Complex oedipian negativ

Am tot cautat subiectul acesta pe lista de discutii si nu l-am gasit. Ma intereseaza tot ce tine de complexul oedipian negativ: de la cauze, simptome, aparitie, pana la terapie, cabinete si psihologi, site-uri si carti. In principiu (din cate stiu) are "radacini" in copilarie, asa ca sper sa nu fiu complet off topic... Multumiri!

karmen spune:

Poate ne impartasesti experienta ta, care anume e problema. Sunt multe de spus despre teoria oedipiana. Poate citesti articolul Autoidentificarea www.desprecopii.com/info.asp?ID=648" target="_blank">http://www.desprecopii.com/info.asp?ID=648.

Carmen Ghilescu

niccostea spune:

Experienta mea... Din povestirile mamei, in "prima copilarie" eram foarte tare atasata de tata, ceea ce pe ea o facea oarecum "geloasa" (noi doi faceam "echipa" impotriva ei). Probabil si pentru ca il vedeam destul de rar, el fiind plecat la munca in strainatate (statea acasa cam 1-2 luni pe an). Plecarile lui au durat cam de pe cand eu aveam 2 ani pana putin dupa ce am facut 7 ani, timp in care am apucat sa ma atasez mai mult de mama si sa imi creez o imagine oarecum negativa despre tata: visam ca venea cu cadouri si jucarii, apoi se transforma in "lupul din scufita rosie", de care imi era frica; este unul dintre primele visuri pe care mi le amintesc, cam pe la 4-5 ani. Imaginea negativa era alimentata si de el, devenit intre timp violent cu mama si foarte exigent cu mine. Cand s-a intors definitiv eram deja complet atasata de mama si la fel de complet detasata de tata... Iar incercarile mamei de a stabili ordinea initiala nu au avut succes.
Tarziu, dupa 13 ani, am "descoperit" ca - de fapt - lipsa de incredere in mine, gelozia mea, nevoia permanenta de "confirmare" nu erau decat efecte ale complexului oedipian negativ. Am incercat sa fac terapie cu un psiholog recomandat de profesoara de psihologie din facultate, dar nu am reusit sa colaborez cu el. Ma asteptam sa gasesc un om cu care sa pot comunica, in fata caruia sa ma pot deschide fara probleme, si nu am gasit decat un om pe care il simteam inchis, incordat, cu care ma fortam sa comunic, care se uita ciudat de des la ceas si pe care il simteam analizandu-ma (mi se pare normal sa ma analizeze: doar de asta eram acolo, dar ma simteam ca un cobai pus la microscop...). Am renuntat!
Ceea ce ma face sa revin acum la aceeasi problema (care speram sa se rezolve de la sine) este aceeasi nevoie de siguranta de care nu reusesc sa scap si un mod ciudat al meu de a percepe ideea de "familie" (de aceasta data familia mea, cea pe care spr ca o voi avea) ca pe un refugiu, un fel de Rai in care se rezolva toate problemele, pe care este normal sa-l doresc si a carui apropiere s-o grabesc... Incep sa ma intreb daca nu cumva senzatia ca - la 23 de ani - mi se pare ca mi se scurge viata printre degete fara sa apuc sa fac ceva cu ea nu e si ea tot un efect al complexului oedipian negativ. Ma preseaza undeva, intr-un fel de "semiconstient", ideea ca relatia pe care o am de 3 ani trebuie sa se finalizeze in scurt timp (max. un an) cu o casatorie si ma frustreaza incetineala cu care viitorul meu sot (sper; de altfel si el "purtatorul" unui complex oedipian) actioneaza. Mi se pare ca timpul zboara mai repede decat as vrea... si mi-e teama ca o sa ma trezesc la 30 de ani doar cu o cariera frumoasa "in brate" si atat! Pratic, incerc (acum constintizez asta) sa evit greselile mamei, casatorita cand avea aproape 30 de ani.

iarina spune:

nic, tie ti s-a pus diagnosticul asta de un doctor specializat sau ti l-ai pus singura dupa ce te-ai documentat in prealabil? Mie mi se par mai mult tulburari de anxietate. De ce nu cauti alt psiholog? O femeie, poate comunici cu ea mai usor. A fost un interviu extrem de interesant in Dilema Veche acum cateva numere cu o doamna, psiholog. Mi s-a parut foarte subtila, documentata, inteligenta, fina...am sa caut numele ei si-ti dau un pm. S-ar putea ca sedinta sa coste destul de mult.

niccostea spune:

"Diagnosticul" mi l-am pus singura, pe baza celor citite de prin stanga si de prin dreapta (in principiu literatura secundara de specialitate), dar am vb. cu mai multi absolventi de psihologie... Psihologul despre care vb. este singurul la care am incecat sa fac terapie. Oricum, Iarina, daca gasesti numele acela... merita incercat! Multumesc!