De ce avem nevoie sa uram?

De ce avem nevoie sa uram, sa ne certam sa barfim, sa avem anumite persoane care nu ne cad bine si a caror viata ne intereseaza in mod deosebit?
De ce exista invidia?
Poate pentru ca omul nu este niciodata multumit cu ce are, cu cat are mai mult cu atat vrea mai mult.
Si mai ales de ce ne intoarcem impotriva omului de langa noi, de ce tocmai pe cei din familie ii ranim intotdeauna mai mult? De parca de straini ne pasa mai mult.
De ce pasiunea de la inceputul oricarei relatii se converteste in ura si inversunare mai tarziu? De ce nu se foloseste aceasta inversunare la imbunatatirea relatiei?
Probabil pentru ca de la cei din familie avem mai multe asteptari, de la ei asteptam sa ne cunoasca mai bine sa ne interpreteze mai bine, sa se poarte mai bine cu noi, si tocmai atunci cand nu se intampla asa, atunci iese raul din noi.
Probabil pentru ca inevitabil facem comparatii, cum ar fi fost daca, probabil pentru ca ... fara nici o scuza, acceptam sa depindem de familie si apoi aruncam asupra familiei vina esecului nostru sau a inactivitatii noastre.
Viata este complicata, iar atunci cand compatibilitatea e scazuta intre oameni devine si mai complicata.
Si totusi merita traita, merita incercat si iar incercat...
Si totusi, indiferent cat de greu ne este si cat de multe avem de facut nu trebuie niciodata sa uitam de copiii nostri de educatia lor, de cresterea lor de tot ce tine de ei, de bucuria lor, caci in ei vom gasi solutiile la toate problemele lumii, in iubirea lor, in inocenta lor, in puritatea lor, in zambetul lor.
Pentru ei merita sa margem mai departe si sa nu lasam nimic sa ne ingenuncheze.
cu sinceritate,
Diana


cde

Dorsilia spune:

viata nu e asa complicata, insa daca am putea lasa trecutul in urma, uitat, sau daca trecutul nu ar fi lasat rani ar fi totul altfel. O copilarie nefericita aduce cu sine resentimente, ura, dezgust chiar fata de cei care ar trebui sa-ti fie dragi. De aceea, da, sa ne concentram sa ne crestem copilasii intr-o atmosfera armonioasa, cu blandete si iubire, cu grija fata de sufletelul lor, cu respect fata de individualitatea si unicitatea lor, astfel incat sa rupem cercul vicios in care ne invartim si al carui ingredient dezgustator si incomod, acaparant de energie si timp e ura. Ura nu face bine nimanui, si fac tot posibilul s-o elimin, s-o stapanesc macar si asta de dragul celui mic