el are un copil
Raspunsuri - Pagina 3
Kehleyr spune:
Estelle, cred ca este normal sa iti pui aceste probleme. Pentru tine este mai greu, ai parte de o relatie mai deosebita, o relatie in care nu existati numai tu si prietenul tau. Trebuie sa tii cont si de fetita lui. Dar cred ca vei reusi sa treci peste regretele ca nu ati impartasit anumite lucruri impreuna pentru prima oara, si ca el deja le-a trait cu altcineva. Cat despre fetita lui, ea este deja afectata de relatia voastra, si daca ar fi sa renunti acum ai rani-o fara sa vrei. Nu spun sa iei decizii in functie numai de asta, dar sa tii cont si de asta...
Dar gandeste-te la alt aspect. Am o prietena buna care s-a casatorit cu un tip care avea deja doi copii dintr-o casatorie anterioara. Copiii stau cu mama lor, deci nu acolo e problema. Problema este ca nu isi mai doreste altii, asa ca, desi ea vrea, se pare ca nu vor avea niciodata un copil... Poate ar fi bine sa discuti si asta cu prietenul tau, sa nu ai vreo surpriza ulterior.
KULTA spune:
Draga mea, poate vai ramine dezamagita de ce-ti voi spune dar ai numai 2 variante: accepta copilul si iubeste-l ca pe prietenul tau (daca-l iubesti) sau Lasa-l.
Sunt (am fost) in situatia ta, prieten divortat cu un copil (copil care nu sta cu noi dar care de aproape 5 ani de cind suntem impreuna pentrece toate vacantele cu noi si din 2 in 2 week-end-uri e cu noi), l-am indragit din prima clipa (avea 7ani pe atunci), si acum il iubesc de ca si cum ar fi al meu. Noi, sotul meu si cu mine, mai avem un bb de 10 luni (pe care copilul lui/al nostru il iubeste mult) si daca Dumnezeu ne ajuta, in august vom mai avea un bb.
Nu-i poti impune sa nu iubeasca acel copil, singe din singele lui, chiar daca el acum poate-ti promite cite-n luna si-n stele, acel copil va ramine al lui si nimic pe lume nu va schimba asta.
Fii desteapta si educa-te daca vrei sa fii cu el, invata sa accepti copilul lui.
Situatia s-ar schimba daca el nu ar mai vrea copii (cu tine) intr-o eventuala casatorie (ar fi egoist din partea lui).
N-am citit celelalte raspunsuri si poate tu ai mai dat detalii intre timp dar asta este parerea mea.
Succes
Kulta si BB Daniela (15,04,2004)
Poze cu noi
"Lucrurile bune li se intimpla celor care stiu sa astepte"
KULTA spune:
Scuza-ma dar mi se pare ca esti superficiala. Ceea ce se intimpla nu se intimpla in sufletul tau ci in gindirea ta si orgoliul este mare, nu-ti da pace ca tu sa iei un barbat cu un copil. Si ce daca sta cu el?
Eu mi-as fi dorit sa locuiasca cu noi dar se pare ca sunt o exceptie.
Nu mai comentez si sa nu arunci cu rosii.
Kulta si BB Daniela (15,04,2004)
Poze cu noi
"Lucrurile bune li se intimpla celor care stiu sa astepte"
kawaichan spune:
Estelle eu nu am copii si nu pot spune ca spun din experienta dar sunt convinsa ca omul ala va trai cu aceeasi intensitate aparitia primului tau copil si cel de-al doilea pentru el...un copil nu e o napolitana cu ciocolata sa zici ca gata te-ai plictisit si nu mai ai ce emotii sa traiesti cand o deschizi pe a doua...copiii nu sunt toti trasi la xerox, sunt personalitati distincte fiecare are povestioara lui plina de farmec...Acel copil va fi fructul iubirii voastre !!
Pai gandeste-te: parintii mei m-au avut pe mine prima data si evident ca s-au bucurat,daca ar fi fost cum zici tu ca emotia nu mai e aceeasi-ce vina are saracul frate-meu ca el a venit al doilea...?
Crezi ca nu s-au bucurat? Oho si inca prea mult din punctu meu de vedere
Ca domle era baiat...
Si acuma cateodata mi se pare ca maica-mea il iubeste mai mult pe el
.
Uite, Tora si cu Rufus sunt in situatia fericita de a avea al doilea copil(pt fiecare ditre ei) Crezi ca n-o sa se bucure ca la primul? Eu ma indoiesc !!! Pun pariu ca tremura de emotie...
kawaichan spune:
Kulta, jos palaria ...
zepellina spune:
Eu nu am cunoscut un barbat cu copil, deci nu am fost pusa in situatie, dar pt mine copil inseamna bucurie si ft mult respect pt cei care isi asuma responsabilitatea (ft grea) de parinte singur. Chiar daca nu o sa mai simta ca si atunci cand a aparut pe lume primul copil, probabil ai mai multe avantaje. El este deja obisnuit, matur din punctul asta de vedere si poate chiar o sa te ajute ft mult cand o sa il aveti pe al vostru (daca va fi cazul).
