depresie
depresie | Autor: anaemi
sunt deprimata!
...pana acum doi ani aveam si eu niste vise: visam ca o sa fac o facultate...ca o sa ajung cineva...ca o sa am multi bani si tot ce imi doresc...familia o puneam poate nici pe planul doi si de copiii nici nu imi puneam problema...imi spuneam ca dupa varsta de 30 de ani sa-mi intemeiez o familie si poate cine stie sa fac si maxim 2 copiii (asta asa daca se nimereau sa fie doi)
...acum m-am schimbat...m-am schimbat radical...
...am luat bac-ul cu nota mare (9,23) , am intrat la facultate printre primii...prietenul meu este alaturi de mine tot timpul...dar nu ma simt implinita...am alte vise...alte sperante...vreau altceva...vreau sa-mi intemeiez o familie...vreau copiii...
...nu stiu ...poate ca era mai bine inainte...acum simt ca nu mai pot merge mai departe...ma simt depasita...imi doresc cu disperare un copil...numai cand ma gandesc ma apuca plansul...pe strada cand vad o femeie gravida,un copilas,sau macar o poza cu un bebelus incep sa plang...
...in vara vrem sa ne logodim...eram incantata de ideea asta...acum vreau sa facem tot,dar...poate ca sunt absurda...dar nu mai pot...am tot timpul un nod in gat si nu exista zi in care sa nu plang...
...nu pot sa nu ma mai gandesc...am incercat sa devin indiferenta , sa nu ma mai intereseze...am incercat sa fiu cea care era inainte,dar...NU MAI POT!
...am 20 de ani si nu ma mai intereseaza nimic,decat sa am o familie fericita si cu multi copiii
...Nu inteleg de ce m-am shimbat atat...DE CE?
Raspunsuri
lau10 spune:
Of, of, of....Doamne, cat ma recunosc in cuvintele tale, asa gandeam si eu Anaemi. La 22 de ani m-am casatorit si nu vedeam in fata ochilor decat copii, vroiam cu disperare copii, vroiam sa vad cum e sa il simt crescand in burtica mea, apoi sa il strang in brate, sa trec prin toate aceste frumuseti. Am si ramas insarcinata dupa jumatate de an, sa zicem din greseala, insa eu stiu foarte bine ca " nu am uitat" sa iau pastila, pur si simplu vroiam un copil.
Am nascut-o pe Melissa, printesa mea, nu o regret absolut deloc, Doamne Fereste, e lumina ochilor mei, insa draga mea, asa imi doresc sa mai pot da timpul inapoi si sa imi traiesc doar putin mai mult timeretile, si apoi, dupa ce ma plictisesc de distractii sa o fac pe ea. Tu ai 20 de ani....esti asa de tanara, parerea mea sa mai astepti, sa iti mai traiesti putin viata, sa vizitezi locuri frumoase, sa dormi pana cand vrei tu, sa petreci timpul cu prietenul tau, doar voi doi, sa va saturati de voi, si apoi sa faci si un copil. Nu sunt adepta ca sa termini o facultate , sa te mariti si apoi sa faci un copil, in viata nu sunt reguli scrise sau nescrise, insa stiu sigur ca tineretea nu mi-o mai da nimeni inapoi, anii aceia in care nu imi pasa de nimic. Am 25 de ani, si nu am mai fost intr-o discoteca de la 22, abia sambata seara ma mai indur sa ies putin la o bere cu sotul meu, dar numai o ora sau doua ca suntem franti. E drept eu sunt in Anglia si nu am parinti care sa mai stea cu copilul, poate tu ai, si asa e mai usor, dar nu ai sa ai inima sa il lasi tot timpul la ei ca tu sa te duci sa te distrezi.
Repet, este doar o parere personala, tu faci cum gandesti, un copil este o binecuvantare insa si multa responsabilitate, trebuie sa fii cu adevarat pregatita sa sacrifici libertatea pe care o ai acum.
Sa nu mi-o iei in nume de rau te rog, tot ce am spus, am spus din experienta, daca ar fi sa o iau de la capat, as mai fi asteptat macar inca 3-4 ani.
Multa bafta
Elise spune:
Anaemi,
Cred ca se adevereste povestea aia cu ceasul biologic.... 
Eu am 29 de ani, si pina pe la 26 muream de ris daca imi spunea cineva ca o sa vreau vreodata altceva decit cariera, bani si distractie....
Imi iubeam sotul - pt. noi fericirea echivala cu viata sociala, eram tineri, liberi, fericiti - ne distram cit puteam, plecam la mare sau la munte in fiecare weekend si ne faceam toate poftele.
Iar in cursul saptaminii eram la facultate, dupa aceea eram nou angajati si munceam cite 16 ore pe zi ca si fim "cei mai tari"...
E si asta un echilibru, dar la un moment dat nu mai e suficient.
