Cum trebuie "abordata" o fetita careia i-a murit m

Foarte complicata problema!Cumnatei mele i-a murit cumnata,adica sora sotului ei.Luiza,a facut un cancer de colon si a murit brusc.Extrem de rapid si neasteptat,la numai 41 de ani.A fost casatorita si are o fetita de 14 ani,in clasa a saptea.Tatal fetitei a mai fost casatorit,cu un copil din relatia anterioara si e o persoana iresponsabila.Nu are nici un venit si conduita in calitate de tata a fost intotdeauna defectuoasa.Socul mortii mamei a coplesit-o pe fetita,care chiar daca stie ca tatal avea o amanta in perioada cind traia mama ei,lucru care a afectat-o enorm,acum e aparent nedezlipita de tata.Probabil e singurul factor de stabilitate si se agata de el.Cert este ca trebuie luata o decizie referitoare la situatia copilului.Cum ar trebui abordata problema?Cumnata mea ar dori s-o ia la ea ,insa nu poate impotriva vointei copilului,a tatalui si a sotului ei ,care numai rationeaza si nu vorbeste cu nimeni de 3 zile....Ma ingrijoreaza foarte tare faptul ca nu are cine sa-i fie realmente aproape.Deocamdata le-a dat niste bani.Evident ca se vor termina rapid si aspectul financiar nu e atit de important ,cit psihicul copilului ,care probabil sta singur intr-o casa goala,timp in care tatal, de regula,bintuie aiurea .

laurajr spune:

Ca sa fie luata de langa tata, ar trebui mai intai sa se demonstreze pe cai legale ca el e incapabil sa aiba grija de fetita...si daca zici ca fetita s-a atasat mai mult de el acum, e dificil .
Dzeu sa o aiba in paza pe fetita dar stati si voi cu un ochi atintit mereu spre ea , sa fie cineva cu capul pe umeri care sa o indrume macar din umbra ...

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

salisa spune:

Buna!Dulcetica,
In legatura cu cazul fetitei ...careia ia murit mama as putea sa -ti dau cateva safturi.
Dupa cate am vazut fetita are 14, deci poate intelege ceea ce se intampla in familia ei...iar daca ea simte nevoia sa vorbeasca cu cineva despre parintii ei....o va face singura si va cere ajutorul celor din jurul ei.
Dar in general un copil va vorbi mai greu despre ceea ce inseamna disparitia unui parinte....ma refer la deces..., de obicei ei incearca sa evite acest subiect pt ca e destul de dureros si e ca si cum ar mai trece o data prin acele momente.Cred ca la fel se intampla si cu noi adultii...
Daca ea se agata acum de tata este normal...pentru ca e singurul parinte care i-a ramas si simte nevoia de stabiliate si de siguranta, pe care tatal poate chiar ofera asa ceva copilului.
In acelasi timp, daca spui ca tatal este iresponsabil....ca parinte..., exista in Romania, un sistem de protectie al copilului....care cei drept e la inceput de drum...dar se lucreaza bine...
Astfel cu acordul scris al tatalui dar si al fetitei pentru ca ea are deja 14 ani...( si isi poate exprima acordul sau dezacordul sa locuiasca cu cineva), poate merge intr-o forma de protectie - plasament la orice ruda pana la gradul al IV- lea.
Despre aceasta forma de protectie poate cere mai multe informatii la sediul pentru protectia copilului in sectorul sau judetul unde locuieste.
Cam atat am vrut sa spun....
Va doresc toate cele bune!!!
Salisa

dulcetica spune:

Totul se complica din cauza ca micuta locuieste in alt oras decit bunicii de pe mama si fratele mamei.Ea este singura cu tatal natural,fara alte rude care ar putea supraveghea atent copilul.Exista suspiciunea ca tatal ar dori sa pastreze copilul pentru pensia de urmas.In acelasi timp, fetita e bulversata si incapabila sa ia decizii pertinente ,deoarece mama e moarta de doar 3 zile.Tatal are o natura buna,insa e complet aerian ,in sensul ca nu se ingrijeste nici de copilul din prima casnicie,este intr-o perpetua relatie afectiv emotionala cu vreo pupaza,n-are relevanta cine,numai sa existe o aventura.E plin de datorii si o mare enigma este cum se vor descurca.

EmmaT spune:

Dulcetica este foarte greu sa poti discuta cu un copil al carui parinte a decedat de curand.
Cand am citit ce ai scris tu m-am vazut pe mine si eu la 13 ani si jumatate mi-am pierdut tatal si chiar daca nu am stat zi de zi cu el si cu mama ( eu fiind mai mult crescuta de bunici)a fost un soc si nu pot spune ca mi-am revenit foarte repede, si consider ca fata sa iti moara mama este mult mai dureros...fiind si o alta legatura decat cu tatal.
Si eu eram la fel nu vroiam sa vad si sa vorbesc cu nimeni si stateam sa ma gandesc de ce ...de ce el, de ce tocmai mie sa mi se intample asta...chiar daca stiam probleme de sanatate...
M-a ajutat foarte mult sa vorbesc cu un prieten care este sociolog(nu am putut discuta cu nimeni din familie chiar daca mai am surori si un frate am preferat un "strain" si acum ma ajunta foarte mult sa vb cu el cand "pic" )si dupa am inceput incet incet sa-mi revin,recunosc si acum dupa 4 ani si jumatate ca sunt momente cand ma duc acasa si astept sa vina sa ma intrebe ceva ..dar revin repede cu picioarele pe pamant si imi spun ca poate unde este acum ii este mai bine...


Va doresc si voua si fetitei multa putere ,fetita sa isi revina repede si sa luati o decizie buna

Emma

filofteia spune:

Eu as sugera ca pe perioada vacantei ce se apropie, bunicii si fratii mamei s-o invite la ei ... nu as bate prea tare tam tam pe moartea mamei si-asa sufletul ei plange... este intradevar foarte complicat, iar pasii trebuiesc facuti mici... la varsta ei va alege sa stea acolo unde se va simtii mai bine... este destul de mare ca sa se poata desprinde de tata daca doreste...
Daca nu doreste este mai bine sa stea cu tatal... chiar asa iresponsabil cum este...