boli psihice

Am nevoie de ajutorul vostru! Mama mea este bolnava. Ea a lucrat o perioada in Italia. De acolo am primit un telefon ca se simte rau. A fost adusa de urgenta in tara. Delira... ca a fost urmarita de camere video peste tot, chiar si la baie, ca lumea de pe strada vorbeste de ea, etc. Primul meu impuls a fost sa o duc la preot. Apoi am mers la un medic psihiatru care i-a pus diagnosticul de Criza psihotica paranoida. A luat medicamente, Romparkin, si niste picaturi care nu-mi amintesc cum se chemau. S-a facut bine, s-a intors in Italia. De acolo am primit alt telefon, de data aceasta auzea voci care ii spuneau sa faca diverse lucruri. A fost din nou la doctor iar acesta i-a spus sa continuie tratamentul care l-a luat prima data (Haloperidol-mi-am amintit). Eu am cautat pe internet diagnosticul sau si cred ca e mai grav. Poate fi suspectata de schizofrenie? Ajutati-ma, ce trebuie sa fac?

danna_J spune:

draga Natalie,tot ce pot eu sa-ti spun este din proprie experienta. Sa inteleg ca mama ta e inca in Italia si tu in Romania ? Vrei sa stii cum poti tu sa o ajuti in perioada aceasta ? Adevararul ca tu in Romanania si ea acolo nu prea poti sa ii fi de mare ajutor. E clar ca are nevoie de ajutorul cuiva din familie si sa nu fie lasata singura printre straini, situatie care ii poate agrava starea. Ar fi o solutie sa mergi acolo sau sa vina ea in tara. Poate e mai bine sa mergi acolo asta in cazul in care d-sa poate beneficia de serviciile medicale de acolo, stim ca nu incape comparatie cu cele din ro.De ce m-am grabit sa-ti raspund ? Este pentru ca am trecut in urma cu 7 ani printr-o situatie asemanatoare cu mama ta, tot intr-o alta tara straina. M-am intors si eu de urgenta in tara, si am fost internata tot de urgenta intr-unul din spitalele de psihiatrie din ro. experiente groaznice prin care nu vreau sa mai trec sau sa imi aduc aminte. Cert este ca dupa 1 an si jumatate situatia mea s-a rezolvat complet (cel putin pana acum). sa nu iti imaginezi ca am stat tot in spital si am fost toata aceasta perioada pe alta lume. Perioada cand am 'delirat' sa ii spun asa a fost foarte scurta, doar cateva zile care s-au repetat. Imi aduc aminte perfect prin ceea ce am trecut, aproape cronologic, crizele mele ceea ce eu credeam ca mi se intampla cu adevarat, reactiile celorlati si asa mai departe. Am luat si eu medicamente destul de puternice care au multe efecte secundare si se pare la mine au functionat cum trebuie.Am fost diagnosticata in fel si chip si plus ca medicamentele care le luam erau pentru schizofrenici. Toate acestea la 26 de ani... In fine dupa prima spitalizare si o perioada de 8 luni cat am luat medicamentele, perioada care a fost insotita de inca vreo 6 luni de depresie destul de grava... m-am vindecat instantaneuu, fara sa stiu exact cauza. Adica m-am trezit pur si simplu la viatza de dinainte de criza, cu aceasi pofta si incredere in mine, o fiinta chiar mai puternica si increzatoare. De atunci ('01) am avut inca o scurta perioada de criza in care am luat aceleasi medicamente 3 luni, am intrerupt orice medicamente si la sf psihiatrei mele urma sa imi continui viata normal. Adica sa muncesc si sa fac ceea ce fac si restul.Am invatat ca totul se poate controla si puteam sa imi dau singura seama ca ceva nu e bine cu mine, ca gandurile mele o iau razna si in felul asta ma puteam lupta cu ele. Dar nu a fost cazul ... din primavara -vara '02 mi-am reluat viata in mod normal si de atunci n-am avut nici cele mai mici crize. Ma simt perfect sanatoasa, apta si cu toate calitatile necesare. Am incredere in viitor, sunt recasatorita si am o casnicie superba, astept un copilas, si nu ma simt cu nimic mai prejos ca orice alta femeie de varsta mea (31). Ceea ce vreau sa-ti spun eu, pentru ca nu pot sa imi imaginez prin ceea ce treci, crezand ca poti sa iti pierzi mama definitv, sau fiind neputincioasa in fata aceste mari incercari din viata ta, este ca stiu cum e sa fi de cealalta parte, adica in locul mamei tale, daca vrei sa ali ce simte si cum gandeste, cred ca pot sa te ajut. Totusi, incearca sa intri in lumea ei, pentru ca pentru d'sa totul are logica, totul are sens doar in lumea creata de ea. Daca incerci sa o scoti de acolo n-ai sa poti si o sa ii fi o inamica, vei fi de cealalta parte a oamenilor care 'o spioneaza' etc. Ascult-o si nu o contrazice, fa-i 'jocul' daca poti, si astfel o poti 'pacali' sa o duci la medic s.a.m.d.Sa-i oferi dragoste si intelegere e tot ceea ce poti face pentru d-sa in perioada aceasta. DIn cate stiu eu, tot pe propria mea piele, fazele acestea sunt trecatoare si tu sau altcineva (poate doar medicamentele) nu o pot scoate din ele. La mine au venit si plecat de buna voie, fara nici un semn si pe neasteptate. Deocamdata atat despre mine, stiu ca poate ma expun prea mult povestind de ceea ce mi s-a intamplat dar nu este ceva ce depindea de mine, NU imi este rusine ca am trecut prin asa ceva, ci dimpotriva, simt ca privesc altfel viata si tot ceea ce ma inconjoara, am invatat sa nu judec pe nimeni si mai ales sa nu disper.daca iti pot fii de folos cu ceva, voi incerca sa te ajut!numai bine!