copil alintat sau cu probleme?

Buna ziua! In primul rand va rog sa aveti putina rabdare cu mine; sunt noua pe aici si inca nu am reusit sa ma familiarizez prea bine. Sa vorbesc despre ce ma doare. Am un baietel de 2,3 ani care are probleme. Una din ele ar fi ca nu vrea sa vorbeasca. Pe la varsta de 8 luni a inceput sa vorbeasca. A zis mama si tata cam 2 luni, dupa care pauza. A fost mutulica o perioada, apoi iar a inceput sa vorbeasca, iar a fost mutulica iar acum, in afara de mama (si asta zis la nervi), alo si bravo nu vrea za zica nimic. Nu vrea sa faca nimic din ce ii spun, face numai ce vrea. Stie f. bine care e telecomanda, dar daca ii cer sa o aduca incepe sa planga si sa tipe. Singurul lucru pe care ii face cand il cer este sa ma pupe. Este tare, tare alintat. La 10 luni putea sa manance singur dar nu l-am lasat iar acum nu mai vrea sa faca asta. Este un copil tare bun, mananca bine si se odihneste bine. Este curios sa vada ce este in jurul lui dar isi satisface tare repede curiozitatea. Spre exemplu, o jucarie noua este interesanta 2 zile dupa care nici nu se mai uita la ea. Marea lui pasiune este sa alerge prin casa si sa zumzaie. Bine, daca din alergatura lui ii atrage atentia ceva care-l intereseaza - ex. reclame - se opreste, se uita la ele dupa care iar incepe alergatura. Sincera sa fiu, sunt tare disperata. Pana acum am dat vina pe faptul ca l-am alintat si nu l-am lasat sa-si asume responsabilitati, sa se descurce singurel dar acum ma tot intreb daca nu cumva sunt probleme mai grave. Am tot citit despre pshihologia copilului si nu l-am putut incadra intr-o categorie anume. Am fost cu el la un pshiholog-logoped dar mi-a zis ca nu se poate pronunta dupa 2 sedinte. Alta mare tragedie este ca sunt din nou insarcinata si nu stiu ce sa fac. Sa las copilul? Sa duc sarcina la capat? Dar daca baietelul are probleme grave, al 2-lea cum va fi? Va multumesc ca ati avut rabdare sa-mi cititi mesajul si astept cu nerabdare sfaturi sau raspunsuri din partea voastra.

aquariusrpro spune:

reposteaza subiectul ( copiat ) pe firul de aici http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=47285 dar citeste si din ceea ce s-a scris pana acum, ceea ce a raspuns Carmen la celelalte capitole.

Parerea mea de mamica:

- lasa-l sa experimenteze, explica-i atunci cand trebuie explicat, repetand explicatiile de mii de ori.

- nu cred ca ai probleme cu baietelul tau ci pur si simplu ii vin toate de-a gata.

- l-a varsta baietelului tau nici eu nu ma intelegeam cu mandra mea dar acum este ok. Deci .. iubire, rabdare si rabdare si forta sa explici, sa te joci, sa-i citesti, sa-i directionezi atentia catre subiecte diverse, sa te tii de cuvant cand pedepsesti sau rasplatesti, sa-i explici chiar daca tu crezi ca nu intelege " eu te iubesc si atunci cand te pedepsesc sau sunt suparata pe tine". La noi pedepsele sunt legate de desene animate sau de nevorbit, nepovestit, nejucat .. niciodata bataie, nici macar in gluma. Dar harjoneala face parte din tabietul zilei, indiferent act de obosita vin dela servici, saritul harjonelii inainte de somn e cea mai mare pedeapsa .. inseamna ca mama e suparata rau de tot

- cumva , din modul in care te porti cu el, copilul a inteles ca el face legea Trebuie sa schimbi modul de abordare, sa fii ferma. Primele saptamani vor fi groaznice dar se repara. Trebuie sa fii ferma si sa te tii de ceea ce spui. Stii care este diferenta intre mine si sotul meu, in ochii fiica-mi ? "Mami se tine intotdeauna de cuvant, tati nu " Adica tati trece cu vederea chiar daca spune ca "nu mai vezi desene animate pana nu ... " dar tata se indupleca repede, mami nu. Dar mami o lauda daca a facut ceva bine, daca a avut initiativa sa faca ceva ( chiar cand era foarte mica). A avut cineva ideea stupida sa o inrebe pe fii-mea cu cine vrea sa ramana, cu mami sau cu tati si copilul a raspuns cu mami " mami stie " . Ei .. ce stie mami, Dumnezeu cu mila, ca sta mami si se roaga si uneori plange langa fii-sa si cauta solutii cum sa-i explic una sau alta. Dar senzatia copilului este de siguranta, banuiesc.

