In viata nu e ca in filme...
Raspunsuri - Pagina 2
maryam spune:
Nu eu cred ca viata este intr-adevar mult mai buna decat un film pentru ca e reala,pentru ca nu exista regizori,scenaristi care sa-ti dea indicatii,pentru ca esti mereu in rolul principal sau pentru ca ai posibilitatea (sau privilegiul !) sa faci exact ceea ce-ti convine.E adevarat ca nu iese intotdeauna cum ai dori,dar cu rabdare,intelegere,dragoste,lucrurile uneori se "aranjeaza" mai ceva ca la...oscaruri!
Numai bine tuturor!
Once Abu Umamah asked the Prophet about the rights of parents over their children. The Prophet replied, “They are your Paradise and they are your Hell.”
annablue spune:
Cipcipcip, multumesc mult, sastii ca de ceva timp incoace si mie tot asta imi trece prin cap, dar al meu sot e asa de "capos" incat ar fi in stare sa zica,"ok, baga actele de divort" si nu pt ca nu ma iubeste ci pt ca (spune el) "ii cer tto timpul prea mult, niciodata nu sunt multumita, vreau mai mult". Pai daca el face o chestie cat de mica, nu inseamna ca trebuie sa ma apuc sa ma inchin la el ca la icoana, normal ca ii spun sa mai faca si altele. Ma rog, inca mi-e frica sa ajung chiar acolo, inca mai incerc cand cu binele, cand cu raul sa-l determin sa mai "miste".
Cristina, DT este un joc, Dark Throne, si e absolut innebunit de el, cum prinde timp liber cum intra pe net sa se joace cu tot felul de oameni din lume. De ceva timp la serviciu nu mai are voie (le-au ingradit banda) si recupereaza acasa. Dar, n-as putea sa-i fac ceva la calc sa nu mai mearga, pt ca sotul meu asta face: e inginer-service la o firma care livreaza calculatoare. Deci, in primul rand ca s-ar prinde, si apoi ar sti ce sa faca sa-l repare...
Culmea e ca el stie ca eu am o problema de sanatate si n-am voie sa ma enervez si totusi vad ca in ultimul timp nu-i mai pasa.
Incep sa cred ca toata inrautatirea acestei situatii se trage de la faptul ca ne-am mutat in casa MEA, adica maica-mea mi-a dat un apt cu 3 camere pe care cu greu l-a cumparat si aranjat si e numai pe numele meu. Si desi eu la inceput nu l-am vrut, pana la urma am fost nevoiti sa ne mutam, pt ca stateamm cu chirie si ne descurcam ingrozitor. Si el a venit aici pt mine, si eu am fost cea care s-a luptat si cu Administratia blocului ca nu mergeau caloriferele, eu ma ingrijesc de casa, etc. Offff,....
Annablue si Adita 1.11.2002
at andreea spune:
Sa stii ca trebuie sa fiu de acord cu cineva care a scris mai sus sa ai o discutie dura cu el, in care sa atingi si problema casei tale in care locuiti.
Nu vreau sa fiu rea, dar divortul este o etapa prin care oamenii, de multe ori, reusesc sa se salveze dintr-o situatie f. graea.
Nu te supara, dar eu, in locul tau, l-as fi facut morisca de mult, adica instructie, ca doar sta la tine in casa, mananca ce-i faci tu, se imbraca cu ce-i speli tu, etc.
Spune-i ca sunt barbati pe lumea asta care dau cu aspiratorul, spala cu masina, merg la cumparaturi si nu numai cand nevasta e gravida, si nu le cad ou..le.
Andreea si Emma sau Thomas de 24 saptamani (26 de la UM)
melina34 spune:
draga annablue, recunosc in postarile tale multe din incercarile prin care am trecut si eu de-a lungul timpului si inca nu s-au terminat;la fel ca tine, am epuizat si eu toate metodele de a-l convinge sa se implice si rezultatul este azi dupa 13 ani ca...eu m-am schimbat;a inceput sa nu-mi mai pese mie dk luceste gresia, dk vasele sint spalate, dk e ordine in casa singura prioritate fiind copilul;se pare k nu are nici o problema dk e dezordine, dk nu e dus gunoiul, dk curge toaleta etc...deci mai lasa-le si tu balta nu te mai stresa atit sa fie totul bec; ieri intr-o discutie cu o colega mai in virsta imi exprimam nemultumirea fata de aceasta neimplicare a lui si raspunsul ei m-a socat: ,,asa sint toti barbatii,ce vei fi crezind oare, ei aduc bani in casa si e datoria femeilor sa se ocupe de treburi casnice, toate femeile fac asa"...am rams muta!!!