Dar, ma gandesc, daca doar te-ai speriat, mai vezi tu, dar daca iti pui problema serios, renunta.
zepelina
irinaismail spune:
Iata un raspuns care poate nu va placea multora....din proprie experienta va spun ca , casatoria cu un barbat ce are dintr-o casatorie anterioara un copil (pe care il adora)nu este deloc usoara....Exact cum spunea cineva putin mai devreme, mama copilului va fi mereu prezenta in viata lui, va avea mereu cate ceva de comunicat ( pretextand o nevoie a copilului poate imbarliga f mult...) , de sarbatori va telefona mereu ca cel sau cea mica doreste sa-i arate ce i-a adus mosul sau iepurasul si alte chestii din astea.... Parerea mea este ca , pentru un om normal , dragostea de copil nu este egalata de nici o femeie sau barbat din lume asa incat...la cel mai mic conflict intre "mama adoptiva"(sa nu-i spun vitrega caci suna urat...) si copil, acesta va alege copilul...E foarte complicata asa o viata, eu o traiesc si nu recomand NIMANUI sa aleaga acest drum....
marius spune:
Din punctul meu de vedere nu esti pregatita pentru o relatie de acest gen.
1. Iti doresti un sot (barbat) new care sa aiba aceeasi revelatie ca si tine la primul copil. Sorry asta e. Ori renunti la ideea aceasta ori...tine-te bine este posibil ca si un sot (altul)sa se manifeste foooarte diferit fata de viziunea ta chiar daca va fi la primul lui copil asa ca.... nu fi tu sigura de altcineva.
2. Niciodata nu vei avea cum sa stii cu certitudine ce este in sufletul altei persoane cel mult iti vei inchipui. Poate vei avea dreptate poate nu. DAR: Daca primul moment poate (si este) ceva deosebit inca este chiar aproape NIMIC fata de restul vietii de acolo incolo, asa incat pana TU ne vei fi avut experienta TA nu ai cum sa stii despre ce scriu.
3. Un tata (sau o mama) dupa caz nu ti-l(o) alegi. Il(o) ai pur si simplu. Tatal sau mama este acea persoana care nu pune in balanta NICIODATA NIMIC. Ei doar FAC.
4. Cand vei fi parinte vei intelege asa ca nu te grabi sa dai concluzii.
5. In relatia cu un partener (relatie de cuplu) stabilitatea, echilibrul linistea sunt esentiale. Fara acestea viata de cuplu este doar o imagine ce se destrama cand bate vantul.
6. Echilibrul sau stabilitatea nu se gandesc, nu se programeaza, ele exista sau nu.
7. In relatia de cuplu nu vei niciodata TU vei fi NOI.
8. In relatia de cuplu un copil este intotdeauna capacul. Se scufunda ultimul sub apa. Cand se va intampla aceasta, TU care esti VOI nu veti mai fi fiind demult ca sa fie altfel. E legea firii.
In final:
9. Vei sti ca esti pregatita atunci cand nu vei avea cuvinte.
10. Cand vei fi pregatita nu vei gresi cu certitudine, pentru ca vei cunoaste drumul pe care sa mergi fara frica.
E tot ce pot sa spun.
Marius
ruxi spune:
Si eu am fost acum multi ani intr-o situatie similara. Aveam 23 de ani si eram prietena cu un barbat divortat si care ramasese cu un copil de 2 ani. Am fost indragostita de el si de copilul lui. Baietelul era un scump si eu il adoram, as fi stat numai cu el. Cand mergeam pe strada cu el in brate si multa lume credea ca sunt mamica lui, ma simteam atat de mandra! Tin minte si acum, am fost intr-o iarna la munte toti 3, a fost nemaipomenit. Ma uitam la el ( la copil ) cum doarme si simteam ca-l iubesc tare mult. Din pacate, nu a fost sa fie. El era prea traumatizat, inca isi iubea fosta sotie desi o si ura in acelasi timp, nu a mers. Dar si acum ma gandesc cu drag la ei. Si de ar fi fost sa ramanem impreuna, as fi iubit copilul ca si cum ar fi fost al meu, stiu.
Ruxi si Clara pisicuta, 19 aug 2002
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
Povestea nasterii
ariadna33 spune:
quote:
Originally posted by Estelle
problema nu este ea si nici mama ei care nu o pot numi mama, nici macar om. Acel copil ma cunoaste mai mult pe mine decat pe ea , desi o vad rar, dar pe mama ei o vede mai mult in poze sau 5 minute la cateva luni bune ... La un moment dat fetita a zis ca acum eu sunt mama ei ...am simtit ca-mi cade tavanul pe mine, parca atunci m-am dezmeticit si m-a cuprins frica , frica sa nu ranesc un copil care deja a suferit destul , frica ca nu voi putea fi ccea ce ea are nevoie si nu voi putea suplini o mama naturala . Nu cred ca voi face diferente intre ea si copilul meu , cand acesta va apare ...mi-e doar teama de ceea ce va spune peste ani , si ca-mi va arunca in fata mereu fraza " nu esti mama mea , n-ai nici un drept"
Acest copil chiar are nevoie de afectiunea unei mame, e la varsta cand are nevoie de cineva sa-i indrume pasii, sa o iubeasca, in afara de tatal ei... nu inteleg reticenta ta, eu as fi fost in al noualea cer sa ma accepte atat in felul asta incat sa-mi spuna "mama". Numai daca ai fost lipsit de afectiune in copilarie si ai tanjit dupa ea poti sa intelegi ce-i in sufletul unui copil.