E foarte sensibil/Ce ma fac???

Puiul meu are 3 ani si jumatate,merge la o gradinita cu predare exclusiv intr-o limba straina,ba ii place ,ba nu-i place si asta deja din septembrie anul trecut.In plus acasa,este foarte posesiv,are f multe toane,devine usor terorist
Sintem asadar intr-un impas psihologic,cred eu ,ptr ca nu avansam mai deloc la urmatoarele capitole:
-adaptarea la gradinita
-adormitul singur seara
-nu cauta compania altor copii
-dependenta de primul adult disponibil,pe care il freaca non-stop...
Ce sa fac??Sa fiu mai dura,sau din contra ...mult mai blinda??
Ce gindeste el de fapt?Unde gresesc??Voi cum procedati?

Donia spune:

Nu am solutii, dar ma intreb daca baietelul tau intelege limba straina folosita la gradinita. Poate din aceasta cauza nu se poate adapta acolo. El se lupta si cu adaptarea la un mediu nou (cu oameni noi, obiceiuri noi, lipsa parintilor), cat si cu invatarea unei limbi noi. Sunt copii care nu se pot adapta la gradinita chiar cand acolo se vorbeste limba materna.
Eu nu te-as sfatui sa fii mai dura, pentru ca la noi nu da niciodata rezultate. Fetita mea (care are cu cateva luni mai mult decat baietelul tau) este mult mai cooperanta cand petrec mult timp cu ea si cand ii dau explicatii... cred ca se simte la fel de importanta ca un om mare si de aici ii vine si un sentiment de responsabilitate...
Daca nu am timp, sau daca sunt grabita si nervoasa si ii cer doar sa execute ordine, atunci chiar ca nu mai am cu cine sa ma inteleg.
Iar la partea cu frecatul primului adult disponibil... la fel e si la noi, insa pe termen lung cred ca e mai bine asa, suntem fortati vrand nevrand sa petrecem timp cu ea si asta mi se pare un lucru bun. Vestea buna e ca de cateva luni fetita mea a invatat sa se mai joace si singura 20-30 minute, poate ca si la voi se va intampla asta curand.
Oricum, primul an de gradinita cred ca este greu si pentru copil, dar si pentru parinti, parca unele obiceiuri bune se pierd, se deprind altele noi (si bune, si rele)... Iti doresc sa gasesti calea cea mai buna pentru voi toti!


Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

Cricor spune:

Buna Ela,

Parca l-ai descris pe baiatul meu, chiar si varsta se potriveste. Doar ca el se joaca singur si adoarme singur (dupa ritualul cu cititul povestilor). Este extrem de dezinvolt intre adulti si timid intre copii. Gradinita e un cosmar pentru amandoi. Acum merge 2 ore doua zile pe saptamana si i-a luat 3 luni sa se obisnuiasca. Gradinita normala (cu program zilnic) a fost un esec complet (e drept ca avea 2 ani)dupa 7 luni tot nu se obisnuise.
Doctorul m-a 'consolat' ca e comportament tipic primului copil sau copilului unic.
Poate ca si al tau e ca al meu: totul necesita o perioada de adatapare care e mult mai lunga decat ne-am astepta noi. Am mai remarcat ca atunci cand suntem mai stricti cu el (nu mai duri), parca e mai cooperant in anumite situatii.
Imi pare rau ca nu am solutii, si mie mi-ar trebui....

Corina

Corina

ADRIANA-VALENTINA spune:

Salut Ela

Cred ca aproximativ 90% dintre noi avem aceeasi problema ca si tine. Baietelul meu face 2 ani si deocamdata este singurul copil. Este foarte rasfatat si i se fac toate voile - incepand cu bunicii si terminand cu noi. Singura solutie pentru mine este sa am rabdare cu el cand vrea ceva. Daca nu i se da in secunda in care vrea te stie toata lumea. La fel face si la gradinita Seara cand mergem acasa toti stam si vorbim, ne jucam (aici primul adult pe care-l prinde ii scoate sufletul pana se plictiseste) - deci numai rabdare. Copii nostrii vor sa se simta importanti.
Cu gradinita nu are probleme. A mers de la un an si fiind cel mai mic a avut o educatoare care s-a ocupat numai de el si incet, incet s-a acomodat foarte bine.
De dormit doarme cu noi si numai daca mergem impreuna la culcare. Un intreg spectacol este in fiecare seara.

