Un alt fel de calatorie a sufletului

E acolo unde ma intorc mereu cind mi-e bine si cind mi-e greu, adica la sora mea. E in Romania si eu sint aici, si chiar daca am ales acum 5 ani sa vin aici, se pare ca alegerea inca o mai fac in fiecare zi, trebuie sa-mi asum faptul ca am ales sa plec decit sa fiu linga ea. Si e greu nu numai pentru ca sint atit de norocoasa s-o am ca sora ci pentru ca trec anii pe linga noi, eu aici si ea acolo, si cind o vad la Otopeni, a mai trecut un an, si eu n-am fost linga ea cind s-a vopsit la par, cind si-a luat geaca de piele, ca eu inca nu i-am vazut garsoniera. Dimineata (la ea) o intreb cu ce se imbraca (la noi e noapte si ea se grabeste la servciu, se spala pe dinti cu celularul in mina), si ce cafea bea. Si ce-i mai greu e ca e de ajuns o nota falsa in "toate's bine aici, ca sa plingem ca proastele, si apoi ne revenim asa de greu. E singurul om care ma iubeste asa cum sint si oricum as fi. Apoi ea imi spune ca ma vede si-n stelutzele (de grasime) din supa. Si eu ii spun ca Marcu a invatat poezia de la ea. Mi-a cumparat enciclopedia zmeilor, si tare as fi vrut sa i-o citeasca ea, sa-l iubeasca si sa-l imbratiseze si pe el atlcineva decit mama si tata dar cu aceeasi intensitate. Am crezut ca va fi mai usor cind voi avea bebe, dar cred ca de abia acum simt mai mult lipsa familiei. Planuim sa avem casele lipite si la mijloc cu o camera numai ptr noi doua. Dar ma gindesc ca daca asa ca printr-o strafulgerare as afla ca n-o sa vina aici, ca n-o sa ma intorc in tara, ce-as face, as fugi in tara? Dupa cum spuneam fac alegerea de a ramine aici fara ea in fiecare zi si nu stiu cum pot sa-i fac si ei sa-i fie mai usor, cind mie imi vine sa fug la aeroport in fiecare weekend. Spunem ca am trecut impreuna prin sarcina, nastere (am sunat-o la 5 minute dupa, tipa de fericire in statia de autobuz), depresia de dupa. Dar amindoua stim ca nu-i asa, si ca avem nevoie de prezenta fizica a celeilalte, asa cum avem nevoie de noi. Calatoriile sufletului sint bune atita timp cit le insotesc pe cele reale.

roxy spune:

mare dreptate ai draga mea.Si eu am o sora ,cu care am crescut impreuna ,tocmai pentru a ne avea una pe alta de-a lungul vietii .Dar uite ca eu sunt in Germania si ea in Romania .Anul asta are licenta ,termina facultatea,sectia englezo-romana si eu nu o sa fiu acolo sa o incurajez la examene.Chiar acum este in sesiune.Mi-e dor de ea enorm .Cand vorbim la telefon ne prefacem ca este totul ok ,dar si ei ii este dor de Cristi al meu pe care nu l-a mai vazut de un an .Imi e dor si de parinti ,dar parca de ea mai tare,tocmai pentru ca ne doream sa traim una langa cealalta.Nu as dori sa ne departam ,distanta sa puna capat acestei dragoste dintre doua surori.Nu stiu ce ne mai rezerva viata .S-ar putea ca sa ajung si eu in America sau Canada daca avem noroc ,poate cu timpul sa o aduc si pe ea acolo ,nu stiu ,cum va dori Dumnezeu ,cu toate ca ai mei vor suferi si mai mult daca ar pleca si ea ,dar stiu ca asta e calea si ca pana una alta este mai bine asa,acum ma multumesc sa aud ca e sanatoasa ,sa-i urez toata bafta din lume la examene,si sa stie ca exista sora ei care se gandeste la ea in toate zilele.
Va multumesc ca ma ascultati si va doresc sa nu stiti vreodata ce inseamna dorul de o persoana iubita ,indiferent ca ne e frate ,sora ,parinti sau sot
Roxy si Cristi cel vorbaret

huianur

Garofitza spune:

Hai ca deja a inceput sa ma doara tare si pe mine. Si eu am doua surori, de care sunt mai strans legata decat vreodata. Diminetile mi le petrec uneori in lacrimi, cand ma cuprind amintirile. Trei Doamne si toti trei. Ca toate traim raspindite in colturile lumii, fiecare intr-un loc diferit. Ma doare sufletul ca cei trei copii ai nostrii nu se pot juca impreuna, ca niste veri ce sunt.
Ma doare, ca experientele noastre de mama au fost schimbate numai prin intermediul scrisorilor, telefonului si internetului. Ca nu am fost acolo una pentru alta cand am avut copii, asa cum ne-am promis in copilarie. Si nu este zi sa nu ma gaindesc la ele.
Anul acesta am propus o reuniune, eventual pe-o tara/continent neutra celei in care locuim. Sa speram ca se va infaptui. Stiu ca o intalnire anuala nu va putea face pentru toti anii in care nu ne-am vazut, dar merita incercat. Copiii nostrii s-au vazut o singura data. Noi trei nu am reusit sa ne vedem toate in 6 ani. Noroc ca am luat camera de luat vederi si-am filmat pe-ai nostrii copii la joaca si tot ce-am crezut de cuviinta, ca sa nu uit nimic si pe nimeni.
Cand ma macina un dor, dau fuguta drumul la video, pun man pe telefon si sun.


Garo

Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

roxy spune:

m-ati facut sa plang
Tare greu e dorul cand esti departe de cineva drag ,care mai este si de acelasi sange cu tine.
Roxy si Cristi cel vorbaret

huianur

ani35 spune: