Frica de animale

Baietelului prietenei mele, are 2 ani, ii este foarte frica de animale. Au o pisica, nu sta tot timpul in casa, dar atunci cand apare, baietelul nu stie unde sa se ascunda. Odata s-a speriat de ea si a lesinat. Eu am un puiut de bichon, ii place de el dar vrea sa-l tinem la distanta, cand se apropie incepe sa tipe ca ii este frica.
De cand a lesinat se pare ca i s-a agravat aceasta teama, ba mai mult se rasfrange si asupra altor gesturi care i se par un pic mai brutale.

clauditzadennis spune:

Faza cu lesinul de frica mi se intampla si mie inca din copilarie...lesinam ori de cate ori eram certata mai brutal, iar acum lesin invariabil la vizitele la stomatolog si ginecolog.Nu stiu daca se poate trata chestia asta, banuiesc ca trebuie ferit de tot ceea ce-i poate declansa un lesin...In ceea ce priveste frica de animale, poate ar fi bine sa-i cumpere o carticica cu poze frumoase cu animale si sa incerce sa-i spuna povesti frumoase despre animale, despre faptul ca au si ele suflet si ca nu fac rau oamenilor...nu sunt de specialitate, dar vin si eu cu o idee!
Sanatate la bebici scumpici!

lilupep spune:

Are carti cu animale, ii place sa le priveasca. Si catelusul meu ii place, ii arunca mingea, dar cand acesta se apropie nu stie unde sa fuga. Am tinut catelul in brate, cu spatele la el, i-am spus doar sa-l atinga dar ii este foarte frica, cu toate ca tot timpul vrea sa vina la mine sa-l vada.

mamica dulce spune:

poate ar fi o solutie sa nu mai tineti animale pe langa el,poate nu e pregatit sa le accepte,altfel decat in poze.
Pentru ce sa tii o pisica in casa daca lesina copilul de frica??
Sunt spaime de copilarie,o sa treaca peste el cand o sa creasca mai mare.Sau daca n-o sa treaca iar nu e nenorocire,mai sunt oameni care nu suporta animalele si o duc bine-mersi.
Eu cred ca cu cat i se baga pe gat sa accepte animalutele,cu atat ii creste fobia si teama.Nu cred ca este o metoda buna.
ma gandesc acum ca sunt copii carora le este frica de intuneric..si nu-i tratezi stingandu-le lumina,nu??
trece pana se insoara!

frunzaverde2 spune:

M-am speriat de un pisoi de la noi din curte cind aveam doi ani. Nimeni nu m-a intrebat nici mai tirziu de ce imi era inca teama de pisici, se multumeau toti sa rida de mine, spunindu-mi ca bietul pisoi era chiar simpatic.

Si la 33 de ani inca imi mai e frica de pisici, mai mult si de ciini acum, pentru ca de vreo trei ori am fost agresata de ciini pe strada.

Pe la 11 ani tatal meu a adus doua pisici acasa si ajunsesem sa dorm cu ele in pat, imi placeau. Mai am doi frati si erau de fapt "pisicile lor". A tinut un an.

La 15 ani pisica bunicii s-a "rastit" la mine scuipindu-ma desi doar ma uitasem spre ea, tocmai fatase, nici macar nu ma apropiasem de pui.Mi-a fost o teama cumplita. De multe ori visam pisici repezindu-se la mine.

La 20 de ani fratele meu a adus o pisica in casa. Eu eram in vacanta, ea s-a instalat in camera mea. Mi-a fost greu sa o fac sa inteleaga ca inaintea ei fusesem eu pe acolo. Intr-o seara m-am trezit terorizata, pisica intrase la mine in camera si ma privea in intuneric.
Tot la virsta asta, daca strigam la o pisica din gradina sa plece si ea nu pleca, mi se facea pielea de gaina si eu eram cea care o lua la fuga cu disperare.

La 27 de ani am dormit la o prietena, i-am spus ca eu "am probleme" cu pisicile, le-a luat pe amindoua in camera ei. M-am trezit brusc in miezul noptii, o pisica ma privea fix. Mi-a trezit prietena sa o ia in camera, dar eu nu am mai dormit.

Am avut si ciini in curte sau in casa, pina pe la 18 ani. si totusi azi, din cauza celor care s-au repezit la mine, imi e mai frica decit in copilarie.

Concluzia mea :
nimeni nu mi-a inteles temerile, nimeni nu a avut grija de mine (copil) mai mult decit de pisica sau ciinele respectiv, nimeni nu a incercat sa imi arate ca intelege ca am o problema adevarata dar ca nu trebuie sa ma las prada acestor temeri ; astazi ma simt in continuare realmente traumatizata.

De patru ani am o vecina cu o catea labrador si e poate singura pe care o simt ca vine prieteneste spre mine; nu resimt nici o teama in prezenta ei, chiar am ajuns sa o mingii sau sa o las sa ma atinga cu botul sau sa sara cu labele pe mine.
Nu e marea dragoste a vietii mele dar simt ca nu mai sint un caz fara speranta.


------------------------
If you want to win you have to learn to be a master of the game.