- nu-i da toate jucariile sa se joace, se plictiseste. Imparte jucariile in2-3 si ascunde o parte din ele. Le scoti la joaca" prin rotatie. E normal sa se plictiseasca ... ai un copil care invata repede .. tu trebuie sa te adaptezi nu copilul!

Vine bebe 2 .. sa fie bine venit! Al doilea copil poate fi complet diferit de primul. Aparitia celui de al doilea copil poate schimba lucrurile in bine daca stii sa mentii echilibrul: mami iubeste amandoi copii, celui mare explicandu-i de ce este iubit si de ce gesturile fata de cel mic sunt diferite. Va fi greu dar de tine depinde totul, tu esti punctul de echilibru. Stii celebra fraza "daca dragoste nu e atunci nimic nu e" dar gandeste-te ca "daca echilibru nu este atunci nimic nu este " . Tu esti pivotul in toata problema asta! Nu-i nimic usor dar nimic nu e greu cand esti mama. Cumva vei gasi solutia. Aminteste-ti de vremea cand erai copil, de intrebarile de atunci, cum se vedea lumea. Imagineaza-ti lumea prin ochii baietelului tau si o sa gasesti solutiile repede.


Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

devylla spune:

Nu te ingrijora....baetelul nu are nimik.Ca nu vorbeste...eu nu am vorbit deloc pana la 3 ani jumatate...si cand mama m-a pus in contact cu alti copii incet incet am inceput sa vorbesc.Incearca sa il lasi sa se joace cu alti copii...va fi obligat sa comunice.
Ca nu te asculta....COpii pana la 6 ani au perioade de negativism,cand orice le-ai face nu vor asculta in ruptul capului.E bine sa fi langa el si sa ii arati dragostea iar la boacane mai mari incearca cu indiferenta....si e posibil sa nu le mai repete daca vede ca acestea nu au efect asupra parintilor.Cu jucaria noua,e normal sa se plictiseasca....asta iti spun din experienta ca rari sunt copii care sa acorde interes unei jucarii pt mult timp.
Iar cu noul bb,eu te-as sfatui sa il pastrezi,poate asta il va mai linisti pe baetel cu gandul@ca o sa mai aibe un fratior
Multa bafta!





Populatia planetei creste continuu, in timp ce inteligenta ei ramine constanta.



Sabina

mamamama spune:

Va multumesc pt. raspunsuri; au reusit sa ma linisteasca putin. Incerc sa ma conving ca totul este bine si, atunci cand baietelul meu face ceva nou chiar sunt convinsa ca nu are probleme.
Este un pic cam greu sa accept sa mai fac un copil cand la primul, persoane "binevoitoare" mi-au zis ca prezinta elemente de autism sau alte probleme. Din fericire mai am putin timp de gandire si sper sa pot lua decizia corecta.
Multumirile mele.

aquariusrpro spune:

Este aberant sa vezi cati isi dau cu parerea si una doua catalogheaza un copil ca autist sau cu diverse probleme. Parca ar fi o moda!

Mamamama, gandeste-te cum era in copilarie, sigur ai cunoscut copii mai zapaciti, mai curiosi, nedisciplinati, cu o energie deosebita. Nu-i cataloga nimeni ca fiind "defecti"!

Linisteste-te si abordeaza problemele pe rand. Hai sa te incurajez .. un foarte bun prieten are doi baieti. Unul linistit iar cel de-al doilea este ... ca o bomba atomica! Cel mai mare e "bombita" ! Alearga, tropaie, extraordinar de curios, perioada de pana la 7 ani a fost grea pentru parinti. Se catara in copaci dupa pisici, a demontat tot ce se putea demonta ( pe unele le-a si refacut .. ar deh .. au mai ramas piese ), etc etc. Incet incet au ajuns cu el la o intelegere ( pe masura ce a crescut ): inainte sa demontezi ceva intreaba-ma si spune-mi ce vrei sa faci, de ce etc.

Cel de-al doilea baietel este cumintel si linistit.

Diferentele intre cei doi au inceput sa se vada la scoala. Bombita are rezultate fluctuante dar exceleaza in unele domenii; are mai putina rabdare dar si inclinatii clare. Este chiar uluitor. Plus o motricitate deosebita. Fratiorul cel cuminte este constant ca rezultate si inca nu apar domenii preferate. Este si mai mic, deocamdata imita unele lucruri pe care le vede la fratele mai mare. Sa nu intelegi ca Radu e mai putin inteligent decat fratele lui; absolut de loc. Are insa alte modalitati de manifestare, cat e de mic te taxeaza din vorbe de nu ai replica. E mai interiorizat dar .. poate se face filozof!

