Simt ca ajung la limita!
Raspunsuri - Pagina 3
conchita spune:
quote:
Originally posted by SIMONABB
Acum intreb si eu nevinovat : si daca raminea farfuria aia nespalata ce se intimpla ? Nimic, era nitel murdar in bucatarie, dar aveai liniste.
Nimanui nu-i place sa-l grabesti la masa, ca doar nu poate sa bage in gura ca pelicanul.
Incepeti sa schimbati INCET, modul in care va tratati unul pe celalalt, el sa nu mai fie mofturos din te miri ce, iar tu lasa-l sa aduca si in pat mincare daca vrea. Normal ca problema de fond nu e asta legata de mincare, dar ti-am dat un exemplu.
perfect de acord. dupa mesajul tau, nici nu mai e nevoie sa citesc restul de postari. asta este esenta si asta-i sfatul cel mai bun. si eu las in farfurie, si sotul meu. dar nu i-as vorbi niciodata in felul ala si nici n-as accepta sa mi se vorbeasca asa (asta, pentru ca la noi spala vasele cine nimereste primul).
Alina, sotul tau a fost deranjat de ton, i s-a parut ca il tratezi ca pe un copil sau mai rau. bine, nu am de unde sa stiu precis, dar din ce povestesti. puteai sa transformi apelul ala intr-o intrebare daca vrea sa termine ardeiul.
va iubiti, trebuie sa va si respectati. daca tu vezi ca el e mai sensibil la vorbele tale, cizeleaza-le. poti sa devii mai constienta de ceea ce spui si sa te gandesti inainte sa vorbesti, sa iti alegi cuvintele si sa iti masori tonul. intelege-i dorinta-legitima-de a fi tratat cu respect de persoana iubita. nu e greu sa schimbi asta la tine si nu e motiv de divort daca nu lasi sa devina. este dreptul lui sa se simta lezat cat timp pofteste, asa ii este felul, nu ii poti comanda sa nu se mai simta ranit. nu-l mai rani si gata, e simplu.
poate n-ar fi trebuit sa postez, in general doar citesc la rubrica asta, pentru ca nu fac parte din persoanele care cred ca barbatul este automat vinovat, chiar si de greselile noastre. si mai cred ca prea usor se ajunge la decizia de divort, cand rezolvarile stau in puterea fiecaruia, in cazurile asemanatoare celui de fata.
-----------------------
Nu exista libertate in ignoranta. (manual american)
clauditzadennis spune:
Conchita, subscriu! Ai dreptate in tot ceea ce ai spus!
alina023 spune:
Dragele mele dragi si dragii mei dragi,
Asa cum ma asteptam am gasit in voi umarul de care aveam nevoie si sfaturile care imi trebuiau. Am gasit solutii si raspunsuri pe care eu, din pacate, poate nu le vedeam. Va multumesc pentru ajutor.
Acum sa va povestesc cum a fost in weekend... Am ajuns vineri seara acasa iar sotul meu, parca ar fi inteles si el ca am ajuns intr-o situatie care m-a afectat foarte tare, s-a lasat foarte usor impacat... Spun ca s-a lasat impacat pentru ca tot eu am fost cea care a facut primul pas. Si a meritat (consider ca merita intotdeauna sa fac eu primul pas dar uneori simt ca, nevinovata fiind, parca as vrea sa il faca el).
In fine... ce va fi de acum...voi incerca sa fiu eu cea care schimba tonul pentru a se schimba si muzica din familia noastra (asa cum bine m-a sfatuit cineva aici). Va fi greu pentru mine pentru ca sunt genul care prefera sa spuna lucrurilor pe nume, fara a apela la tot felul de siretlicuri. Totdeauna am considerat ca as fi ipocrita daca nu as spune exact ce gandesc ci as incerca sa o spun in asa fel incat sa para altceva. Dar se pare ca asta place barbatilor in general si sotul meu nu face exceptie. Ce nu inteleg este de ce timp de 7 ani a acceptat modul meu de a fi iar acum nu se mai poate? Sau poate inteleg??? Nu mai este doar el "copilul" meu, acum am un copil in adevaratul sens al cuvantului caruia trebuie sa-i acord mai multa atentie decat lui... Dar de multe ori nu mai am resurse, nici fizice nici psihice, ca sa-l pot cocolosi si pe el...Pe mine cine credeti ca ma alinta daca nu o face el (si de cele mai multe ori nu o face)? Nimeni...Poate doar copilul meu mai mic.
Poate am exagerat cand am spus ca este pusa la incercare casnicia mea. Nu as renunta la un sot cu multe calitati, asa cum este el, pentru mandria mea; dar vreau sa am un sot care sa ma si inteleaga atunci cand am mai mare nevoie (cred ca am pretentii prea mari, nu?).
