copii la psiholog

Daca ati avea o problema cu copilul, ati apela la psihoterapie/consiliere adevarata? Sau, oare, la noi au succes doar emisiunile gen 9595 si asa-zisa terapie on-line?!

Adria_ spune:

Eu as apela la psihoterapie adevarata.
Emisiunile sunt facute pentru audienta in primul rand, dar si ca sa aflam ca, pentru un anumit gen de probleme, exista specialisti care te pot ajuta.
In concluzie eu cred ca emisiunile si site-urile sunt doar pentru "popularizarea" psihoterapiei/consilierii si psihoterapeutilor(intre noi fie vorba, inca se mai crede la noi ca doar nebunii apeleaza la psihiatrii/psihologi/psihoterapeuti) si nu pentru a inlocui terapia aceea treditionala la cabinet, fata in fata cu o persoana reala. Doar nu crezi ca in 10 minute poti afla vreo rezolvare la problema pe care o ai.
Adriana

qsar spune:

Loredana,

1. Bine-ai venit printre noi!

2. Din mesajul tau, asa scurt cum este, transpare (sau, cel putin, asa mi se pare mie) o unda de orgoliu profesional vs. discutiile amatoricesti? Asa-i? Nu ca asta ar fi ceva rau; dimpotriva.

3. Incerc sa raspund pe rand la intrebarile tale:

"Daca ati avea o problema cu copilul, ati apela la psihoterapie/consiliere adevarata?"

Paaai... depinde de problema. Si nu numai in cazul copiilor ci si al adultilor. Daca treaba-i serioasa, mergem la specialist. Daca nu, uite... scriem un mesaj, ne varsam naduful, mai aflam una-alta si uneori realizam ca ceea ce la inceput ni se parea o mega-problema este de fapt o chestie trecatoare sau care li s-a intamplat si altora. Si dintr-odata, dracul nu mai pare atat de negru.

"...la noi au succes doar emisiunile gen 9595 si asa-zisa terapie on-line?!"

- "la noi"... la care noi? "Reteta" emisiunilor de televiziune cu aceasta tema nu-i noua. Are mai bine de 30 de ani vechime si exista aproape peste tot in lume (nu mai vorbim de emisiunile radio, ca alea sunt vechi de 50 de ani!!!). Este un simplu gen popular si, de ce sa nu recunoastem, cu o audienta semnificativa ceea ce-i justifica longevitatea. Cat despre terapie on-line... hm! Eu una nu cred ca este o alternativa imposibila. Si nici n-am auzit pana acum de terapie la distanta. Pentru ca, oricat ar fi de sincera si deschisa o discutie pe net, lipsesc gestica, vocea, privirea, mimica si mai stiu eu ce alte "semnale" urmareste un terapeut in timpul intalnirii directe cu pacientul.

4. Cred ca unul dintre beneficiile acestei sectiuni a forumului, www.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=69" target="_blank">Cabinetul Psi, este acela ca, sub protectia unui relativ anonimat, oamenii au curaj sa vorbeasca deschis despre problemele lor, sa puna intrebari, sa impartaseasca experiente asemanatoarea sau, pur si simplu sa primeasca suport moral. Sigur, nimic din toate astea nu poate inlocui relatia pacient-terapeut insa, dupa parerea mea, ajuta. Fie si numai prin prisma faptului ca, (de)scriindu-ti problema, o constientizezi. Si-apoi, cui ii strica o vorba buna? E mare lucru sa simti ca nu esti singur.

5. Sper ca vei ramane alaturi de noi si vei lua parte la discutii. Daca o sa stai mai mult printre noi vei observa poate ca aceasta comunitate o fi ea virtuala dar cei care-o compun sunt cat se poate de reali :)).


Q

---

relyana spune:

Draga mea, psihoterapia este o minunatie care te poate schimba total, doar ca dureaza. Demult, cineva mi-a zis "crezi ca se poate vindeca cineva cu vorbe?". Desigur, nu stia ce spune. Da, psihoterapia e buna, nu e nici pe departe amatorism si vrajeala, scuzati termenul.