Simti nevoia de altceva, de o familie - si un cuplu nu echivaleaza cu o familie.
Uneori imi reprosez ca m-am trezit tirziu - daca as fi facut un bb, 2, la 19 ani, nu mai era cazul sa ma operez acum ca sa pot sa am copii, nu mai umblam ani de zile pe la doctori si prin tratamente, si facultatea sau cariera puteam sa o fac si mai tirziu - era mai greu, dar era posibil.
Am intilnit mamici care intrat la fac. la 40 de ani, erau si ele studente, si copiii lor - si profeseaza bine merci, si sint bune in meseria lor...
Creierul nu iti scade in timp. Dar fertilitatea da.
Asa ca poate tu esti un caz fericit.
Elise
Rozi spune:
Anaemi, tot ce vreau eu sa te sfatuiesc este sa nu devii obsedata de gandul de a avea un copil. Pare o obsesie maladiva si nu e bine. Nu te gandi ca gata, acum m-am hotarat, renunt la pastile si iata, sunt insarcinata! E posibil sa vrei tu si sa nu vrea Cel De Sus. Si asta e valabil la orice varsta.
Eu in locul tau mi-as lasa visul asta sa-mi incalzeasca sufletul seara, cand adorm. In timpul zilei m-as preocupa de siguranta materiala pe care sa i-o pot oferi puiului. Si visul asta si-ar face culcus si candva se va implini. Nu cand vei renunta la pastile. Poate inainte (chiar sora mea a ramas insarcinata cu toate mijloacele de protectie folosite!) sau poate dupa. Sau poate niciodata (dar si in acest caz ramane varianta adoptiei). Nu-ti face din asta scopul principal in viata. Traieste viata TA. Cand Doamne-Doamne va considera ca-l poate trimite pe bb la tine, o va face indiferent de ce-ai planuit tu. Asa ca bucura-te de ce ai si de gandul la ce vei avea. Sa ai o viata frumoasa!
Victoras (24.08.2004)
dinaZ spune:
Anaemi eu te inteleg perfect pentru ca am aceeasi problema. Am implinit recent 24 de ani si probabil organismul meu cere sa ma fac mamica. Am ajuns la un moment sami dau seama ca nu ma mai uit la cosmetice si la haine cind fac cumparaturi ci sunt atrasa de tot felul de hainute si patucuri pentru copii
. Am descoperit nu demult acest site si imi dedic tot timul liber citind experientele altora despre copii, prietenii fac haz de mine cind le povestesc ce am citi aici.
Unicul lucru care ma face sa am rabdare este sa vad real cit este de greu sa cresti copii. Am o prietena de virsta mea care are o fetita de jumatate de an. Merg la ea de cite ori am timp so ajut. O jumatate de zi cu Ilincuta (asa o cheama pe splendida fetita)imi ajunge sa ma mai linistesc pe o perioada. Asta desigur nu ma facut sa renunt la ideea de avea un copil, dimpotriva, dar imi dau seama ca este foarte foarte greu.
Iti promit ca totul o sa fie bine.Curaj!
anaemi spune:
quote:
Anaemi, tot ce vreau eu sa te sfatuiesc este sa nu devii obsedata de gandul de a avea un copil. Pare o obsesie maladiva si nu e bine. Nu te gandi ca gata, acum m-am hotarat, renunt la pastile si iata, sunt insarcinata! E posibil sa vrei tu si sa nu vrea Cel De Sus. Si asta e valabil la orice varsta.
Eu in locul tau mi-as lasa visul asta sa-mi incalzeasca sufletul seara, cand adorm. In timpul zilei m-as preocupa de siguranta materiala pe care sa i-o pot oferi puiului. Si visul asta si-ar face culcus si candva se va implini. Nu cand vei renunta la pastile. Poate inainte (chiar sora mea a ramas insarcinata cu toate mijloacele de protectie folosite!) sau poate dupa. Sau poate niciodata (dar si in acest caz ramane varianta adoptiei). Nu-ti face din asta scopul principal in viata. Traieste viata TA. Cand Doamne-Doamne va considera ca-l poate trimite pe bb la tine, o va face indiferent de ce-ai planuit tu. Asa ca bucura-te de ce ai si de gandul la ce vei avea. Sa ai o viata frumoasa!
Victoras (24.08.2004)
Rozi multumesc mult de sfat dar trbuie sa recunosc faptul ca acum nu mai sunt deprimata sunt chiar fericita.
La vara (pe 30 iulie )am nunta si am devenit cred constienta de faptul ca daca as avea un copilas acum nu as avea ce sa ii ofer.Imi doresc in continuare un copil,dar asa cum ai spus si tu : nu noi hotaram.Si cand o sa fie inseamna ca Doamne-Doamne a hotarat asa si ca atunci este momentul...pentru ca stie el ceva ca doar d'asta e Doamne-Doamne Va multumesc la toate
nunta pe 30 iulie