Teama de moarte

Teama de moarte | Autor: ENYA

Link direct la acest mesaj

O buna prietena a mea, se confrunta de doua saptamani cu o problema pe care nu reuseste sa o depaseasca si m-am gandit sa va cer sprijinul.

Problema ei este teama /fobia de moarte , imaginarea acestui moment (al mortii) aproape tot timpul, insotita de rau fizic, tremur.
Are un bb de cateva saptamani...stiu, o sa-mi spuneti poate ca e vorba de depresia post-natala, dar asemenea episoade au mai fost si in anii trecuti, fara sa dureze insa atat de mult, cum se intampla acum.

Vreau sa va rog sa-mi spuneti (aici sau pe PM) daca a mai trecut cineva printr-o situatie similara, si cum ati depasit-o (de fapt, asta intereseaza cel mai mult).

Va multumesc anticipat pentru raspunsurile voastre.

Amalia si Vladi (4 ani si 9 luni)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns aquariusrpro spune:

Enya, cred ca este cazul ca prietena ta sa consulte un medic psihiatru ( asta nu inseamna ca este nebuna!!!!) cu atat mai mult cu cat au mai fost episoade.

Numai un medic poate aprecia ce se intampla. In problemele de acest tip este periculos sa mergi pe pareri. Doar medicul decide daca este cazul de medicatie ( nu vindeca ci tine sub control niste simptome ) dar in mod sigur ajunge la psihoterapeut si va fi ajutata sa inteleaga de unde fobia asta, ce experiente au generat-o, cum o poate controla, cum se poate vindeca. Repet, asta nu inseamna ca este nebuna. Se va vindeca si o sa ramana doar o amintire, sau o lectie .

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns frunzaverde2 spune:

Solutia cu psihiatrul mi se pare si mie adaptata. Sint multe femei la care traumatisme psihice din copilarie sau tinerete revin in lumina cu ocazia unei nasteri (in timpul sarcinii sau dupa).Faptul ca la ea e repetitiv e deja un indiciu ca problema e mai profunda. In anumite cazuri (exemplu : psihoza maniaco-depresiva) gindurile morbide fac parte din manifestarile bolii. Se trateaza, se tine sub control cum s-a spus mai sus (adica nu se vindeca), dar se traieste cu boala si viata merge inainte.

------------------------
If you want to win you have to learn to be a master of the game.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mica-mica spune:

Eu sufeream de stare de anxietate accentuata, i-mi era frica sa mai ies din casa , pentru ca ma speriam de orice. Sfatul medicului de fam. a fost sa consult un psihiatru, mai ales ca ne dorim ff mult un bebe si mi-a spus ca dupa nastere e posibil ca anxietatea sa se manifeste mult mai puternic .
Initial mie si sotului meu mi-a fost ff greu sa acceptam ideea, eu nu sunt nebuna, sunt o femeie tanara ( conceptie care exista la noi ca numai oamenii nebuni se duc la psihiatru).
De pe net am aflat de o clinica de specialitate psihologie-psihiatrie, dupa o luna ( in care ma simteam tot mai rau 0 mi-am facut curaj si i-am sunat, m-am programat si mi s-a facut o evaluare psihologica, dupa care mi s-a recomandat sa urmez un "tratament " verbal ca sa spun asa si nu medicamentos cu un psiholog. Fac acest tratament de aprox. 2luni si pot sa spun ca ma simt mult mai bine.
Sfatul meu este sa nu mai stea si sa se adreseze unui psiholog.


Nimic nu costa mai mult decat nestiinta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ENYA spune:

Multumesc mult ptr raspunsuri.
O prima intalnire cu un psiholog a si avut loc, dar se pare ca d-na respectiva nu a inspirat prea multa incredere prietenei mele, asa ca a hotarat sa caute pe altcineva.

Mica-mica, e cumva vorba de clinica Aqua Marine ?

Amalia si Vladi (4 ani si 9 luni)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisoi3 spune:

Enya,

Eu m-am confruntat cu frica asta de moarte in 1999, dupa moartea mamei mele de care eu am fost foarte apropiata, era cea mai buna prietena a mea. Dupa ce a murit (in mod neasteptat) mi se parea ca orice as face este inutil din moment ce oricum o sa mor. Nu voiam sa ma marit, sa am copii pt ca mi se parea inutil, de ce sa am copii, ca sa moara si ei? Aveam 23 de ani si ce a fost aiurea a fost faptul ca nu m-am exteriorizat, nu am plans, am tinut totul in mine. La 4 luni dupa moartea mamei mele, cand eram o epaza din punct de vedere psihic (ma duceam la facultate doar ca sa ma duc, nu auzeam nimic din ce spuneau profesorii, picam examene etc), cand mi-am dat seama ca am nevoie de ajutor specializat si cand tocmai voiam sa consult un medic, l-am intalnit pe sotul meu care m-a ajutat sa trec peste toate spaimele mele si sa merg mai departe. Mai precis, nu a mai fost nevoie de psiholog sau psihiatru, dragostea lui m-a ajutat sa imi revin. Precizez ca la mine nu erau manifestari fizice ca la prietena ta.
Eu cred ca pe prietena ta ar ajuta-o, pe langa ajutor specializat, dragostea sotului ei si bebelusul ei. Cred ca sotul ar trebui sa ii fie aproape si sa mearga cu ea la medic, sa i se explice ca bebe are nevoie de ea si ca trebuie sa se vindece. Cred ca sotul ei are rolul cel mai important, la fel si tu, voi trebuie sa o ajutati sa treaca peste teama asta de moarte. Oricum, cred ca are nevoie de ajutor specializat, probabil ca la ea problema e combinata si cu depresia postnatala. Ideea e ca trebuie ajutata si in nici un caz lasata asa, repet, sotul si prietenii trebuie sa ii fie alaturi si sa o sustina.
Bafta si sa dea Domnul sa iasa din starea asta. Sa ne tii la curent.
Anda

toujours optimiste

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mica-mica spune:

Da ENYA , este vorba de aceasta clinica. Prietena ta tot acolo a fost si nu a fost multumita ? Cate sedinte a urmat ?


Nimic nu costa mai mult decat nestiinta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ENYA spune:

quote:
Originally posted by Mica-mica

Da ENYA , este vorba de aceasta clinica. Prietena ta tot acolo a fost si nu a fost multumita ? Cate sedinte a urmat ?


Nimic nu costa mai mult decat nestiinta!



Nu, ea a fost mai intai la alta dr., o singura data, dar nu a fost multumita si a spus ca ar vrea sa incerce in alta parte. Si atunci, tot cautand, a gasit ( tot pe net ), aceasta clinica din Bucuresti (A.Marine).
E important de stiut ca tu mergi acolo si e ok. Poate imi poti spune pe PM si numele dr. ? Multumesc.

pisoi3, multumesc si tie ptr raspuns.

Amalia si Vladi (4 ani si 9 luni)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mica-mica spune:

"Scuze, ENYA nu accepta mesaje private "

Am incercat pe PM dar nu reusesc.
Clinica are urmatoarea procedura-suni si esti programat la o evaluare care are loc cu un psiholog cu care vorbesti despre tot ce simti, apoi ei te suna si-ti spun numele persoanei care se va ocupa de tine si stabiliti programul de sedinte ( in functie de timpul liber ).
Evaluarea este gratuita iar sedinta costa 500mii.
Bafta si astept rezultate !
Poate poti tu sa-mi trimiti un PM :)






"Nimic nu costa mai mult decat nestiinta!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mica-mica spune:

quote:
Originally posted by ENYA

quote:
Originally posted by Mica-mica

Da ENYA , este vorba de aceasta clinica. Prietena ta tot acolo a fost si nu a fost multumita ? Cate sedinte a urmat ?


Nimic nu costa mai mult decat nestiinta!



Nu, ea a fost mai intai la alta dr., o singura data, dar nu a fost multumita si a spus ca ar vrea sa incerce in alta parte. Si atunci, tot cautand, a gasit ( tot pe net ), aceasta clinica din Bucuresti (A.Marine).
E important de stiut ca tu mergi acolo si e ok. Poate imi poti spune pe PM si numele dr. ? Multumesc.

pisoi3, multumesc si tie ptr raspuns.

Amalia si Vladi (4 ani si 9 luni)



"Nimic nu costa mai mult decat nestiinta!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

Viata trebuie traita, cu amaruri si cu bucurii. In asta poate consta si frumusetea ei.




Eu cand eram mica , bunica mea se ruga la Dumnezeu ca sa hotarasca El daca trebuie sa mai traiasca sau sa moara, numai sa nu zaca in pat si sa fie o suparare pt ceilalti.
Eu am tinut enorm la bunica , ea m-a crescut cel mai mult, ea ma educat si mi-a pus creionul in mana...Eram disperata ca am sa o pierd...si in frica mea ca ea ne va parasi , am intrebat-o:
-Buni, tie nu ti-e frica sa mori?
Mi-a raspuns zambind:
-De ce sa-mi fie frica, doar nu mor de doua ori...mor o singura data si gata!
A mai trait putin dupa aceasta discutie, a murit la 77 de ani, senina si linistita. Era impacata cu soarta si poate fericita ca nu a zacut la pat nici macar o zi.

Eu personal am fost in coma de doua ori, la un pas de eternitate...este atata liniste dincolo ... incat cu greu m-am intors aici... Si sincer nu-mi este frica de moarte! Am doi copilasi superbi si sper sa-i ajut sa creasca ca niste oameni adevarati.


Simina, Diana si Andrei

Mergi la inceput