Nu stiu cat de mare sau mic e puiul tau, dar stiu ca spitalul Emilia Irsza este un spital pentru copii si trebuie ca are si asa ceva. Intereseaza-te. Dca copilul tau e la pubertate sau adolescent, atunci poti apela si la spitalul nr. 9 (nu te speria, nu se trateaza acolo doar nebuni), medicii psihiatri de acolo (unii dintre ei) fac si asa ceva, cu profesionalism si delicatete. Pupici si succes.

qsar spune:

relyana,

"Nu stiu cat de mare sau mic e puiul tau" Despre al cui pui vorbesti tu?
Esti o draguta ca dai informatii dar...
1. Nu cred ca despre asta e vorba in subiect
2. Presupunand ca ai dorit sa-i dai o mana de ajutor autoarei subiectului, Loredana, probabil ca ti-a scapat din vedere faptul ca ea se afla la Timisoara si clinicile mentionate de tine sunt la Bucuresti.


Q

---

alghaziloredana spune:

Dragii mei,voi cei care ati raspuns la mesajul meu,
Nu ati inteles problema pt ca postul meu a fost editat de cineva si s-a pierdut esenta. Eu sunt noua pe aici si poate nu am inteles inca "regulile jocului". In mesajul meu scriam ca eu imi voi deschide in cateva zile cabinet- n-am spus unde, nu v-am invitat acolo, n-am zis ca sunt cea mai tare deci nu am incercat sa-mi fac reclama. Cu toate acestea vad ca intr-un anume sens, reclama e totusi acceptata la voi din moment ce dati numele unor specialisti si locul unde pot fi gasiti.
Va multumesc insa ca ati raspuns la acest subiect!
Ca sa nu mai fie confuzii poate ar fi mai bine sa ma prezint:
sunt Loredana din Timisoara, ieri am implinit 28 ani, sunt casatorita cu un barbat minunat(sirian-poate chestia asta va inspira alte subiecte-cum crestem un copil ai carui parinti au religii diferite; cum e cu bilingvismul;etc,etc), si am doi baietei -unul de 1 an si 11 luni-Maruan si cel mic de 8 luni- Ramez.
Sunt psiholog, asistent universitar(apropo, tin cursul de Psihologia copilului) si doctorand in Psihologia prenatala si a copilului mic.Si va stau la dispozitie....

alghaziloredana spune:

quote:

---

Originally posted by qsar

Loredana,

1. Bine-ai venit printre noi!

2. Din mesajul tau, asa scurt cum este, transpare (sau, cel putin, asa mi se pare mie) o unda de orgoliu profesional vs. discutiile amatoricesti? Asa-i? Nu ca asta ar fi ceva rau; dimpotriva.

3. Incerc sa raspund pe rand la intrebarile tale:

"Daca ati avea o problema cu copilul, ati apela la psihoterapie/consiliere adevarata?"

Paaai... depinde de problema. Si nu numai in cazul copiilor ci si al adultilor. Daca treaba-i serioasa, mergem la specialist. Daca nu, uite... scriem un mesaj, ne varsam naduful, mai aflam una-alta si uneori realizam ca ceea ce la inceput ni se parea o mega-problema este de fapt o chestie trecatoare sau care li s-a intamplat si altora. Si dintr-odata, dracul nu mai pare atat de negru.

"...la noi au succes doar emisiunile gen 9595 si asa-zisa terapie on-line?!"

- "la noi"... la care noi? "Reteta" emisiunilor de televiziune cu aceasta tema nu-i noua. Are mai bine de 30 de ani vechime si exista aproape peste tot in lume (nu mai vorbim de emisiunile radio, ca alea sunt vechi de 50 de ani!!!). Este un simplu gen popular si, de ce sa nu recunoastem, cu o audienta semnificativa ceea ce-i justifica longevitatea. Cat despre terapie on-line... hm! Eu una nu cred ca este o alternativa imposibila. Si nici n-am auzit pana acum de terapie la distanta. Pentru ca, oricat ar fi de sincera si deschisa o discutie pe net, lipsesc gestica, vocea, privirea, mimica si mai stiu eu ce alte "semnale" urmareste un terapeut in timpul intalnirii directe cu pacientul.