Incearca in orele cand esti impreuna cu puiul tau sa-i acorzi toata atentia si dragostea ta. Nu are importanta ca a ramas o rufa necalcata sau o farfurie nespalata, importanta are ca copii nostrii sa fie fericiti si nu stresati si incarcati cu problemele noastre.

Iti doresc mult curaj si rabdare

ADRIANA-VALENTINA

rodicaosoian spune:

aici ma inscriu si eu si zic ajutor ca nu mai potRobert al meu face la fel ca si ai vostri,pur si simplu scoate suletul din mine
de cand la-m nascut am stat cu el 1an si 3 luni acasa,am inceput lucrul la-m lasat cu o femeie care a venit din RO pt 3 luni(ma-m bucurat ca acolo era si prietenul luicare este mai mic ca si el cu 3 luni dar se intelegeau de minune)problema este ca femeia a plecat si la dus si pe nepotul ei cu ea(prietenul lui robert)si de atunci copilul meu sa facut foarte rau ma solicita enorm de mult ii trebuie numai in brate,daca il tin in brata si stau jos nu este bine trebuie sa ma ridic in picioarede jucat singur nici vorba cand nui fac ceva pe plac incepe sa urle si se arunca pe jos,da din picioare,arunca tot ce prinde in mana si asta este numai de vreo luna incoace
este adevarat ca a fost cam bolnavior a avut o viroza spurcata siiam cam facut poftele atunci si ca am schimbat niste lucruri in viata lui dar ce sa fac imi pare foarte rau dar nu ma alta solutie
lucrurile noi sant:acum ca a plecat femeiacare il ingrijea lam lasta cu altcineva si nu ii place tot timpul urla dupa 2 saptamani am renuntat acum avem alta care vine la noi acasa si este ok dar problema este ca femeia asta a zis ca ma ajuta numai acum ca am incercat sa vedem daca ia soacra-mea viza dar parca vad ca nu va veni si iarasi nu am cu cine sa-l las
ma-m gandit sa-l pun in day care ca poate acolo se mai joaca cu copilasi ca este foarte sociabil si ii plac copii la nebunie numai ca aici nu avem in zona noasta copii ,dar acolo mie frica ca se va imbolnavi ca doar si acasa sa imbolnavit da in daycare........
dar pur si simplu nu stiu ce sa fac?poate imi dati idee ca copilul asta imi stoarce puterile
si ma gandesc foarte serios la day care poate atunci se va schimba ca nea prins ca santem slabi si facew cam ce vrea cu noi
am incercat sa-i explic dar cand ii nerbvos nu ai cu cine sta de vorba
sper ca nu va-m plictisit si sper ca ma-m facut inteleasa
va multumesc daca ati putea veni cu cate un sfat

rodicaosoian spune:

am uitat sa va spun ca Robert are un an si 7 luni

Cristina_C spune:

quote:

---

Originally posted by Donia

Nu am solutii, dar ma intreb daca baietelul tau intelege limba straina folosita la gradinita. Poate din aceasta cauza nu se poate adapta acolo. El se lupta si cu adaptarea la un mediu nou (cu oameni noi, obiceiuri noi, lipsa parintilor), cat si cu invatarea unei limbi noi.

---

Si eu tot la asta m-am gandit. Oare n-ar vrea sa mearga la o gradinita obisuita unde sa vorbeasca romaneste cu copiii si educatoarea si sa ia doar lectii de limbi straine? Poate simte nevoia sa comunice in limba materna (voi acasa vorbiti romaneste, nu?)

Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

AILUI spune:

Salve,
bbul meu se culcă singurel de la 1 an si juma (acum are 2 ani și 9 luni).Prima dată se culca singur numai la prânz,îi dădeam drumul la TV pe desenuțe și el adormea așa.După o perioadă,când era mult mai atent la acțiunea din desenele animate și ar fi durat mult până adormea am procedat astfel:îi porneam Tv,luam telecomanda cu mine șilăsam ușa puțin întredeschisă la camera lui ,după 15 min îi opream Tv.Dacă protesta îi spuneam că "s-a luat curentul",stateam puțin lângă el și adormea.....Acum și seara procedăm cam la fel...

