el are un copil
Raspunsuri - Pagina 6
didita spune:
Craciunitza, ma bucur ca suntem de acord ca sentimentele nu se comanda. Si sunt de aceeasi parere ca ceea ce facem tine de noi si de ceea am hotarat. Nici o fiinta nu ne apratine, cu atat mai putin copiii. Eu ce spuneam este ca este nu trebuie considerata anormala pt ca isi pune intrebari in privinta cresterii unui copil care nu e al tau. Mi se pare absurb sa-si impuna asta pe motiv ca daca il iubeste pe el trebuie sa iubeasca toata familia lui. In schimb ceea ce mi se pare evident este ca copilul va face intotdeauna parte din viata parintilor si ca asta este normal si ca nu se va schmba niciodata!!!
Deci daca nu suporta ideea de a creste un copil care nu e al ei, nu trebuie sa se simta vinovata , dar nici sa-si faca viitorul cu acel barbat.
Sunt de acord ca exista persoane care pot iubi copii altora ca pe ai lor, dar nu e cazul tuturor si nu cred ca trebuie cei care nu se simt in stare sunt anormali. Nu sunt de acord cu dictatura lui: daca nu-i iubesti copilul inseamna ca nu-l iubesti suficient! Pt mine daca nu-i iubesti copilul, il poti iubi totusi pe barbat dar nu poti avea un viitor armonios cu el.
craciunitza spune:
Nu vreau sa o judecam pe Estelle, crede-ma didita ca viata este destul de parsiva ca sa ne ofere probleme la care acum nici nu visam. Nu am zis ca nu este normal, am zis ca nu este corect. Si spun asta gandindu-ma ca situatia dureaza de 1 an. Eu mi-as fi pus intrebarile Estellei dupa cateva zile, nu dupa 1 an. Desi aici pe forum majoritatea este lapte si miere, in lumea reala foarte usor oamenii jignesc situatiile atipice. Foarte usor judeca si pun etichete.
Daca dupa 1 an de zile aceste intrebari isi au inca rost si loc in sufletul ei, sunt de acord cu tine didita, nu cred ca vor avea un viitor armonios impreuna. Imi doresc foarte mult sa ma insel.
Nu certati copiii cand viseaza!
kazumy spune:
Daca il iubesti cu adevarat treci peste toate.
adrienne12 spune:
La mine situatia a fost inversa. Eu am un baiat din prima casatorie. La un moment dat m-am "imprietenit" cu un individ care dupa citeva luni a scapat cumva fara sa-si dea seama (ca mai era si prost) ca el considera femeile care au mai fost casatorite ca niste "masini uzate", cetateni de mina a doua. El voia pe cineva care nu a mai fost casatorit ca sa traiasca impreuna emotiile vietii etc. Dincolo de magaria gestului (imi venea sa-l pocnesc) eu am ajuns la concluzia ca persoanele care gindesc asa sint nematurizate, total lipsite de experienta (ca sa ma exprim delicat). Lucururile sint simple draga Estelle. Daca l-ai iubi pe tipul asta ai sti si nu ai mai pune intrebari pe forum, si l-ai iubi cu copil cu tot, cu fosta nevasta si parinti si cu tot trecutul lui, ok? Si el pe tine. Daca esti atit de tinara si nu esti de acord din principiu cu asta de ce te-ai incurcat cu el de la bun inceput??? Cit despre motivele tale cu ce zic parintii, simt ca nu am aer, poate la 14 ani sa gindesti asa, dar ai 26 ani si sintem in secolul 21!!! Ti-e frica ca te dezmostenesc? Ca te bat? Nu zau, de ce ti-e frica?Iarta-ma ca nu e firea mea sa fiu asa agresiva dar gindirea ta e absolut superficiala. Total nematurizata. AM ramas masca!!! Deja ai facut un rau acestei familii prin simplul fapt ca despartindu-te de ei fetita va suferi. Grow up!!!!
Aprilie spune:
Draga Estelle,
Eu una te inteleg foarte bine !
Cind eram de 20-23 de ani (nemaritata inca) nu as fi conceput sa ma casatoresc (nici macar sa am o relatie mai serioasa) cu cineva divortat cu un copil.Asa simteam si gindeam pe vremea aia.Desigur ca mi-as fi suparat si parintii dar ,inainte de toate,doream ca viitorul sot sa fie liber de orice "obligatii".Nu mi-as fi asumat nici macar riscul de a ma "imprieteni" cu un divortat,chiar si fara copil ... asa era atunci,mai multe prejudecati (anii 80-83).
La fel, nu m-as fi casatorit niciodata cu...un ungur! Pentru ca pe linga problemele inerente de zi cu zi,nu doream sa-mi impovarez casnicia cu alte greutati ( de genul eternei dileme: Ardealul apartine de drept romanilor sau ungurilor ? )si s-o transform in CAZNICIE !
Odata chiar mi-a facut curte un maghiar,si era dragut si atent si ne plimbam de mina...pina a aflat tata !
