Au trecut 12 ani...

V-am spus povestea nasterii lui Rares.O adevarata aventura.Cu multa actiune....cu multa durere si cu si mai multa bucurie.
Maine, 29 februarie este ziua de nastere a fetitei mele Ioana, implineste 12 ani.Parca acum realizez ca toata ziua vorbesc numai de Rares(are 1 an si 7 luni).Toata lumea ma intreaba ce face cel mic si abia intr-u sfarsit ma intreaba si de Ioana, care, bineinteles ca a remarcat toata situatia.Nu se supara, cel putin nu-mi arata.Stie ca o iubesc la fel de mult si de cand s-a nascut Rares(desi, in timpul sarcinii cu Rares ma simteam vinovata-n-as putea sa-mi explic sentimentul).


Eram studenti.Fara prea multe griji dornici sa ne distram.Intai am realizat ca nu mai pot fuma.Apoi, intr-o seara am vomat fara vreun motiv.Abia atunci mi-a trecut prin cap ideea ca as putea fi insarcinata.Ne protejam destul de bine...Am luat hotararea sa ma duc la control.Mi-am pus pilele in actiune si ne-am dus la Spitalul Elias la o doctorita careia nu-i mai tin minte numele.M-a consultat(era primul meu consult ginecologic) si m-a anuntat ca sunt insarcinata.M-a intrebat data ultimei menstruatii.Sa nu radeti de mine dar n-am stiut.Aveam un ciclu extrem de neregulat si pana sa am o viata sexuala...aveam ciclu si o data pe an(ale tineretii valuri-nu ma deranja asta)In perioada in care am ramas insarcinata eram intr-o perioada de reglare a ciclului.
Dar sa revin...
Dupa o aproximatie a sarcinii dupa consult, acea doctorita mi-a zis ca sunt in doua luni insarcinata...si ca ma programeaza a doua zi, vineri, la chiuretaj la Municipal(avea si acolo...treaba).Totul s-a petrecut asa de repede ca nu am apucat nici sa-i zic ca vin nici ca nu vin.Tin minte doar ca am iesit din cabinet bulversata oarecum dar nu intr-atat incat sa nu-mi dau seama ca voi deveni mamica si ca nu sunt capabila sa "scap" de copilul meu.Hotararea era luata.Chiar daca sotul meu ar fi fost pentru avort...eu nu as fi fost de acord.,Cand i-am spus ca-s insarcinata mi-a spus foarte ferm ca eu hotarasc dar ca el vrea copilul.Drept urmare ne-am dus la Palatul Telefoanelor(nu erau mobile atunci...)si am sunat-o pe soacra-mea sa-i dam vestea.Ea mi-a zis din start ca nu ne poate ajuta cu cresterea copilului.Am inteles-o, nu m-a deranjat.Apoi am sunat-o si pe mama care mi-a zis sa nu-mi treaca prin cap[ sa avortez ca se vor implica ei in cresterea bebeului(chiar daca nu erau pensionari).

Din acea zi am luat hotararea sa nu mai fumez.Sarcina a decurs normal, cu greturi, fara dureri in timpul sarcinii, fara analize de sange, fara echograf.Nimic.DPN era sfarsitul lunii decembrie.Asa ca am luat hotararea cu mama sa nasc in oraselul in care m-am nascut si am trait eu.Mai ales ca ai mei cunosteau medicii si nu era nici-o problema.

A venit vacanta de iarna.Am intrat in contact cu noul meu doctor care, in urma consultului mi-a spus ca e putin probabil sa nasc la sfarsitul lunii decembrie dar, ca pt orice situatie sa-l sun la orice ora din zi si in noapte.Mi-a zis si unde face Revelionul...

A trecut Anul Nou, a trecut jumatatea lunii ianuarie....Nu aveam nici un gand.Nici eu nici bebelusul.Totul era in regula.Ma duceam la control in fiecare saptamana.Asta pana pe 27 ianuarie cand doctorul mi-a zis ca ar fi bine sa ma internez si sa-mi provoace nasterea ca nu-i bine nici sa depasesc prea mult cele 40 de saptamani(plus ca era si de garda).

N-am fost de acord sa raman atunci.Nu staim mai nimic de nasterea provocata si mi-a fost putin teama.Asa ca m-am dus acasa.Am stat eu si m-am gandit...am pus in balanta teama mea(infantila) si problema depasirii termenului.Asa ca pe 28 februarie dimineata mi-am luat boccelutza si m-am prezentat la spital.N-a fost prea incantat doctorul(trebuia sa iasa din garda).Nici eu nu eram incantata pentru ca nu vroiam sa nasc intr-o zi cu numar par
M-a internat mi-a facut o injectie si m-a asigurat ca in curand voi naste(copilul deja incepuse sa coboare).Venea din cand in cand sa ma "verifice" la contractii.Contractii ioc!
Mi-a mai facut o injectie si iar m-a asigurat ca...Mi-a mai facut una si...iar IOC!
Intre timp il anuntasem pe sotul meu ca in curand tre` sa nasc asa ca s-a prezentat la spital in costum, cu un buchet de flori.Cand nici dupa a treia injectie n-am dat semne ca m-as apuca de treaba, doctorul s-a hotarat sa-mi puna niste perfuzii.M-am internat la ora 9 pe 28 februarie si abia la ora 3 , 29 februarie au inceput contractiile.Dureroase.Imi povestea Robert dupa ca in timpul contractiilor ridicam cu mana libera(cealalt era la aperfuzii) masutele alea metalice grele, vechi de spital).Sotul meu a stat cu mine in tot timpul travaliului.Se saturase doctorul sa-l tot dea afara pe usa si el sa vina pe "fereastra".Abia pe la ora 4 si jumatate m-a anuntat doctorul ca intr-o jumatate de ora o sa nasc.

