Sufletul ... ce este, de unde vine, unde se duce?
Raspunsuri - Pagina 4
Mausin spune:
Mda! Frumoasa provocare, si desteapta, de asemenea. Formulasem nelamurirea cu predestinarea ca o intrebare exact pentru ca asa cum vad eu lucrurile, cuvantul predestinare folosit acolo nu mi s-a parut chiar cea mai fericita alegere. Ori e predestinare, ori e liber arbitru. Asta e unul dintre subiectele preferate ale filozofilor si nu numai.
Cu riscul de a starni polemica, o sa dau si parerea mea in legatura cu predestinarea, folosind o unealta controversata: astrologia. De cate ori nu suntem mirati, atunci cand citim un portret astrologic al zodiei noastre, de cat de bine se potriveste. Stau si ma intreb: de unde stie cel care intocmeste portretul, cum anume suntem noi, de le nimereste atat de bine? El nu ma cunoaste pe mine, si totusi, stie cum reactionez la lumea inconjuratoare. Faptul ca se poate sti acest lucru are, vrand nevrand, legatura cu notiunea de predestinare. Cineva, fara sa ma cunoasca personal, face presupuneri in legatura cu predispozitiile mele, si le mai si nimereste de multe ori. Pe undeva, predestinarea este valabila in sensul ca, atunci cand noi nu luam decizii in mod constient, actiunile noastre se efectueaza in deplina conformitate cu predispozitiile pe care le avem. Este ca si cum am fi luati de valul vietii. Iata predestinarea.
Avem liber arbitru; avem posibilitatea (darul)de a lua decizii in mod constient; totusi, de obicei nu il utilizam. Majoritatea actiunilor pe care le facem sunt "instinctuale", facem lucruri pe care de multe ori nu stim de ce le facem, iar explicatiile pe care le gasim sunt de multe ori superficiale, conducand la "pentru ca asa sunt eu". (Paranteza, de aceea instrumentele de predictie functioneaza - pentru ca in majoritatea cazurilor avem de a face cu un pattern cunoscut.)
Parerea mea in legatura cu dilema Predestinare versus Liber Arbitru este: si una si alta. Atunci cand noi nu luam decizii in mod constient, Universul le va lua pentru noi, si asta se intampla in marea majoritate a cazurilor. Cand Universul ia o decizie in locul meu, deseori o referim ca o "intamplare" sau "eveniment" sau "destin". Eu o numesc "lectie". Altii o numesc "karma". Cate nume, pentru o cauzalitate care este de fapt, directa!
Mausin
PS. Pt detalii despre teoria de mai sus referitoare la suflet/spirit etc. se poate citi lucrarea "Teosofia" a lui Rudolf Steiner.
reiki spune:
Marius, desi o sa trebuiasca moderatori sa inchida subiectul daca vom contiuna sa sapam in felul asta in subiect, pun si eu un mic raspuns …
Karma poti sa o privesti ca pe o suma de programe cu care vi pe lume sau pe care le dobindesti in timpul vietii. Predestinarea trebuie sa o iei ca pe obligativitatea executari lor. Cum le vei executa si mai ales cu ce rezultate este la liberul tau arbitru. Executind acele programe iti indeplinesti karma si evoluezi spiritual pentru ca toate faptele tale din vietile anterioare, din viata asta sau cele viitoare la asta trebuie sa duca, la evolutie.
Trebuie sa privesti pe scara timpului mai larg ca sa poti intelege, nu trebuie sa te opresti la “viata” ca cea existenta in momentul acesta a omului (cind ma refer la om spun spirit si trup)
Cred ca nu aici este locul unor astfel de discutii altfel as fi apucat (sa incerc) sa explic pe bucatele toate nelamuririle tale. Cel mai corect este sa citim, un inceput poate fi chiar Lazarev.
Cu stima,
Reiki
n/a spune:
Imi pare foarte rau ca s-a ajuns tocmai aici ... pusesem niste intrebari "simple", fiecare sa-si spuna opinia sau gindurile si vad ca s-a ajuns la adevarate prelegeri din care nimeni nu mai pricepe nimic ... intrebari pe care poate in citiva ani, vi le vor pune copilasii vostri ...
Mie imi place sa cred ca sufletul fiecaruia dintre noi este Unic si Nemuritor ... se naste odata cu noi, creste, imbatrineste ... de asemenea imi place sa cred ca dupa ce murim, Sufletul nostru se intilneste cu celelalte Suflete ale dragilor nostri, traiesc impreuna in Eternitate si ii vegheaza pe cei ramasi aici ...
Nu vreau sa cred in reincarnare si nici in reinviere ... s-ar putea sa existe, s-ar putea sa nu existe, asa cum zicea Marius o sa aflam raspunsul abia dupa ce trecem de a saptea usa ...
Referitor la clonare, mi se pare o idee geniala clonarea organelor umane cu ajutorul carora s-ar putea salva atitea vieti ... dar nu sunt de acord cu clonarea intreaga a unui om, e o timpenie ...
Julie spune:
Sofie,
Dar ai pus o problema asa de grea si care macina omenirea de cand este ea... Nu trebuie sa te miri ca s-a starnit discordie...
Personal, cand ma gandesc la cei dragi pe care i-am pierdut, imi place sa cred ca sunt acolo, sus, eliberati de griji si de dureri si de teama si de boli, si ca ne vegheaza pe noi, cei din carne, cu pasiunile, framantarile, bucuriile sau necazurile nostre efemere...
eellyia spune:
Cred ca sufletul va fi rasplatit dupa moarte in functie de faptele sale din viata fizica. Cred, de asemenea, ca prin suferinta evoluam. Cu cat esti mai nefericit in aceasta existenta, cat atat vei fi mai fericit in cealalta. Viata este un test. Lucrurile lumesti sunt trecatoare si menite sa ne ademeneasca, iar noi n-ar trebui sa ne atasam prea mult de ele, pentru ca sufletul le va lasa in urma si va calatori mai departe.
cspeana spune:
Imi place subiectul acesta asa ca m-am hotarat sa zic si eu ce cred cu desavarsire .. sa nu va suparati
eu cred ca sufletul este natura dumnezeiasca este partea prin care avem legatura cu dumnezeu acum sufletul odata ce mori se duce ori la bine ori la rau depinde cum a fost relatia ta cu dumnezeu pe acest paminat cat despre clonare eu zic un singur lucru daca tot ati adus vorbacum poate un om sa dea suflet unei fiinte?ia ganditi-va ce o sa se intample cand aceea fiinta isi da seama ca nu are suflet? nu? ca are puterea de a gandi ce o sa se intample atunci? mie imi este teama sa ma gandesc asa ca numai ce ingaduie dumnezeu aceea o sa se intample cat despre tot ce se intampla rau in viata noastra nu este neaparat o pedeapsa eu cred ca unele sunt lectii din care trebuie sa inveti ceva da unele sunt si pedepse dar sti cand este pedeapsa sau cand este o lectie
Ma bucur ca mai sunt oameni care se gandesc la suflet
Pupici