Cand mi-am nascut baiatul, nu-mi doream decat sa treaca vremea mai repede, sa mearga, sa vorbeasca, sa ma pot intelege cu el. Aveam tot timpul impresia ca ar mai vrea sa-mi comunice ceva, dar nu poate. GRESIT! Cred ca acum, cand este baiat mare (chiar barbat, crede el, iar tati il incurajeaza)am constatat ca este mult mai greu decat atunci cand era bb, si faceam ce voiam cu el. Pe de alta parte, bucuriile acestei varste sunt totale, si doresc tuturor parintilor din lume copii buni si sanatosi ca al meu.
Si eu imi aduc aminte de cind avea Marcu 4 luni si era bebele perfect proportionat cu zimbet de ma topea pina la plasma, imi amintesc cind ma innebunea cu cataratul la un an jumatate, apoi la 2 cind nu asculta si-mi intorcea vorbele...
Cumva parca am inceput inca odata viata de la inceput cu el. Numai ca de data asta stiu ce fac!! Din fericire nu e intotdeauna asa si nu am raspunsurile in buzunar. Adica acolo unde as vrea sa isi construiasca singur personalitatea, observ ca am cam mare influentza, iar acolo unde as vrea sa mai pot modela, parca nu pot schimba prea multe...
Am citit citeva carti pina sa il am pe Marcu si ma gindeam ca mi-l doresc atit de mult ca o sa stiu exact ce sa fac cind va fi momentul. Aiurea, nimic nu te pregateste pentru un copil...si asta imi confirma zvonul ala ca ar fi o minune toata afacerea asta
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele