Ma enerveaza cat sunt de nervoasa!

Va rog frumos ajutati-ma si pe mine cu o solutie, ca deja fac criza de nervi cand imi dau seama cate crize de nervi pe zi fac!
Situatia sta cam asa:
Am un piticutz de 10 luni care are energie in el mai ceva ca un Duracell! Si o incapatanare egala cu a mea si a lui taica-su la un loc!
De cateva luni m-am mutat la Capitala, sotul meu bucurestean fiind. Capitala in care nu am picior de prieten, si nici macar mana de ajutor. Adica ar mai fi ei vreo cativa raspanditi prin alte sectoare, dar fiecare cu problemele lui cotidiene.
Nu reusesc sa-mi gasesc un job part-time, eventual sa lucrez acasa, desi stiu sa fac o sumedenie de lucruri. Uneori chiar am impresia ca sunt over-qualified pt. job-urile la care aplic. La vechiul loc de munca nu ma pot intoarce pt. ca l-am lasat in Iasi, iar ca sa deschid birou aici mi-ar lua prea mult timp si prea multa energie, si inca nu ma simt in stare sa sacrific prea mult la nici unul din aceste capitole in defavoarea copilului meu.

Efectele: sunt mai mult decat nervoasa! Cred ca deja am ajuns isterica. Ma enervez din orice, ma calmez f. greu, si ca urmare ma doare capul de imi crapa, stomacul asijderea, uneori si inima mi-a mai luat-o razna, si ce-i mai rau, mai si tip la copil din cand in cand.

Bulinute nu am luat mai toata viata, decat daca era musai (dar nu cu placere). Sotul imi tot spune sa iau Aspacardin, dar oare ma ajuta?

Dati-mi va rog si mie un sfat, o idee, o pastila...

Sa traim bine!

addiana spune:

solutie nu am, dar vroiam sa-ti spun ca si eu sunt in aceeasi "stare"! tu ai plecat din iasi,iar eu am venit! pana acum cativa ani am stat in brasov, si pana si in ziua de azi imi este greu sa ma acomodez aici. dar asta e, mi-am urmat sotul... avem o fetita de 1 an si 7 luni, si de cand a inceput sa mearga(10 luni) nu sta locului de loc. un exemplu: se suie pe marginea (spatar) canapelei si merge ca o pisica dupa care se arunca pe canapea. imi sta inima de cate ori o vad! daca bebe-ul tau=1 un duracell, a mea = 10!
asa ca pot doar sa te consolez si sa-ti spun ca suntem multe ca tine, de tipat nici nu mai vorbesc. si bineinteles ca pe langa fata mai sunt si treburile casnice si "grija" pentru sot. la sfarsitul zilei abia astept sa se culce amandoi si sa am cateva clipe doar pentru mine, si de obicei ma pun in fata calculatorului, sau pur si simplu ma trantesc pe canapea si ma bucur de liniste!!!

diana si denisa

nic23 spune:

Pe mine ma apuca si asa pur si simplu, fara motiv. Asta se intampla de vreo doua luni incoace. Pana acum am fost bunatatea in persoana dar de cand merg la psiholog am invatat ca e bine sa imi exprim sentimentele si ca daca e nevoie, chiar sa tip sau sa ma cert cu cineva. Deci cine mai crede ca ma mai poate calca pe nervi asa ca inainte, a incurcat borcanele cu mine. Problema e ca ma apuca si asa din senin, fara motiv. Si stau si ma gandesc ce nebunie ar fi sa ma supere cineva chiar intr-un moment dintr-asta. Dar daca as mai avea si copii...? Oare as avea rabdare sa ma gandesc ca tot ceea ce fac ei e doar un semnal ca au nevoie de atentie din partea mea sau i-as trage imediat de urechi?
Si se spune ca vitaminele ajuta. In special complexul B.
Cum era cantecul acela?...Nu te enerva, nu te enerva...

aancutza spune:

Draga Gicutza,

Pana nu demult eram si eu intr-o stare asemanatoare, dar din cu totul si cu totul alte motive. Am descoperit insa forumul DC si de-atunci m-am linistit complet. Cand sunt suparata, nervoasa, nelinistita, intru imediat pe forum si citesc povestile (placute sau mai putin placute) de pe acest site, experientele impartasite de ceilalti membri, glumele lor, propunerile lor, pasurile lor... E-adevarat ca timpul nu-mi prea permite sa postez mai des mesaje pe forum, dar sunt legata in permanenta cu sufletul de DC. Nu am copii si nici nu sunt casatorita. Din punctul asta de vedere, n-as putea sa ma pun in locul tau. Pot insa sa-ti sugerez ca, pe langa accesarea zilnica a forumului, sa folosesti autosugestia. La mine a functionat. Nu pot decat sa ti-o recomand si tie.
Bucurestiul este un oras haotic. Eu, cel putin, asa il consider. M-am mutat aici de opt ani si inca nu am reusit sa ma acomodez cu el. Din cauza aglomeratiei, a oamenilor mult mai agitati decat in orasul meu natal etc... N-as fi ramas aici daca n-as fi avut un job bun si oportunitati cum in alta parte n-as fi gasit.
Daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva si crezi ca te-as putea ajuta sa treci peste starea asta, atunci vorbeste cu mine. Mi-ar placea sa te pot ajuta, pentru ca stiu cum e sa nu ai pe nimeni. Am trait si eu pe pielea mea lipsa unui prieten sau a unei prietene cand am venit in Bucuresti si mult timp dupa.
O seara buna si o saptamana excelenta,

iarina spune:

Draga Gicutza, Bcurestiul ma oboseste si pe mine uneori extraordinar de mult, alteori imi place, alteori mi-e indiferent. cred ca totul tine de autosugestie, cand simti ca te enervezi numara in gand rar pana la 10 si asa poate nu mai izbucnesti. Sau ia cate o pastila de Extraveral, este pe baza de plante, nu da dependenta si poate te mai linisteste un pic.

Elise spune:

eu am patit asta cind eram intr-o tara straina (straina rau) si nici macar nu intelegeam limba... E drept, n-am copii, dar daca as fi avut poate ar fi fost mai bine, as fi avut un scop.... asa behaiam de una singura prin casa toata ziua.

Cred ca ar fi cel mai bine sa analizezi ce te nemultumeste de fapt: lipsa contactelor sociale? simti ca te marginalizezi? te oboseste bbul? E clar ca ai niste frustrari si, cu cit le intelegi mai bine, cu atit poti sa le rezolvi mai repede.


Elise

gicutza spune:

quote:

---

Originally posted by Elise

eu am patit asta cind eram intr-o tara straina (straina rau) si nici macar nu intelegeam limba... E drept, n-am copii, dar daca as fi avut poate ar fi fost mai bine, as fi avut un scop.... asa behaiam de una singura prin casa toata ziua.

Cred ca ar fi cel mai bine sa analizezi ce te nemultumeste de fapt: lipsa contactelor sociale? simti ca te marginalizezi? te oboseste bbul? E clar ca ai niste frustrari si, cu cit le intelegi mai bine, cu atit poti sa le rezolvi mai repede.