Nu ai precizat totuși dacă bbul tău doarme singur/nu,dacă dormiți împreună va fi mai greu să-l obișnuiești să se și culce singur.
Robi al meu,dacă are pe cineva în cameră cu el la ora de culcare,cu siguranță nu mai vrea să facă nani ci preferă să se joace,să vorbească,orice altceva,motiv pt care am ales varianta cu Tv.Bineînțeles că la început,atunci când eu ieșeam din cameră el protesta,dar îi spuneam că îi aduc ceiuțul/lăpticul/sau că merg și eu la baie etc,inventam ceva "plauzibil" până s-a obișnuit!
Deci,părerea mea este să încerci să-i distragi puțin atenția cu ceva ce-i place lui.La mine varianta cu povestile nu ține,trebuie să-i spun muuuuulte povești,iar cea care adoarme prima în acest caz sunt eu.....
În ceea ce privește relația cu alți copii, cred că trebuie să-i cauți câțiva tovarăși de joacă acasă,sau mergeți voi la alti copii,dacă bbul tău este cel care nu se adaptează tb să-i cauți prieteni mai blânzi,copii care să fie cât de cât mai flexibili.
Noi ne-am împrietenit în parc cu o mămică cu un băiețel (de 4ani) care era mai mult decît sălbatic în relația cu alți copii,dar cu Robert al meu ,întîlnindu-ne des și la el acasă și la noi,încet ,încet,au început să fie prieteni în sensul cel maibun al cuv,(Robert al meu are și el o personalitate f puternică,însă în relația cu copii este deosebit de cald,și chiar dacă se ceartă,găsește f repede cale de împăcare.
Deci cred că trebuie să-l ții în compania copiilor cât de mult (poate cei de la grădi nu-i plac,poate sunt dif mari de vârstă,poate nu.i place limba(poate nu înțelege tot și asta îi crează divergențe).Este și destul de micuț,tb să ai răbdare,copii de la grădiniță poate îl mai șicanează(copii pot fi f răi)!
Dependența de primul adult........
Probail majorit copiilor fac asta,eu,cînd sunt sing cu Robi mă înțeleg super,se joacă singur,mă ajută la câte ceva,se oferă el singur de cele mai multe ori(la început nu suportam să -l văd așa băgăcios în treb mele,dar mi-am dat seama că o face din pură curiozitate și așa,încet ,încet îl las și pe el să mă ajute cu ce poate),iar cînd văd cât se bucură că o face......
E,dar cînd nu mai suntem singuri.......nu mă întreba,pățim ca tine!Deci,asta este!!

Răbdare!
Pupici,
Mami ailuI și bb Robocop

catalin72 spune:

Sa nu faci nimic. Lasa-l in pace putin. Fii doar atenta si blanda.
Succes

reclama

bellissima spune:

Sfatul meu este sa-i faci un fratior sau o surioara.Si eu am avut probleme de genul asta cu baiatul meu,care avand multe problemr,hipoacuzie,astm sa.m-am uitat la el ca la un soare,nu i-am zis nici du-te mai incolo si asa a ajuns un terorist si mai ales dependent de mine.toti medicii la care mergeam ma sfatuiau sa mai fac un copil dar eu atunci nu am inteles de ce.Acum baiatul meu are 14 ani si imi pare rau ca nu are un fratior.S -ar fi dezvoltat altfel.Ce pot sa-ti mai spun este ca dupa ce a inceput scoala s-a schimbat putin cate putin.

axxa spune:

Doamne, pana sa citesc ce ati scris voi aici, credeam ca puiul meu (4 ani si 9 luni) e iest din comun, ma gandeam chiar la psiholog...In aceeasi situatie ne aflam si noi, el este un copil intre multi adulti care il iubesc mai mult decat orice, si de ceva vreme incoace s-a schimbat, cam tot din toamna, de cand a inceput gradinita. Nu mai este copilul vesel si dezinvolt, a devenit un "barbat" care nu doreste sa isi "expuna" nimanui, n ici macar noua, parintilor (sau mai ales noua) ceea ce il preocupa.
Este posesiv, face "pasiuni" destul de accentuate pentru diferite persoane, ca de exemplu o colega, Mara, careia nu ii da voie sa vorbeasca cu nimeni, sa stea in banca cu altcineva...
Cu noi acasa oscileaza intre nervi, nesupunere si plans. Nu se joaca singur, nu adoarme singur, ce sa-i facem?