teama

m-am gindit mult daca sa postez sau nu acest mesaj, si poate ca sint lasa ca o fac...
Peste citeva zile trebuie sa ma operez si IMI ESTE TEAMA.


Nu vreau sa ii ingrijorez si mai mult pe cei dragi, incerc sa par tare de dragul lor, dar pling noaptea, atunci cind nu ma vede nimeni... Nu ma mai pot concentra la nimic altceva si, desi am foarte mare incredere in medicul care ma va opera, imi e groaznic de frica.
Am facut recent un credit care sa acopere cheltuielile de spitalizare, tratamentului postoperatoriu samd... si nu puteam sa ma abtin sa ma gindesc ca ar putea fi de fapt bani de inmormintare.



Pot sa bravez, dar in sinea mea nu pot sa imi domin teama. CE SA FAC?


Elise

Mia. spune:

Roaga-te la d-zeu sa te intareasca si Doamne ajuta!

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

iarina spune:

Elise, ai incredere, gandeste pozitiv, gandeste-te mereu la ziua in care vei deschide ochii dupa operatie...stai linistita ca nu se moare pe masa de operatie chiar daca suntem in Romania...daca ai incredere in doctor, daca este bun, stai linistita. Este normal sa-ti fie frica, dar gandeste-te ca aceasta operatie este pt. binele tau. Bine ca ai reusit sa faci rost de bani. Roaga-te si lui Dumnezeu sa-ti dea curaj. Hai ca-ti tinem pumnii si cand te faci bine sa ne scrii.

Laura T spune:

Elise, dar ce operatie faci? E asa grea de te gandesti asa? Eu, in situatii din astea, ma gandesc asa: nu se poate sa mi se intample tocmai mie! E acelasi lucru ca si cu teama de avion, am auzit multe persoane carora le e frica sa calatoreasca cu avionul, ca se intampla atatea si atatea...Eu nu am aceasta teama, caci ma gandesc ca e mica probabilitatea sa se intample, doar nu mi s-o intampla tocmai mie?! La fel si cu operatia, eu am facut 2 cezariene la cerere, dar nu mi-a fost deloc frica de operatie. Totul e sa incerci sa gandesti POZITIV! Bafta, asteptam vesti bune.

Laura si bebitele: Bianca (5 ani si 9 luni) si Ramona (2 ani si 8 luni)
poze_cu_fetele_mele

Laura T spune:

Elise, scuze, acum am vazut ca e vorba de laparoscopie! Din cate spun fetele pe-aici pe site (eu nu stiu, nu am facut), nu este o operatie complicata, mai ales ca nu e vorba despre o taietura mare, deci refacerea va fi mult mai rapida decat in cazul unei taieturi mari. Stai linistita, chiar daca ti-e putin teama, nu-ti mai face ganduri negre!

Laura si bebitele: Bianca (5 ani si 9 luni) si Ramona (2 ani si 8 luni)
poze_cu_fetele_mele

qsar spune:

Elise,

Da, este normal sa-ti fie teama. Si ai cateva probleme care ar "nauci" pe oricare dintre noi: o problema medicala a carei rezolvare este operatia, un credit...
S-o luam pe rand. Bravada nu ajuta. Trebuie sa vorbesti cu cineva apropiat; nu dramatizand sau exprimandu-ti toate temerile ci pur si simplu spunand "mi-e teama!". Este extrem de reconfortant sa te ia cineva in brate si sa-ti spuna ca totul va fi bine. O problema medicala a unuia dintre membrii familiei este o problema a intregii familii. Ai incredere in cei care-ti sunt dragi. Cat despre credit, priveste-l ca pe-o investitie in tine insati, in viitorul tau fara probleme de sanatate. Incearca sa vezi partea plina a paharului, fa-ti planuri de viitor, oricat de fanteziste ar fi (o excursie in Jamaica, de exemplu) si spune-ti ca, daca vei fi sanatoasa poate-poate intr-o buna zi se vor implini. Pregateste-te pentru intoarcerea acasa dupa spitalizare; poti sa incepi sa faci o chestie pe care stii sigur ca n-o vei termina pana te-ntorci si las-o neterminata (poate fi chiar si-o carte foarte groasa:)) sau , daca tricotezi, un pull-over). Cumpara-ti un micut cadou vesel care sa te astepte acasa (o pereche de papuci din aia caraghiosi, cu capete de animalute din plus). Daca ai deja probleme cu somnul, tine cont ca oboseala acumulata peste o boala nu ajuta deloc; dimpotriva. Roaga medicul sa-ti prescrie un calmant usor si ceva de dormit. Bai cu spuma si uleiuri esentiale care relaxeaza (tei, lavanda). Rasfata-te putin. Si scrie-ne, daca asta te ajuta.