Daca ar fi trebuit sa-mi cataloghez copilul dupa comportamentul de pana la 3 ani ar fi trebuit sa spun ca era un copil dificil, incapatanat, negativist etc etc etc. Acum are 5 ani si e chiar foarte cuminte, cooperanta, receptiva, pisicoasa si tare isteata.

Asa ca iti trebuie doar rabdare si alt mod de abordare. Mai bine discuta tu cu psihologul sa te invete cum sa reactionezi, sa faci un plan de dezvoltare. NU ETICHETA copilul dupa ce vezi acum. Mie imi spuneau ca-s drac nu fata! La nici 5 ani am trecut dintr-un balcon in altul peste balustrada, nu cred ca mi-a scapat vreun copac necatarat, ma bateam parte in parte cu baietii si multe multe altele!

Iar noul bebe .. lasa-l sa vina! Multe se vor schimba si toate in bine. Tie iti va fi un pic greu dar merita! O sa te uiti in urma si o sa zambesti!

Si alintatul are dezvat dar iti trebuie rabdare, fermitate si blandete. Si se repara fara probleme.

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

mamamama spune:

Nu am rabdat si am ajuns cu el si la psihiatru. Din pacate, se pare ca are probleme. Nu a putut sa-i puna un diagnostic dupa prima consultatie, dar mi-a spus ca prezinta intarziere de limbaj si comportament. Nu este normal ca sa foloseasca un timp niste cuvinte, ca apoi sa le uite. De fapt el spune "tata", spre exemplu, o perioada, dupa care cateva saptamani bune nu-l mai spune, ca apoi iar sa-l repete. Mi-a spus ca are capul cam mare. Problema asta a fost de cand s-a nascut dar pana acum nimeni nu mi-a spus ca ar ridica niste semne de intrebare. Ma rog, la 2,4 ani are circumferinta craniana de 52 cm. Presupune ca s-a intamplat ceva in timpul nasterii. Am nascut normal, destul de greu, dar nu s-a folosit forcepsul. Stau si ma intreb ca, daca asta este, de ce nu s-a manifestat pana acum? Copilul meu pana la la 1,3 ani a fost in regula. Am mai citi prin alte parti ca sunt mamici care acuza vaccinul TRIMOVAX de producerea unor probleme la copii.
Psihiatrul mi-a recomandat sa-i fac o tomografie si un tratament pentru stimulare cerebrala.Mi-a repetat ca,desi nu poate pune din prima un diagnostic clar, considera ca baietelul nu are probleme grave si ca se pot rezolva.
M-am gandit sa incerc sa-i fac un tratament homeopatic pt. stimulare cerebrala iar tomografia sa o mai aman un pic. Daca dupa 2-3 luni de tratament si de lucrat cu el nu apar rezultate, atunci sa merg mai departe.
A mai trecut cineva prin astfel de probleme? Sincer, eu simt ca voi reusi sa lupt pentru el dar o sa ajung eu pe "butuci" cu toate gandurile si framantarile astea.

mamamama spune:

Nu am rabdat si am ajuns cu el si la psihiatru. Din pacate, se pare ca are probleme. Nu i s-a pus un dignostic clar dupa primul consult, si se pare ca nu este ceva grav sau irecuperabil. Baietelul meu prezinta intarzieri de limbaj si comportament. A presupus ca din timpul nasterii i se trage. Ma gandesc ca, daca este asa, de ce s-a manifestat atat de tarziu. Pot spune ca pana la 1,3 ani totul a fost in regula. Mi-a spus ca problema este pierderea cuvintelor. Nu este normal sa foloseasca un cuvant ca apoi sa-l uite. Mi-a mai spus ca are capul cam mare. Asa s-a nascut si pana acum nimeni nu mi-a zis ca asta ar fi o problema. La 2,4 ani are circumferinta craniana de 52 cm. Mi-a recomandat sa-i fac o tomografie si un tratament pentru stimulare cerebrala.
Am citit,prin alte parti, ca unele mamici acuza vaccinul TRIMOVAX de producerea unor probleme la copii.
Ma gandeam sa-i fac un tratament homeopat pt. stimulare cerebrala si sa mai aman un pic tomografia. Daca dupa 3-4 luni de tratament si de lucrat cu el nu se vad rezultate (Doamne fereste!) atunci sa merg mai departe.
Stiu ca am puterea de a lupta pentru el, dar am senzatia ca eu o sa ajung pe "butuci". Cand face ceva nou sar in sus de bucurie si imi spun ca nu-i nimic grav iar cand nu raspunde simt ca intru in pamant de griji.