cind mi-am revenit am incercat sa o conving k si eu duc bani acasa si tot shmotrul pe care il fac e absolut gratuit, nu ma aleg nici macar cu un multumesc;
parerea mea- dk vrea sa se implice si sa te ajute o face si singur, dk are initiativa te ajuta dar dk i s-a dus mincarea pe tava cum e cazul sotului meu atunci lupta e pierduta!macar sa se ocupe de copil, sa se joace cu el, sa-l plimbe, ia pune-il in brate si trimite-i la plimbare si tu trageti sufletul cit lipsesc ei!
M.
annablue spune:
Fetelor, multumesc mult de tot pentru sfaturi si incurajari, ma simt tare bine cand stiu ca mai spun si altcuiva. Eu mi-am pierdut toate prietenele, dupa ce l-am cunoscut pe el m-am indepartat de ele preferand sa stau cu el, iar apoi am descoperit dupa ce am nascut boala incurabila de care sufar si care mi-a schimbat radical si viata si optiunile pe care le aveam. Asa am descoperit ca nu voi mai putea avea copii (desi mi-am dorit enorm de mult o fetita) si ca nu voi mai putea fi avocat, asa cum mi-am dorit toata copilaria si adolescenta. Asa am invatat sa ma bucur si mai mult de fiul meu, care e lumina vietii mele (simt ca imi dau lacrimile numai gandindu-ma la toate astea) si sa imi doresc un singur lucru: sa-l pot avea pe sotul meu alaturi toata viata, pentru ca-l iubesc enorm si nu pot concepe viata fara el. Nu-l mai am decat pe el, prieteni/prietene nu mai am, maica-mea si taica-meu nu-l suporta pe el si niciodata n-am putut sa ma inteleg cu ei, soacra-mea e la 600km distanta... si eu am ajuns sa vina Craciunul si Revelionul si sa descopar ca n-am nici o dorinta de pus...pentru ca ceea ce-mi doresc eu, nu se poate.
Cand fac curat in casa nu fac pentru el, adica n-as putea sa nu fac, pentru ca e una din placerile pe care mi le permit. Si sunt asa fericita ca acum am o casa (chiar daca aceasta casa se pare ca a dus la racirea relatiei cu sotul meu) si ca nu mai fac curatenie intr-o casa oribila de conf.2 unde stateam cu chirie.
Stiti cum e sa te culci seara si sa te trezesti dimineata condamnata pe viata ?... Ei bine, eu am patit-o, slava cerului ca il aveam deja pe Adita, ca alfel innebuneam...
Dar nu mai continui, ca va deprim.
si va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
Ana
Annablue si Adita 1.11.2002
anamaria spune:
mama draga, FELICITARI pt viitorul / posibil nou job!!!
am urmarit si polemica de la discutii generale, dar am zis sa nu mai imi bag nasul pe-acolo, ca sunt ceva spirite putin incinse... 
si eu m-am prins ce si cum, desi nu citisem inca ce mai raspunsesei aici dar cred ca era normal, imi povestisei tu ceva in sensul asta! si cred ca e bine ca ti-ai gasit jobul asta, pare de viitor - desi eu personal nu prea am inca incredere...
asa ca poate si din cauza asta, dar nu numai, si MAI ALES pt ca cred ca asa e cel mai bine pt tine, iti repet sa nu te lasi dusa de val, si termina ce ai de facut - adica facultatea, altfel risti sa te simti mereu inferiaoara, chiar daca el nu zice si chiar nici nu gandeste asa ceva!!! e unul dintre lucrurile alea mici si al dracului de importante, zic eu, care te roade pe ascuns, asa!!!
anamaria, mami lui Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003
poze: http://photos.yahoo.com/mirmirion
http://community.webshots.com/user/miremirion
nicolla spune:
De o luna de zile citesc tot ce apare pe forum.Nu am indraznit inca sa-mi spun povestea, dar acum nu ma pot abtine.Si sotul meu(inca) este tot Capricorn,cred ca sunt cele mai egoiste fiinte de pe pamantul asta.Nici al meu nu a facut mai nimic in casa timp de 7 ani, eu am avut mereu o slujba mai lejera,mai prost platita(decat a lui) si mai mult timp liber.Oricum esti o fericita, eu nu puteam sa bag aspiratorul cand era el acasa,...il deranjam si de la un timp am inceput sa le las asa.Nu aveam intotdeauna chef sa fac totul pana vine EL si mi se parea ca nici nu-l intereseaza.Era doar o parere.
