are cineva o reteta de iubit socrii?

acina spune:

Soacra nu poate fi iubita in timp, poate fi doar acceptata cu timpul.
Asta e daca nu te-ai inteles cu ea de la inceput, mai tarziu nu poti s-o iubesti.
Sa raresti vizitele la ea e un lucru bun dar nu totdeauna poti sa alegi aceasta varianta . Poate sotul vrea sa mearga sa-si vada parintii ...asa cum sunt ei ...sunt parintii lui , pe care ii respecta, iubeste si evident vrea sa-i vada.
Singura varianta ar fi aceea de adaptare , sa te obisnuiesti cu ei sa nu iei in seama toate lucrurile pe care le spun si sa-ti vezi de viata ta .
Nici mie nu imi plac socrii mei sunt total diferiti de parintii mei , dar asta e , cand merg in vizita la ei nu plec de langa iubi al meu si daca intreaba de ce stau numai cu el ii raspund politicos ca timpul nostru impreuna e f putin si vrem sa profitam de el cat se poate de mult.

Pupici si succes

Anca

carmenp spune:

am sa tin minte in caz ca am nevoie

quote:

---

Originally posted by joxy

ihi :
verde de paris 2/3 si cianura 1/3.

pofta buna.

Cu respect,
Florin

Choose life

---

Carmen,Ilinca&Ionut
tzucureii mei

Toti pentru unul!...Iata-ma-s !

grigA spune:

Nu cred ca o sa ajungi sa ii iubesti, ci doar sa ii accepti cel mult, ceea ce ar fi bine sa faci. Accepta-i asa cum sunt, nu iti complica viata si nu te stresa mai mult decat merita. Ia-i ca atare, nu te enerva, sunt oameni printre oameni, n-ai ce sa faci. Si mai ales straduieste-te cat poti de mult sa NU LOCUIESTI CU EI niciodata, in nici o situatie! Fa-ti datoria de nora cuminte si gata

lz_cecilia spune:

Draga GABDYD, nu te cunosc dar citind mesajul tau iti jur ca am crezut ca eu l-am scris, cu o singura exceptie sotul meu muncea, iar eu eram studenta.
Nu stiu de cati ani sunteti casatoriti, ceea ce-ti pot spune este faptul ca dupa aproape 4 ani de casnicie eu si soacra suntem prietene f.bune!!!
Timpul le rezolva pe toate!( sa fi sigura de asta)

hellena spune:

Eu am o soacra super buna,care ma vorbeste numai de bine atat in spate cat si in fatza si am chiar dovezi.Dar .... cred ca metoda cea mai buna este sa fii de acord cu ei.Cat esti in vizita si cand soacra ta va da sfaturi intoarceti fata catre sotul tau si zambind intreaba-l" tu ce zici dragul meu? Esti de acord?" or" mama iti multumesc pentru sfat, e asa de bine sa primesti o a doua opinie. Uite noi o sa ne gandim la ce ai spus tu si o sa luam o decizie"
Sa stii ca nu crapa pamantul daca esti lapte si miere doua ore cat esti in vizita.
Daca vrei sa o cuceresti intreab-o tu anumite lucruri " cum crede ea ca ar fii mai bine sa faci in urmatoarea situatie?"
Nu uita ca vei fii si tu o soacra candva.Chiar daca simti ca ei nu au dreptate, incearca sa actionezi ca si cum ei au dreptate.
O alta metoda ar fii sa te eschivezi si sa iti gasesti ceva de lucru si sa eviti vizita, dar nu il tine pe sotul tau sa nu ii viziteze.Sper ca vei gasi un raspuns. Faptul ca ai scris in forum arata ca ai dorinta si vrei sa fie totul bine. Incercati sa nu le spuneti totul socrilor, nu trebuie sa fie informati cu tot ce se intampla in viata voastra.
Mult noroc

Darria spune:

Eu sunt norocoasa in ceea ce priveste relatia cu socrii. De fapt in cazul meu cuvantul socru mi se pare cam dur, luand in considerare ca ma inteleg cu ei ca si cu parintii. Sunt ca niste bombonele. Va doresc tuturor asa socri. Dar din pacate mama nu a fost asa norocoasa. Are o soacra(adica bunica).......... Nu ai cum sa schimbi(adica sa-i faci sa te accepte asa cum esti) asemenea oameni oricata bunavointa si calm ai avea. In cel mai fericit caz spun da in fata ta iar apoi..... Cel mai bine e sa-i eviti si sa nu ai un sot care pune pe primul loc mama si apoi sotia.

lz_cecilia spune:

TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE!! Peste cativa ani vei rade cand iti vei aminti...