4. Cred ca unul dintre beneficiile acestei sectiuni a forumului, www.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=69" target="_blank">Cabinetul Psi, este acela ca, sub protectia unui relativ anonimat, oamenii au curaj sa vorbeasca deschis despre problemele lor, sa puna intrebari, sa impartaseasca experiente asemanatoarea sau, pur si simplu sa primeasca suport moral. Sigur, nimic din toate astea nu poate inlocui relatia pacient-terapeut insa, dupa parerea mea, ajuta. Fie si numai prin prisma faptului ca, (de)scriindu-ti problema, o constientizezi. Si-apoi, cui ii strica o vorba buna? E mare lucru sa simti ca nu esti singur.

5. Sper ca vei ramane alaturi de noi si vei lua parte la discutii. Daca o sa stai mai mult printre noi vei observa poate ca aceasta comunitate o fi ea virtuala dar cei care-o compun sunt cat se poate de reali :)).


Q

---

Se vede ca sunt noua, nu ma stiu inca pe-aici [...]
Sigur ca e orgoliu profesional la mijloc-foarte mult! Pentru ca aceste emisiuni ne fac o mare defavoare noua, profesionistilor si popularizeaza o imagine falsa. Mai bine ca nu se stia de noi si apela la psihoterapie doar lumea cu probleme reale.(Pentru ca, credeti-ma omul care are o problema reala stie unde sa ne gaseasca, apeleaza la noi si trece de prejudecati. Chestia cu"in Romania, psihoterapia e pentru nebuni" sau "psihoterapeutii n-au clienti pentru ca lumea nu stie ce e aia terapie, nu exista informatie" s.a.m.d nu e chiar asa!).
Acuma vin niste indivizi pe posturi tv sau radio si ofera consultatii.Fac o multime de gafe si erori, incalca uneori si normele deontologice.Pentru ce? pentru audienta, pentru reclama personala ca doar nu pentru beneficiul lu' saracu' omu' care vine si se expune aiurea in ideea ca " am apelat la aceasta emisiune ca sa ma ajutati, d-le doctor".
In alta ordine de idei, ce ati facut voi aici cu forumul asta e super ok!!Eu imi intreb intotdeauna pacientii daca au cu cine sa discute despre problema lor.(In termenii nostri- daca exista o retea de suport, adica familie, prieteni,... forumuri:)).

mcrmiki spune:

NOi am fost la psiholog cu baiatul cel mare si chiar am vrut sa deschid un subiect pe aceasta tema. Am fost destul de ingrijorati pt. ca Bogdan este destul de agitat si de aceea am vrut sa-l vada un specialist sa ne spuna daca sunt ceva probleme. Am fost la un domn doctor care l-a vazut de 3 ori cate o ora si ne-a zis ca ar fi bine sa-i facem un EEG. Noi disperati am tot intrebat peste tot de EEG si asa am ajuns la un alt psiholog cu mult mai multa experienta si mai ales cu copii care ne-a spus ca putem sta calmi ca nu sunt nici un fel de probleme. De fapt pe noi ne-a invatat, sfatuit multe si de fapt noi trebuie sa ne schimbam. El a inceput sa fie mai agitat si mai rau de cand s-a nascut cel mic. O chestie care am aflat-o, prea multe jucarii strica, nu trebuie uitat in fata televizorului sau calculatorului.
In concluzie am apelat la psiholog si acum sunt linistita si cred ca in viitor tot mai multi vor apela la ajutor specializat, mai dureaza pana vom gandi ca este normal sa mergi la specialist daca ai probleme.
Numai bine!

Miha&Sorin&Bogdan&Vlad

Menna spune:

buna alghaziloredana,
Uite , am si eu o intrebare pt tine ,apropos ca esti psiholog .
Care crezi ca e rezolvarea in cazul unui copil la varsta de 13-14 a caror parinti s-au despartit.Adik , cum reusesti sa ajungi la un consens cu el in a accepta situatia mamei (in a carei grija a ramas) si care totusi va trebuii la un moment dat sa-si refaca viata.
La sedinte este pus sa picteze cu acuarele o coala pe care ulterior o impatureste in doua si apoi o redeschide, punand copilul sa "citeasca" ce vede in acea "pictura" abstracta ... eu n-am inteles aceasta metoda care oricum nu a avut nici un efect pozitiv asupra copilului ... Te rog frumos sa-mi explici mai exact cum functioneaza terapia in acest sens si daca crezi ca s-ar putea evita asemenea sedinte, care pt unii sunt chiar marcante, stiut fiind faptul ca in tara noastra inca muuuuuuuult ramasa in urma, faptul ca recurgi la sedinte de psihoterapie e privit suspect de cei care sunt obisnuiti ca "toanele" micutilor sa fie rezolvate doar cu o nuia si NU cu o vorba buna si multa rabdare ... ?!
Cu multumiri anticipate,