Sfatul meu este sa comunici cat de mult se poate cu el, in nici un caz sa nu-l ameninti cu divortul(avand in vedere ca nu asta vrei), ca o sa zica OK tu ai vrut-o si incearca sa-ti faci timp si pentru tine, fa-ti prietene...fa ce i-ti place...FII MAI EGOISTA...SI NU LASA DE LA TINE...NU AJUNGI NICIUNDE. MULTA BAFTA! si
Nicolla
Bic spune:
Domne' , io am o fixa: mamicile de baieti de moda veche din Romania 
Asta e raspunsul la nesimtirea barbatilor de 30-40 de ani din ziua de azi.
Aveti grija ce faceti daca aveti baieti. Nu-i invatati ca faceti voi totul in locul lor, ca peste 30 de ani o sa fie altele in locul nostru.
Donia spune:
Draga Annablue, imi pare rau sa citesc ca esti atat de suparata, si ai toate motivele. Dar daca spui ca il iubesti si ca si el te iubeste, cu siguranta ca mai sunt sperante.
Iti dau o idee: daca vorbesti cu el si nu te asculta, scrie-i. Umbla la corda sensibila si poate prinzi mai multe muste cu miere (decat cu otet, cum este vorba).
Concepe scrisoarea ca si cum te-ai adresa unui necunoscut, spune-i povestea voastra de dragoste asa cum ai trait-o tu. Nu-l critica in scrisoare pe omul pe care il iubesti, ci transmite doar dragostea si, mai nou, amarul tau. Ca sugestie:
"M-am indragostit acum x ani de un barbat minunat. Imi aduc aminte si acum de ... (primele tale impresii de spre el, si nu uita sa-l magulesti: inteligenta lui, umorul, ochii, zambetul lui, etc)...Pe masura ce am petrecut mai mult timp impreuna am simtit cum dragostea noastra creste... Am stiut ca este omul din visele mele... Cand m-a cerut de sotie (sau invers) am stiut ca vom avea o casnicie minunata, ani intregi de dragoste...(eventual baga si unele amanunte picante, deasemenea magulitoare: amantul perfect, etc) Ne-am facut impreuna planuri de viitor, am discutat despre viata noastra impreuna... (si reaminteste-i promisiunile pe care vi le-ati facut unul altuia) (vorbeste apoi despre fericirea vostra la venirea copilului)... Si acum nu stiu ce s-a schimbat, ma simt singura si nu am catre cine sa ma intorc, ii vorbesc si nu imi raspunde... mi-e dor de barbatul puternic si tandru pe care il stiu, simt ca duc o povara prea mare pentru umerii mei, bratele mele nu sunt atat de puternice ca ale lui si as aprecia ajutorul lui..."
Si poti incheia cu: "Ce sa fac?"
Scrie-i cu caldura, nu i te adresa direct sa nu se simta amenintat si eu cred ca vei obtine rezultate.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
eliza_p spune:
Annablue draga,
Pentru mine, situatia pe care o descri tu aici miroase a abuz. Citeste cu atentie postarile de la "abuzul domestic" si vezi daca problemele descrise acolo iti spun ceva.
Si inca un sfat; nu-ti mai critica mama cu atita usurinta si incearca s-o privesti ca pe singura fiinta din lumea asta care-ti vrea, fara urma de indoiala, tot binele din lume. Fii convinsa ca asa cum tu iti iubesti puiul, tot asa te iubeste si ea pe tine.
Si da, exista multe casnicii asemanatoare, in care sotii isi trateaza nevestele cu o totala lipsa de respect, dar n-ar trebui sa iei lucrul asta ca pe o incurajare... In plus, te asigur ca baiatul tau va copia comportamentul sotului fata de tine ceea ce te va durea si mai tare peste ani.
Cintareste deci acum problema si ia masuri cit mai repede.