CristinaT spune:

Imi pare rau ca ti s-a spus lucrul asta de catre doctor

eu abia acum am citit mesajul tau si mie mi se pare ca este un baietel perfect sanatos, la 2,3 ani nu stiu cati copii manaca singuri, a mea nu manca singura

vreau sa-ti spun ca si mediciisunt oameni si se pot insela si ei. De ce nu mai ceri inca o parere... cred ca poti gasi un alt nume al unui doctor foarte bun, care sa iti mai spuna ceva... poate ceva in plus sau poate altceva.

Iti doresc multa bafta!!!!

5 ani -14 februarie 2005

devylla spune:

mamamamaeu sunt de parere sa te duci la cel putin inca 2 psihologi/psihiatri sa vezi daca exista ceva comun in ceea ce spun ei.Nu spun ca nu ar fi apti dar intotdeauna e bine sa consulti cel putin doua pareri.
Multa bafta si in cazul in care ar avea probleme capul sus si fi sigura ca se va rezolva!
Te pupic!





'Populatia planetei creste continuu, in timp ce inteligenta ei ramine constanta.'
Sabina

Ramba spune:

Eu totusi nu cred ca baietelul tau are probleme.
Mergi si la alti doctori. Fa-i si tomografia. Nu cred ca e nociva, doar ca trebuie sa-l anestezieze ca sa i-o faca, din cauza ca e prea mic sa stea linistit in timpul procedurii.
Stiu un baietel care are 3 ani si jumatate si nu vorbeste inca.
Cea mai buna prietena a fetitei mele la 2 ani si jumatate pronunta numai prima silaba din cuvant si acum la 4 ani vorbeste "ca televizorul".
Daca in celelalte privinte este asemenea copiilor de varsta lui nu cred ca ai motive de ingrijorare.
Cat despre al doilea copil, eu zic sa il faci. Cu cat e diferenta mai mica intre copii cu atat se inteleg mai bine, se joaca impreuna si iti va fi tie mai usor.

Emi si mami spune:

Haoleo, mancati-as!
Ce idei tampite mai au unii doctori.

Draga mea, copilul tau este normal, nu mai umbla cu el pe la doctori sa-l traumatizezi. Ce-i asta, probleme psihice pentru ca uita cuvintele? Sa fim seriosi... Si Emi mai uita din cand in cand cuvintele pe care nu le foloseste des si e foarte sanatoasa. Noi nu uitam, chiar si cand eram copii? Unii au memorie mai buna, altii mai putin buna, e o particularitate a lui.

Problema e ca ti s-a pus tie pata. Daca ti se punea pe o afectiune fizica, se rezolva usor, ii faceai analize si te linisteai. Dar nu, creierasul tau a cautat ceva mai complicat de rezolvat... Te rog frumos, nu te supara pe mine, dar eu zic sa mergi tu la un psiholog, cred ca hormonii din sarcina iti fac mici probleme.
Crede-ma, cunosc pe propria piele chestia cu "daca omul n-are griji, isi face".

Mey, noi am fost recent la doctor pt ca facusem o enterocolita virala (Emi are un an si jumatate). Si o tampita de doctorita ne-a diagnosticat cu rinofaringita acuta cu diaree secundara (de unde, nu stiu sa-ti spun) si ne-a mai dat si antibiotic! Pe care ne-a sugerat sa-l luam ca atare, adica pulbere, nu sa-l dizolvam!
Doctorii sunt oameni si, asa cum eu pot pune un diagnostic gresit, tot asa poate si doctorul.

Copilul unei prietene n-a vorbit pana la 2 ani jumate mai deloc si n-are nimik.
Faptul ca nu te asculta e problema ta, nu a lui. Adica nu ai stiut sa te impui. Asa cum spunea aquariuspro, copilul stie ca el face legea si toate ii vin de-a gata.
Trebuie incurajat sa comunice, daca vrea ceva sa spuna, ca altfel nu primeste. Ii repeti tu de cateva ori cuvintele si pana la urma va vorbi.

De ce e o nenorocire ca esti insarcinata? Dumnezeu ti-a dat solutia pentru problema ta. Un fratior sau o surioara il va ajuta mult pe baietelul tau. Si te va ajuta si pe tine sa te relaxezi putin.

Sanatate si numai bine tie si bebeilor,

Raluca mamica, Emi bebelusa si bb2 din burtica