Kariris spune:

Eu te inteleg perfect! Tu iti faci probleme ca nu-ti place sa mergi la ea in vizita. Eu timp de 5 ani am avut altfel de probleme: la 3 luni dupa ce l-am cunoscut pe sotul meu am cunoscut-o si pe viitoarea mea soacra, care s-a uitat la mine crucis pentru ca eram mult mai tanara decat sotul meu; sincer? eu nu am putut sa o sufar niciodata, la fel cum spuneai si tu vorbea non-stop vrute si nevrute care nu aveau nici o legatura cu TERRA, repeta la infinit aceleasi lucruri incerca sa ma faca sa ma simt inferioara, etc. Cinci ani, nu a fost Paste sau Craciun sau Revelion de la care sa lipseasca (bineinteles toate organizate la mine acasa), rezista ca un erou pana la 5-6 dimineata, cand eu eram cu nervii la pamant; nu cred ca in cinci ani au trecut mai mult de 5 week-end-uri, in care sa nu vina la noi la masa de pranz - dar sa stea minim 6-7- ore, de simteam ca o iau razna.
Pentru femeia asta nu a contat ca sunt bolnava, ca sunt in sesiune si am de invatat, ca am sau nu ce manca, un lucru era clar: cand i se nazarea dadea telefon ca are nevoie de una de alta, ca menajera nu i-a luat brnza de vaci pe care o vroia ea si sa merg eu sa-i iau, etc, parca vroia sa imi testeze rezistenta. Venea la noi neinvitata cand avea chef si pleca tot cand avea ea chef.
La un moment dat m-am prin ca nu poate suferi cainii. Am profitat de faptul ca a plecat sotul o saptamana din tara, m-am dus pe strada si am adoptat un maidanez mic de vreo 2 luni. L-am instalat in casa; cand a venit sotul a facut criza - nici lui nu-i placeau cainii. Mama lui a facut o criza ingrozitoare cand a aflat ca am luat un caine si m-a amenintat ca nu va mai veni la noi in veci daca nu-l dau. BINGO! Asta si vroiam! Dar ce credeti? A inceput sa-i placa cainii, il scotea si la plimbare, ma certa cand vroiam sa-l pedepsesc, deci...incurcatura mare...acum avea un motiv in plus sa ma viziteze...
Aceasta femeie nu numai ca nu ne-a ajutat niciodata, nici nu asteptam asa ceva de la ea cum de altfel nici de la mama mea, noi le-am ajutat intotdeauna, doar ca a mea era la Brasov iar a lui la 5 minute de mers pe jos, dar parca cauta tot timpul nod in papura; se credea buricul pamantului, niciodata nu era multumita cu nimic, tot timpul incerca sa atraga atentia, uneori nu prin mijloace tocmai comode; odata a facut inundatie intentionat, ca sa mergem la ea (nu ne mai vazuse de o saptamana) si ca sa-i zugravim.
Concluzionez, pentru as putea scrie un roman intreg... sotului meu nu i-am spus niciodata ca ma baga la nebuni a lui mama, nici ea nu a stiut, am ingrijit-o pana in ultima clipa, m-am mutat la ea in ultimele luni de viata unde am executat tot ce si-a dorit, ii gateam, o spalam, stateam cu ea in spital sa am grija de ea pentru ca nici cel mai puternic psihic om din spital nu se putea acomoda cu ea... si intr-un final s-a stins...acum imi lipseste...am aflat ca m-a iubit enorm... asta e... singurul om care a stiut prin ce trec eu de fapt cu aceasta femeie a fost mama mea, care m-a incurajat sa rezist si sa imi maschez cat pot de bine sentimentele pe care le am fata de ea.
Nimanui nu-i place sa-i vorbesti de rau mama, asa ca incearca si tu sa rezisti, trateaz-o cu respect ca timpul...le va rezolva intr-un fel sau altul pe toate. Eu aveam 30 de ani cand am cunoscut-o iar ea 73 de ani...deci se poate si mai rau sa stii...
Nu astepta nici un ajutor de la socrii si trateaza-i cu rabdare si bunatate. Sotul tau vede cum sunt ei iar daca pe tine te va vedea concesiva cu ei te va iubi si mai mult.

devylla spune:

Eu zic ca rare sunt persoanele care se inteleg bine cu sorci...majoritatea insa nu se suport!O rteta nu cred ca ar exista sa iubesti socrii.poate sa nu mai pui la suflet tot ce iti zic,sa fi mai indiferenta!

Populatia planetei creste continuu, in timp ce inteligenta ei ramine constanta.



Sabina