Elise

---

HiHiHi! Pai pt. mine Bucurestiul e ca o tara straina rau de tot
Ce ma nemultumeste? Cred ca viata sociala in primul rand. Stau de mai bine de 1 an acasa sa ma ocup de bebe, dupa ce vreo 12 ani am muncit aproape non stop, in colective super haioase, vreo 5 ani chiar am dus o viata f. boema, pe vremea cand lucram in radio.
Nu regret Doamne fereste ca am facut alegerea asta, dar poate daca eram in Iasi, imi era mai usor, pt. ca acolo am fratii, sora, mama, si macar odata la 2-3 zile ma vedeam cu unul din ei. Aici singurele persoane pe care le vad mai des sunt bona copilului si vanzatoarele din piata.
Bebe ma oboseste el, nu spun, ca e perioada dificila cu dintisori, invatat sa mearga in picioare, trezit noaptea, dar asta e o problema 75% rezolvata pt. ca am bona care vine de 3 ori pe saptamana si ma ajuta f. mult. Ei, da cand vine bona, in loc sa ma odihnesc, de fiecare data am ceva de rezolvat: facturi de platit, cumparaturi, mancare, etc. Singura diferenta e ca nu trebuie sa-l car si pe bebe dupa mine.
Sotul lucreaza pana pe la 8-9 seara si mai lucreaza si cand ajunge acasa si uneori imi dau seama ca nici nu aude ce-i mai spun eu. Stiu ca trebuie sa lucreze pt. ca avem mare nevoie de bani si el sacrifica din timpul petrecut cu mine si cu bebe ca sa termine proiectele la timp. Dar de fiecare data ma ajuta cat poate: el ii face baie seara piticului, lapticul pt. noapte, dimineata cand se trezeste bebe odata cu el il mai ia 1/2 de ora cat isi bea cafeaua prin bucatarie ca sa mai stau eu putin in pat...
Am si niste socri care ma iubesc f. mult, si eu pe ei de altfel, dar soacra mea e f. bolnava si nu poate merge, deci ajutor din partea ei numai financiar am. Socrul meu nici el nu sta f. bine cu sanatatea dar vine sa ne vada de cate ori poate si de fiecare data vine cu sacosele pline. Deci nici aici nu am motive sa ma plang.
Dar ma omoara inactivitatea asta relativa. Eu sunt o persoana f. activa de felul meu si vreau sa fac ceva mai mult decat sa schimb pampers, sa fac mancare, sa spal rufe (ca de calcat le calca bona ). Tot ce fac, fac cu placere, dar mai am nevoie de activitati PENTRU MINE.
Pana la urma am renuntat si la ideea de a-mi gasi un job, si din vara sper sa-mi pot deschide singura o afacere. Stiu ca pot deoarece in Iasi mi-a mers f. bine cu firma de soft, doar ca acum ma voi reprofila . Dar pana la vara mai e vreme multa!
Multumesc mult pt. raspunsuri, ma simt mai bine cand stiu ca macar pe DC ma mai pot sfatui cu cineva

Sa traim bine!

Elise spune:

iesi cu bbul la plimbare !
serios, cea mai buna prietena a mea are un bb de 1 an si 3 luni si iesea cu el prin parculetul din apropiere: toamna trecuta cunostea 2/3 din mamicile din zona... bbii stateau la aer si ele discutau ore in sir cam ce discutam noi pe aici, schimbasera telefoane... s-au intilnit si la cafele, la una, la alta.... Chiar eram invidioasa - eu stau aici de 5 ani si n-am idee cine imi sint vecinii!




Elise

gegea spune:

Adaptabilitatea e cheia supravietuirii, asa ca straduieste-te sa te relaxezi, sa-ti impui mai mult calm si cat mai multa "aerisire", iti va prinde foarte bine. Eu cred ca e normal sa te simti asa, avand in vedere toate noile schimbari din viata ta, dar exista si solutii ca sa depasesti momentul. Poate un film bun, o carte care sa te atraga si sa te binedispuna si chiar DC, de ce nu?

rodicaosoian spune:

eu te inteleg perfect cum simnti dar totusi esti in tara ta si vorbiti toti aceeiasi limba,ce sa zicem noi astea peste marii si tarii,noi chiar nu avem pe nimeni si te apuca cate un dor cumplit de familie si te gandesti numai la distanta care te desparte de ei si este si mai rau.Mi-e chiar astazi mi-sa intamplat sa ma o criza de asta,nimic nu-mi era bine ba mai si urlam la bb si lam urcat in masina sa merfem undeva,plimbare si am inceput sa plang pe masina de am crezut ca se termina lumea
aici imi lipseste familie prieteni si chiar sa aud romaneste,dar asta este viata ,noi am aleso,cand nu mai pot bag cate o tura de plans si ma calmez dupa aceea(ceea ce se intampla foarte des)

Amalia spune:

Buna Gicutza! Sfatul dat de Elize mi se pare foarte bun. E adevarat ca acum este tare frig afara, dar nu va mai tine mult si e imposibil sa nu-ti faci prietene printre mamicile care ies si ele la plimbare. Eu in perioada cat am stat cu David acasa mi-am facut o sumedenie de cunostinte asa, si chiar daca acum m-am mutat din zona, cu 3 dintre ele am ramas prietena si inca ne vedem (mult mai rar cei drept).
Cat priveste Bucurestiul, eu sunt nascuta aici si sunt obisnuita cu tumultul orasului, dar stiu cat de obositor poate fi.
Pupici

P.S. Te astept oricand mai ai chef sa schimbi o vorba pe PM

Sanatate maxima!