Menna si Ponny

alghaziloredana spune:

Draga Menna.
"Faptul ca recurgi la sedinte de psihoterapie e privit suspect..."- asta nu are nevoie de nici un comentariu. Sa le dea D-zeu, lor celor care se uita stramb, sa n-aiba niciodata nevoie de interventia unui psiholog!
Acum vreu sa-ti expilic ce e cu acea "pictura". Deriva dintr-un test standardizat- testul petelor de cerneala Rorscharc si face parte din grupa testelor proiective. Cu acest test(Rorscharc)lucreaza numai un profesionist care si-a petrecut cativa ani din viata studiindu-l(cam cat dureaza sa faci facultatea).El consta in niste planse standard(adica aceleasi)care seamana cu pata de cerneala atunci cand iti "curge" stiloul pe o foaie.Aceasta foaie se indoaie la mijocul petei si se obtine o imagine simetrica dreapta-stanga.Se arata aceste planse subiectului iar el trebuie sa spuna fara a sta prea mult pe ganduri ce "vede" acolo. Se spera ca raspunsurile lui(ca si in cazul altor teste proiective- testul arborelui-sa deseneze un pom;testul omuletului-sa deseneze un om sau o familie sau o casa) sa te conduca pe tine, specialistul, la o zona ascunsa a psihicului subiectului-la inconstient si sa-ti arate ce este "ascuns" acolo-frici, culpe, dureri etc, care altfel nu pot iesi singure la lumina, fiind extrem de intime si blocate la acel nivel, astfel incat omul nu poate vorbi liber despre ele fie pentru ca nici macar nu e constient de ele, fie ca rezistentele pe care le intampina incercand sa verbalizeze sunt prea mari-ii e jena, sau ii provoaca prea multa durere reamintirea lor s.a.m.d.
Cam asta-i treaba, pe scurt si complet neacademic vorbind, cu testele proiective.
Nu vreau sa cad in pacatul de a-mi vorbi de rau colegii si cam asta as face daca ti-as da un raspuns clar la intrebarea ta-"daca s-ar fi putut evita aceste sedinte".
In primul rand TU ai fi putut evita sedintele cu copilul prin a te prezenta tu insati la cateva sedinte de terapie ca sa inveti ce trebuie sa-i spui lui si cum sa tratezi in ansamblu aceasta chestiune a divortului pentru a-l marca cat mai putin pe copil.Mai ales ca acesta sta cu tine si confortul lui psihic depinde foarte mult de ceea ce-i spui tu. Atentie! Nu e vorba aici sa inveti cum sa-ti manipulezi copilul- cuvantul cheie nu e manipulare ci sinceritate!Abia apoi daca nu ar fi avut efect interventia ta,ar fi trebuit sa apelezi la contactul direct copil- psiholog.O vizita la psiholog este un eveniment pentru oricare dintre noi-adult sau copil, si marcat de acest "eveniment" uneori clientul se poate bloca si poate sa nu colaboreze, ingreunand demersul terapeutic. Banuiesc ca sa ceva s-ar fi putut intampla si cu puiul tau de s-a ajuns la acele "teste".
Nu-mi dai date nici despre copil(in afara de varsta si aspectul asta il vom dicuta mai incolo) nici despre problemele care au precedat divortul, nici despre situatia actuala, asa ca nici eu nu te pot ajuta prin raspunsuri concrete.
Apoi, copilul tau nu mai e chiar un copil din multe puncte de vedere. El este un adolescent care deja stie multe despre viata si a inceput sa inteleaga multe. De tine depinde ca aceste"multe" sa fie corecte si morale si sa nu afecteze dezvoltarea ulterioara sau chiar personalitatea in ansambu.
Scuza-mi debitul si semnele de punctuatie si faptul ca nu mai verific ce-am scris deja din criza de timp, ca ma asteapta doua broscute sa le dau papica.


Te mai astept!