Intr-o buna zi, ma invita la o cofetarie (m-a tratat atunci ca pe o persoana matura-era pt. prima data-nu am stat de vorba la bucatarie, ca de obicei) si-mi povesteste (foarte inspirat de altfel) cit de "grea" e casatoria si de complicata,intrebindu-ma de ce vreau eu neaparat s-o complic in plus maritindu-ma cu un ungur.Mi-a adus argumente forte si m-a lamurit.Pe loc.Ii sint si acum recunoscatoare...tata,cunoscindu-ma bine, imi stia "limitele" .
Eram, ca mai toata lumea din generatia mea,inchistata in prejudecati.
Nu era pt. mine casatoria nici cu un divortat (cu sau fara copil) si nici cu un ne-roman (ardelencele stiu exact ce vreau sa spun).
Parerea mea - dupa cum pui problemele - este ca nici pt. tine nu este cea mai buna solutie.
Poate ca ar trebui sa consideri alte alternative.
Daca te deranjeaza (chiar daca minimal) azi, te va deranja mult mai mult miine ! Asta pt. ca dupa casatorie lucrurile nu devin mai simple, ci mai complicate !!!
Iar anumite lucruri nu se schimba niciodata ! 
Mult noroc ! Aprilie
alexandrueduard spune:
adrienne12: tu esti prea subiectiva. Situatia in care ai fost cu acel individ nu-i nici pe departe cea in care se afla ea acum. Punand intrebari, cerand sfaturi si gandindu-se si ea , inseamna ca vrea sa aleaga calea cea mai buna pentru ea si pentru prietenul ei si fetita lui. Si nu intotdeauna este usor sa faci o alegere.
Iar ezitarea ei nu e un exemplu de imaturitate, ci dimpotriva.Eu cred ca vrea ca nici una din parti sa nu sufere, pe termen lung.
Magda si bb Alex puisor
http://community.webshots.com/user/edyalex
http://photos.yahoo.com/magdacorlea
amuleta spune:
Sint de acord cu Aprilie.
Nici eu nu m-as fi incurcat cu un barbat divortat, ca sa nu mai zic de copil. Nu pentru ca l-as fi considerat "la mina a doua" ci pentru ca nu m-as fi considerat pe mine destul de tare si altruista ca sa trec zilnic peste amintiri.
adrienne12 spune:
Dragelor, eu nu am nimic impotriva faptului ca o persoana tinara care nu a mai fost casatorita isi doreste un partener asemanator. E logic. Ce nu e logic si mi se pare mie ca a gresit este ca a "ignorat" aceasta dorinta si s-a imprietenit cu acest tip. De ce? Trebuia sa o rupa imediat ce a aflat ca are copil, nicidecum sa se complaca in aceasta situatie de UN an de zile, sa o lase pe fetitza sa se apropie de ea pina in punctul in care aceasta i-a zis ca ii e a doua mama?!?!? Si in tot acest timp sa fie framintata daca sa continue relatia cu el sau nu? De ce s-a complacut in aceasta situatie daca stia din prima zi ca nu asta vrea? Trebuia sa o rupa cu el din prima zi cind a aflat de fetita, pina sa apuce sa o cunoasca. A zis oare ca mai sta cu el ca sa aiba cu cine iesi in lume pina vine altul mai pe gusturile ei? Ori initial il iubea atit de mult incit si-a zis ca poate trece peste "idealul ei de barbat" si peste prejudecatile familiei si il accepta cu fetitza cu tot? Wow! Aia dragoste puternica! Daca in clipa aia l-a iubit atit de mult incit a trecut peste asta, cum se face ca relatia scirtiie acum? Scuza-ma dar asa ceva e dovada clara de imaturitate. Tot ce pot sa o sfatuiesc este ca daca are acum aceste ginduri nu va iesi nimic din aceasta relatie si e bine sa paraseasca familia cit mai repede, intr-un fel onorabil, incercind pe cit posibil sa nu raneasca fetitza si sa traga invataura de minte din toata aceasta intimplare.
amuleta spune:
Si cu tine sint de acord, Adrienne (zic si eu ca rabinul). Un om nehotarit poate rani mult pe cei din jur. Si mie mi se pare ca o iesire 100% onorabila din situatia asta nu este, dar tot mai bine sa fii cinstita cu cei din jur decit s-o scalzi.
Acum, ce sfat sa-i dau (ca romanu, ca-i pe gratis) : poarta-te cu el asa cum ai vrea sa se poarte el cu tine daca situatia ar fi inversa.
laura ghetu spune:
eu sint noua pe aici dar vreau sa-ti zic ceva ; eu am crescut fara tata si mama la un moment dat s-a recasatorit ,si a facut-o mai mult pt mine si fratele meu dar nu mers .Eu acum sint casatorita cu un barbat care are un copil ( aproape 10 ani ) ,este divortat si a facut totul pt a avea acest copil linga el . Pentru mine asta a contat f mult ,a demonstrat cit de mult vrea o familie si cit de mult doreste un camin .
In urmatoarele zile vom avea al doilea copil ,tot o fetita si toata lumea este super fericita inclusiv fata cea mare . eu sper ca fata lui sa devina si fata mea si sa fim toti patru o familie inchegata .
Din punctul meu de vedere un barbat care-si creste singur copilul merita tot respectul .