Era iarna, ger, zapada.Cand a vazut ca in curand tre` sa nasc, doctorul a zis unei asistente sa puna lemne in sobita din sala de nasteri.Cred ca acolo nu erau mai mult de 14-15 grade(cu indulgenta).

Am nascut dupa inevitabilele impinsuri, scremuturi.Imi era asa o sete ca nu sufeream decat de lipsa apei.Nu-mi aduc aminte cand a tipat Ioana...stiu doar ca dupa ce i-au facut toate cele necesare inainte sa o duca la nou-nascuti mi-au aratat-o.Cat eram eu de obosita si de insetata nu m-am putut abtine sa nu constat si sa nu ma amuz in acelasi timp pt ca era...Robert infasat!!!!!

Dupa toata chinuiala unei nasteri sotul meu s-a dus acasa si i-a spus mamei cu lacrimi in ochi ca...."daca stiam ca e asa greu nici nu mai faceam copii!"


E o poveste obisnuita.Sau poate ca nu.E povestea nasterii unei fiinte unice din lumea asta care e fetita mea, IOANA!

La multi ani Ioana!


Toate cele bune!

Deanny spune:

Foarte frumoasa povestea, Miruna! Sa-ti traiasca copii si sotul si sa te bucuri de/cu ei!
Pupici

TORIA spune:

Sa va traiasca domnisoara si sa va aduca numai bucurii foarte frumos ai povestit a fost greu dar a trecut acum e domnisoara mare,povestea lui Rares cand o scri?La multi ani Ioana sa ai parte de fericire,sanatate si sa le aduci multe bucurii la parintii tai.

FIECARE PENTRU EL SI DUMNEZEU PENTRU TOTI

Cary spune:

Multi Ioanei,sa fie sanatoasa si sa aiba parte numai de zile senine,dar noi maine suntem in 29 IANUARIE?!!!sau din greseala ai pus februarie???

Va dorim PETRECERE FRUMOASA!

descintec spune:

La multi ani, Ioana!
Miruna, povestea asta imi aminteste de Maria mea.

_
Sapte dintr-o lovitura!

lorelei_19 spune:

La multi ani, Ioana, si sa stii ca esti tare norocoasa cu o asha mamica! sa ai noroc si sa-ti fie viatza lunga si frumoasa
Mirunaa, m-am topit de dragul povestii tale

HelleneC spune:

La multi ani Ioanei si multa sanatate, sa aiba o viata frumoasa si plina de bucurii!
Cred ca v-a implinit viata si v-a facut-o luminoasa. Povestea ta chiar nu e obisnuita, mai ales ca ai nascut intr-o perioada in care, asa cum scrii si tu, nu erau atatea chestii ca si acum! Cred ca si Ioana a citit-o cu mare drag, nu?
Numai bine, Elena

Mami ”de George”
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561" target="_blank">Povestea_nasterii
www.babiesonline.com/babies/g/GeorgeC/" target="_blank">Poze

Mirunaa spune:

Multumesc fetelor pentru urari!Imi cer scuze pt aiureala din povestire.Sunt sigura ca v-ati dat seama ca este vorba de 29 ianuarie si nu 29 februarie.Culmea e ca am tot recitit ceea ce am scris inainte de a-i da drumul

De ziua ei am lasat-o sa plece la munte cu taica-sau .Eu am ramas acasa cu Rares(nu m-am incumetat sa plec si bine am facut ca ati vazut ce vreme a fost).S-a distrat de minune....
Povestirea nasterii lui Rares este la arhiva...


Toate cele bune!

kitty_nic spune:

Superba poveste! Sa va traiasca amandoi copii si sa va bucurati de ei!
Iar remarca sotului tau cu "daca stiam ca e asa de greu nici nu mai faceam copii" este de-a dreptul mortala.


Poze
Viitorul suna foarte bine: vine bebe!
Nimic nu este intamplator.

Rebiana27 spune:

Miruna sa-ti traiasca Ioana!!! Sa te bucuri de ea si de Rares cat de mult poti ca de doua comori nepretuite! Si pentru tine si tati pentru ca numai doi oameni admirabili se pot bucura de privilegiul unor doi copii frumosi si sanatosi! (tati merita pupat pentru frumoasa remarca de dupa nastere iar tu pentru "curajul" unei a doua nasteri dupa o prima nastere deloc usoara!)

Rebiana 19 fix