comportament in prezenta persoanelor straine

Buna!
Are cineva vre-o solutie miraculoasa la problema noastra?
Rares, 1 an si 4 luni, nu suporta persoanele straine. Ce sa zic de medicul pediatru... Mi se face rau si ma inarmez cu rabdare, pregatire psihologica frate cand stiu ca trebuie sa mergem la doctor. Ce sa zic, el sta pe hol, sa stea in sala de asteptare nici vorba... In cabinet urla de cum intra. Sotul face fete fete... Ca el nu a vazut pana acum la cabinet nici un copil care sa faca ca fimiu`...
Pe strada nu suporta sa se apropie cineva de el, plange si intoarce capul. Nu mai zic acasa, daca vine cineva nu trebuie sa se uite la el... ca urla.
Nu stiu daca e o faza trecatoare sau ar trebui sa ma ingrijorez.
Mai e cineva care a trecut prin asemenea situatii? Cum a evoluat?

Emi si mami spune:

O prietena are un copilas de 2 ani jumate care tot asa facea la 1 ani si ceva. Nu a avut ce sa-i faca, dar problema s-a rezolvat de la sine. Du-l la joaca, pe la topoganele de la Mac, pe unde sunt copii, asa incepe rezolvarea.
Nu te ingrijora, unii baietei mai sunt asa, e normal.

monica ruxanra spune:

La fel facea si baietelul meu, dar cu multa rabdare lucrurile se vor rezolva de la sine. Spune-i ca nu i se intimpla nimic niciodata atunci cind e cu tine, si chiar daca e greu, trebuie expus intilnirii cu oameni, si cu timpul ii va trece. Invitati prieteni, care sa inteleaga situatia, si cu care el sa se inprieteneasca, eventual si copii. Asa gindeam si eu, ca nu mai exista asa ceva, dar discutind in parc cu mai multi parinti, am aflat ca majoritatea copiilor fac asa, deci nu va speriati, si mai ales nu actionati imediat, mai lasati-l si sa plinga un pic, deoarece asa isi va da seama ca nu va obtine intotdeauna ce isi doreste.Copii au toane, si stiu sa speculeze de mici.

aquariusrpro spune:

Trece cu timpul. Ai rabdare sa poti sa-i explici si sa si inteleaga. Asta nu inseamna sa nu-i explici si acum. Ia jucarii cu tine. Pediatra noastra se juca cu fii-mea primele 5 min.

Si inca ceva spus tot de Cosmina ( pediatra ) cam la vremea cand Alexia era terorizata de persoanele straine din jur: copilul incepe sa invete frica si va trebui sa ajunga sa o depaseasca. Incet si cu rabdare.

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

mamioana spune:

Nicoleta,la fel am patit si eu cu baietelul meu. Pana pe la 1 an si 3-4 luni parca era speriat de bombe cand venea cineva la noi pe care nu mai vazuse sau il vazuse dar mai rar.Se ascundea dupa fotoliu sau pleca in alta camera si-apoi ma striga sa ma duc la el.Daca radeam mai zgomotos, facea o criza de nervi se inrosea si se inclesta, iar daca-l luam in brate sa-l linistesc ma tragea de urechi de mi le inrosea. Bineinteles avea si el preferinte. Dar, in general, persoanele straine il speriau. Pana pe la 1 an plangea si cand o vedea pe soacra-mea. Am observat, de ex., ca respingea femeile cu parul lung. Pe barbati ii tolera mai bine.
Apoi am inceput sa facem vizite mai dese, sa invitam mai multi prieteni, a inceput sa ia contact cu mai multi copii si problema s-a rezolvat.De fapt nici n-am considerat-o problema si sa faci si tu la fel. De cum a inceput sa vorbeasca(1 an si 4 luni) si deci sa se exprime, a devenit foarte sociabil si prietenos.
Culmea, acum iubeste fetele si chiar pe cele cu par lung.
Cat despre vizita la doctor,cred ca orice copil simte o repulsie.Noi avem o pediatra tanara care ne-a devenit si prietena. Cand raceste copilul, ori vine la noi sa-l consulte, ori mergem la ea acasa si totul e OK. Cand insa ne cheama la spital, in atmosfera aia sumbra, abia il putem tine.
Asa ca ai rabdare cu Rares si-ai sa vezi ca va fi bine.



mamioana si Sebastian(06.10.2002)

nicoleta-carmen spune:

Multumim. Sper ca odata cu inaintarea in varsta sa mai treaca teama asta. Dar, la cabinetul medical este cea mai mare problema. Doctorita nici nu poate sa-l asculte la plamani de cat urla . Am incercat mai multe metode, mergem in parc, dar el tot singur, sa cutreiere zonele necunoscute din parc, de obicei cele de pamant sau iarba... Cu persoanele necunoscute care vin in vizita problema e cam asa: vine omul, el se uita, daca cumva persoana respectiva incearca sa il atinga urla, daca nu, totul e ok. El se uita, fuge, apoi vine singur... curiozitatea!!! Acum ca se mai incalzeste vremea o sa iesim mai des, nu mai stiu nici eu ce sa mai zic, sper sa treaca cu vremea. Merci.