Sanatate maxima,
Q

salisa spune:

Fii tare...totul va fi bine...si gandeste pozitiv.
Roaga-te....si ai sa vezi ca iti va disparea frica.
Mult noroc si multa, multa sanatate!!!!!
Salisa.

Elise spune:

Multumesc mult pentru incurajari:)
Operatia pare destul de complicata.... in sensul ca 5 doctori pina acum s-au oferit "sa scoata tot", pentru ca "asta e!" - desi nu e vb. de cancer.
Am gasit un singur medic care nu merge pe principiul asta, si probabil tine cont de faptul ca n-am nici 30 de ani si vreau copii!

Ciudat, dar nu mi-e teama de operatie in sine, desi am avut 2 hemoragii interne pina acum. Imi este teama de anestezie. Am tensiunea f. mica, am mai facut o data stop cardiac, am facut soc anafilactic de la antibiotice... Am o istorie destul de trista.
Iar spitalele ma deprima.

Sa va mai povestesc si ca acum 3 luni a venit vara mea in Bucuresti, pentru niste analize, si in prima noapte de spitalizare a murit? Avea 32 de ani.
In fine..sint mai multe lucruri, care aparent n-au nici o legatura, dar nu ma pot abtine sa gasesc asocieri.

In ce-l priveste pe sotul meu... este mai disperat ca mine. Nu vreau sa imi bat joc de el si sa-l sperii si mai tare. Ii spun tot timpul ca totul va fi bine. E mai fragil psihic decit mine. Desi nu pare.

Sint constienta ca trebuie sa fac nenorocita asta de operatie, ca nu mai am timp - si ca, pe linga faptul ca pot sa mor in orice clipa, e ultima mea sansa de a avea un BB vreodata.


10x,
Elisa

ponicid spune:

Elisa nu te teme! Istoricul problemelor tale ii vor pune bine de tot in garda pe medici si vei fi in siguranta. Inainte de operatie ai obligatoriu o intrevedere cu medicul anestezist care iti face o electrocardiograma, te consulta, si ii prezinti tot istoricul tau. Astfel el va fi pus in garda si va lua masurile necesare. Era mai periculos daca aveai probleme si nu le cunosteai inainte de operatie dar asa fii sigura ca va fi bine.
Si sa-ti mai spun un lucru: eu am intrat in laparoscopie cu pulsul 120 de frica. Operatia a durat 30 minute, m-au dus la reanimare, m-au trezit, am adormit apoi inca 1 ora dupa care pe picioarele mele m-am dus in salon de si-au facut cruce cei din salon cand m-au vazut intrand pe usa. Intr-adevar sunt si persoane carora le-a fost rau dupa anestezie (au varsat, au fost ametite, etc.) dar totul depinde de cat de meserias este anestezistul si de organismul tau.
In concluzie, stai linistita pentru ca cunoscandu-ti-se problemele medicii vor fi mult mai vigilenti si pe de alta parte, este posibil sa treci si foarte usor peste operatie asa cum mi s-a intamplat mie.

Daniela, mamica de Ana-Maria

danitin spune:

O operatie nu este un capat de lume. Vor fi dureri, va fi multa teama, poate si o refacere mai dificila, dar veste buna este ca toate trec. M/am framantat enorm de mult cu gandul la cezariana pe care am facut/o cand cu bebe si, pana la urma, a fost mai usor decat credeam. este normal sa/ti fie teama dar incearca sa te gandesti ca momentul acela rau va trece si vor mai veni multe, multe zile frumoase pentru tine.

smillaraaq spune:

Draga Elise, subscriu la cele spuse de Q. si de celelalte fete - priveste partea plina a paharului: tu deja stii ce probleme ai si cu putina grija ar trebui sa poate fi evitate.

Eu iti doresc multa sanatate si putere sa treci cu bine de operatie. La inceput voiam sa-ti zic sa nu te mai gandesti la rau, la inmormantare si alte celea, dar mi-am dat seama ca si eu as face exact la fel ... ma gandesc ca daca anticipez tot ce poate fi mai rau, acel rau nu se va produce!

Curaj, o sa fie bine. Domnul sa te aiba in paza!



Smilla

www.terrapininc.com/Dental/Smile%20Crocodile.jpg" target="_blank">Smilla crocodila