Va multumesc inca o data pentru ajutor (mi-ati dat mai multe sperante decat aveam eu si in unele probleme chiar mi-ati deschis ochii). Sunt constienta ca nu sunt perfecta si am si eu partea mea de vina. Poate daca imi voi corecta eu o parte din defecte se va mai corecta si el in unele...
Va pup si va doresc fericire!
Cu mult drag
Alina si puiul Luca
ALDONA spune:
Nu vreau sa par rautacioasa,dar consider ca"rufele murdare" se spala in familie.Nu pot sa cred,ca doi parteneri care se iubesc nu pot comunica si nu pot gasii solutii la problemele lor .Noi nu stim exact ce se intampla intr-o relatie ca sa fim in masura sa dam sfaturi pro si contra,poate numai sa incurajam sau descurajam.Fiecare sot(sotie) isi cunoaste partenera(partenerul) mai bine decat oricine.Si numai el(ea) poate actiona in consecinta!!Va doresc mult noroc si foarte multa rabdare!
alina023 spune:
Aldona, tocmai asta este problema la noi: comunicare greoaie (din lipsa de timp, stress, oboseala etc.) Si de ce sa nu recunosc, aveam nevoie de un dus rece, asa cum am primit de la unii dintre cei care au postat aici. Si le multumesc pentru asta. Adevaratii prieteni stiu sa si critice atunci cand este nevoie. Inevitabil, eu consideram ca sunt cea mai indreptatita sa fiu suparata. Dar...iata ca nu este asa si eu nu vedeam padurea din cauza copacilor
Alina si puiul Luca
geanica spune:
quote:
Originally posted by dulcetica
"Morala:nu mai gatiti ardei umpluti!"
Daca nu ne-am intelege noi femeile....Problema e ca ei sint "constienti" de faptul ca "parca o mama ne-a facut pe toate".
Trebuie o alta abordare:Iubirea vietii mele,sufletel,nu papi tu o jumatate de ardeiut?
Raspunsul:mai incalzezte 7.
dulcetica
Rufus spune:
Asa este, ne trebuie cate un dus rece; Alina , vezi ca multi au probleme de genul acesta; cateodata ne intra un ghimpe-n fund si nu ne lasam pana nu infigem si noi unul. Personal, reusesc sa ma "impung" cu soata mea pe lucruri care pot parea chiar hazlii, dar asta dupa ce raul a fost facut. Stii, eu am un obicei, poate te ajuta: cand eram singur, totul era perfect, nu ma deranja nimeni...dar nu mi-a convenit. Acum, ca am gasit o femeie minunata, daca am un motiv de cearta, imi aduc aminte de singuratate; de cele mai multe ori depasesc MOMENTUL ACELA. Si daca l-am depasit, in 5 minute ma umfla rasul. Cred ca trebuie sa putem sa depasim MOMENTUL, atunci cand ni se pare ca cerul cade peste noi. Pentru ce? Pentru un ardei?
http://community.webshots.com/user/tora97
alexxia spune:
quote:
Originally posted by Rufus atunci cand ni se pare ca cerul cade peste noi. Pentru ce? Pentru un ardei?
http://community.webshots.com/user/tora97
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
Corect.
Motivele pentru care ne "impungem" in familie sunt de cele mai multe ori ridicole. Mie personal mi-e rusine sa va povestesc cam de la ce tampenii incepea la noi o cearta.
Dar analizand apoi situatia am ajuns la concluzia ca in comunicare 90% conteaza tonul si modul in care vorbesti.( stiti voi mierea si mustele
).Si de cand am trecut pe miere sa vedeti ce sot intelegator am
Cu drag
Alexxia
"Poti fi increzator in ziua de maine daca umbli astazi cu Dumnezeu!"
POZE : http://photos.yahoo.com/alexxia_oana_bunea
mcrmiki spune:
Parerea mea este ca voi trebuie sa comunicati cat mai mult, sa va spuneti tot si mai ales cand nu va convine ceva. Mai este si partea "Si totusi nu mai imi place si uneori m-as ridica pur si simplu sa ies din casa, sa plec cat mai departe", de ce nu discuti cu el in momentele alea? Pentru a face dragoste este nevoie de doi. Oricum eu cred ca merita sa lupti mai mult pentru casnicia voastra. Am vazut ca ai primit o groaza de sfaturi foarte bune, pune-le in aplicare.
Speram ca va fi bine pana la urma si o sa ne dai vesti bune.
Miha&Sorin&Bogdan&Vlad