depresie sau ce?

Am si eu o prietena, care trece printr-o perioada tare grea din viata ei. Are 30 ani, pana acum 2 ani lucra la o firma auto in vanzari, vindea masini si era f apreciata, facea comisioane frumusele, totul ok. In acea perioada a cunoscut un tip din Belgia (de fapt il stia mai demult, dar nu se concretizase nimic) cu vreo 10 ani mai mare ca ea si a hotarat sa plece la el sa ramana acolo. Totul Ok pana acum tipul are o casa super, castiga binisor, o iubeste foarte tare si ea la fel pe el. Ajunsa acolo a reusit sa se angajeze, a si lucrat putin tot in vanzari de masini, dar la un moment dat ea a zis ca nu mai poate face fata, ca simte ca nu se poate adapta acolo, ca nu-i plac oamenii, ca nu stie limba suficient, etc si s-a intors acasa. Aici nu mai avea job, statea mai mult in casa, plangea dupa el, parintii ei disperati, pai ce faci mama ori acolo cu el, ori aici si iti iei servici si o iei de la capat. Si fata iar se intoarce in Belgia ...deci intr-o perioada de 2 ani, 6 luni le-a stat aici, cu plecari si reveniri succesive.
Acum e in tara, sta in casa, plange dupa tipul ala, zice ca nu se poate adapta acolo, dar nici aici nu e in stare sa se apuce de ceva, acolo daca pleaca plange dupa maica-sa si tot asa. E constienta ca e problema ei, si chiar mi-a spus: ce sa fac eu sunt obisnuita cu ai mei, tot timpul am avut ce-am vrut de-a gata, n-am luptat niciodata pentru nimic, cand vad ca e de munca dau bir cu fugitii. Parintii ei sunt disperati, nu mai stiu ce sa-i zica, i-au si zis ca daca mai pleaca o data si se intoarce ei n-o mai primesc acasa.
In fine, eu i-am zis sa mearga la doctor, a si fost la un neuropsihiatru, ala i-a dat pastile de a dormit o luna si nu le-a mai luat. Acum nu mai stie incotro s-o ia, ce sa faca...
Poate i s-a mai intamplat cuiva si aveti niste sfaturi, chiar si o recomandare la un psiholog daca stiti.
Multumesc.

Magdone si Razvan (19.07.2003)
poze
_________________________________________
"Pentru a castiga ceea ce merita sa ai, s-ar putea sa fie nevoie sa renunti la tot ceea ce ai deja."

iarina spune:

cred ca ar trebui sa mearga la un psiholog, nu la un psihiatru, s-o ajute sa-si dea seama ca are un comportament infantil, ca depinde prea mult de parinti si ca nu s-a maturizat. O.K. nu-i place acolo, da' de ce n-o ia de la capat aici? Parintii n-o sa traiasca o vesnicie.

Magdone spune:

exact asta ii spun si eu toata ziua, realizeaza chestia asta, dar e incapabila sa faca ceva, pur si simplu nu e in stare sa se mobilizeze, sta in casa si doarme. eu mai incerc....

Magdone si Razvan (19.07.2003)
poze
_
"Pentru a castiga ceea ce merita sa ai, s-ar putea sa fie nevoie sa renunti la tot ceea ce ai deja."

lily spune:

Poate ca nu e depresie, faptul ca prietena ta plinge si sta in casa e doar un mod de a se 'descarca' si atit.
Depresia apare cind nu mai poti sa lupti, cind lumea iti apare in culori sumbre, terne, esti fara vlaga si nici tu nu stii incotro sa mergi, ce sens ai, ce rost are sa inveti/muncesti cind rezultatele nu sint cele scontate...cel putin mie asta mi s-a intimplat dupa 3 ani de studentie extenuanta, cind faceam comparatie cu alti colegi .
Faptul ca prietena ta nu s-a adaptat in Belgia, nu e o tragedie. A incercat macar si asta ii va fi de folos , e o experienta , o modalitate de a se cunoaste pe ea si oamenii din alta tara.
Poate sansa ei este aici, linga parintii care o iubesc, o ajuta. Nu mi se pare nimic rau in a te ajuta parintii, multi din ei traiesc prin copiii lor si pentru ei, chiar dupa ce s-au facut mari.
Si ea a putut constata ca desi financiar iti poate merge bine, ai nevoie ca si sufleteste sa fii implinit(a)!
Nu stiu un psiholog ce i-ar putea face, viata trebuie traita si asumate riscurile.


<<Singuratatea este o crisalida, in care sufletul se metamorfozeaza pentru a putea sa zboare.>>
Leonardo da Vinci

angyju spune:

un lucru asemanator mi s-a intimplat si mie cind am ajuns in Germania.
La 32 de ani, rominca maritata cu un neamt, care nu stia nimic despre sufletul romanului si care nu intelegea expresia "dor de casa", sau "dor de Romania".Si eu am pendulat timp de 3 ani intre ro si Germania, si pot sa spun acum ca nu mi-a facut deloc bine. Schimbam doar apartamentul de bloc cu o casa mare in care nu ma simteam in largul meu, si care cica imi apartinea.La inceput nu am lucrat, de fapt nu lucrez nici acum.....Ma tot certam cu al meu ca eu vreau in Ro...si ca tara lui e de rahat....TAre Tare grea mi-a fost despatirea de lucrurile cu care eram obisnuita, de locurile pe care le stiam de cind eram copil, de prietenii pe care puteam sa-i vizitez la orice ora din noapte si carora puteam sa-mi descarc sufletul, cu care stateam ore intregi la cafea fara sa ma uit la ceas.....
E foarte grea trecerea dintr-o lume in alta.
Am o prietena aici tot rominca, tot cu un neamt maritata, insa nu cu vila; ei i-a fost mult mai usoara acomodarea aici, mai ales ca in orasul unde ea locuieste exista o comunitate de romini si ea s-a imprietenit repede cu multa lume...nici nu mai vrea sa auda sa se intoarca in Ro.


Draga Magdone, prietena ta trebuie sa decida singura ce e mai important pentru ea.
Sau ramine definitiv in Belgia si incearca sa invete limba, sa se integreze si sa uite o perioada lunga defenitiv de viata din Ro, de cariera ei frumoasa, de ce bine i-a mers si ce apreciata era.....
sau ramine acasa si bocceste.

angela