Consultatie psihologica

Am mari probleme in casnicie. Sunt aproape distrusa. Nestiind ce sa mai fac am apelat la o firma particulara de psihologie. La prima intrevedere am spus in mare problemele si mi s-a spus ca vor analiza si vor stabili pe cine au specializat in problemele mele. Asa am ajuns sa merg la o d-na psiholog,cred ca deja am ajuns la 5 sedinte, dintre care una si cu sotul meu. Ma simt din ce in ce mai neinteleasa. Nu stiu daca sa mai merg sau nu??!!
Pot sa spun ca am un sentiment de usurare ca pot vorbi cu cineva, dar situatia se inrautateste, sotul meu e din ce in ce mai distant, imi vorbeste de divort...
Ce sa fac?

TBEla spune:

Multumesc mult pt raspuns.
Probabil aveam eu asteptari prea mari si poate nerealiste. Speram ca in foarte scurt timp sa ma trezesc din cosmar, cu toate ca problemele cre le am sunt forte vechi si adanci. Au iesit acum pt ca si eu si sotul suntem ff obositi, stresati. Avem 2 copii mici (3 ani si celalat 8 luni) si o firma. Profesia a fost prioritara pt sotul meu dintotdeauna si eu am incercat cum am putut sa fiu alaturi de el. Din ultimele discutii am inteles ca el nu a simtit niciodata asta. Iar eu nu am inteles ca nu se poate crea o armonie intre profesie si familie. Sunt atat de disperata ca nu pot fi coerenta.
Ce m-a facut sa ma indoiesc de consilierea psihologica:
- de la prima intalnire d-na psiholog s-a asimilat in mintea mea cu mama (mi-a spus ca are un baiat de aceeasi varsta cu mine). realtia mea cu mama a ramas un amestec de dragoste si durere
- sfaturile care mi le da sunt cele pe care mi le dadea mama: sa ma rujez, sa ma coafez etc...Sotul meu imi reproseaza lucruri mult mai adanci care nu au de a face cu aceste nimicuri
- la sedinta care a fost si cu sotul meu mi-a spus ca din ziua aceea va rasari soarele si pe strada mea, sa ma port frumos cu sotul meu!!! Dar asta am facut pana am picat de epuizare!!!Asa am ajuns in situatia asta disperata: de cand s-a nascut cel mic mergeam la cumparaturi, plimbare cu cel mare, alaptat cel mic, mancare, curatenie, baie la copii, iar pe la 21-22 chiar si mai tarziu cand venea sotul acasa stateam de vorba despre firma, incercam sa-l incurajez. Sotul era din ce in ce mai nemultumit, are mult de lucru , mult de invatat, nu-i ajung nici 24 de ore si simteam ca se incurca de noi. Asa am inceput sa-l intreb ce se intampla, ce pot sa fac. Asa am ajuns sa aflu ca nu ma iubeste, ca nu m-a iubit niciodata, ca daca nu ar fi copiii m-ar lasa intr-o secunda (dupa 14 ani in care eu am simtit si m-a lasat sa cred cu totul altceva).
Am spus prea mult. Poate ar trebui sa merg la alt psiholog? Nici nu stiu daca d-na la care merg e specializata in probleme de familie. Daca cineva imi poate recomanda din experienta un psiholog specializat in astfel de probleme?
Poate ar trebui sa vorbesc eu altfel cu d-na psiholog? Dansa nu mi-a spus pana acum cum vede evolutia, mersul situatiei.

iarina spune:

Imi pare rau, trebui sa fie groaznic sa-ti spuna ca nu te-a iubit niciodata,insa poate e doar suparat acum si i se pare.
Poate ar trebui sa schimbi psihologul, mie mi se pare un pas bun ca ati fost amandoi de acord sa faceti asta, inseamna ca va pasa de casnicie. Stiu ca la Medicover au doctori psihologi si ofera si terapii suport, de grup, etc. Nu stiu cum sunt preturile, cred ca destul de piperate, insa banuiesc ca platiti destul si la terapeutul la care mergeti. Poti intra pe site-ul lor si afli mai multe.Curaj!

qsar spune:

TBEla,

Asa cum probabil si tu ti-ai dat seama, vizitele la psihoterapeut nu rezolva problemele ci te ajuta pe tine sa le identifici si sa gasesti rezolvari. Si mie mi se pare abordarea d-nei psiholog la care mergi cam superficiala si cam prea... ca-la-carte. Sfaturi despre cum te poti ruja puteai sa citesti si in revistele ieftine pentru femei. Nici rujul, nici lenjeria sexi si nici casa-pahar-mancarica-buna-atmosfera-poetica-copii-cuminti nu rezolva problemele reale si adanci dintr-o casnicie.
Este foarte adevarat, in timpul sedintelor de terapie poti afla raspunsuri la intrebari pe care nici macar in sinea ta nu ai avut curajul sa ti le pui. Si nu intotdeauna raspunsurile sunt placute.
Nu cred ca schimbarea terapeutului este o solutie ci abordarea mai transanta a discutiei - poti chiar sa-i spui ca asocierea cu mama ta (dorinta ei de a-ti da incredere sa vorbesti deschis) a fost o idee nu chiar stralucita; si de ce. Referitor la casnicie, poate ca ar trebui impreuna cu sotul sa discutati deschis (cu sau fara intermediar) cum vede si ce asteapa fiecare de la aceasta relatie. Totusi, intr-o situatie de criza, spusul adevarului "verde-n fata" nu este totdeauna o solutie pentru ca, din cauza oboselii, a stress-ului, adevarurile astea pot fi exprimate in cuvinte aspre, dureroase si greu reparabile. Cred ca asta este cea mai mare dificultate: gasirea momentului si formulei de discutie.
Si-acum o intrebare: de ce te temi cel mai mult? De adevar sau de viitor?
Daca te ajuta, scrie-ne. Raspunsurile, in cea mai mare parte sunt la tine insa noi iti putem intinde o mana prieteneasca.

Succes,
Q

salisa spune:

Asa cum spuneau si ceilalti mai sus....o vizita la un psiholog nu iti da solutii...ci te face sa te cunosti mai bine pe tine. si problemele tale.....si sa incerci sa gasesti singura calea cea mai buna pentru tine......
Sa schimbi terapeutul...nu cred nici eu ca ar fi o solutie....
incearca sa nu intelegi gresit rolul terapeutului....al psihologului sau psihoterapeutului...care te ajuta in prezent....
El nu-l va face pe sotul tau sa nu mai divorteze...nu-i va spune niciodata..."nu divorta ca sotia ta nu doreste lucrul asta"
ci il va face sa vada lucrurile prin alta prisma si sa le analizeze.....aici problema nu e terapeutul....
Eu iti doresc succes..
Salisa

dyana spune:

Buna,

Iti pot recomanda si eu o doamna psiholog. Clinica RomGerMed.

http://www.clinicaromgermed.ro/

Daca vrei,
Diana

Ideea mortii absolute stã la baza smintelii moderne.
Petre Tutea

niccostea spune:

Ma bag si eu in discutie, desi sunt mica si nu am experienta de nici un fel in ceea ce priveste viata de familie... Ma gandesc ca poate un duhovnic cu care sa puteti vorbi deschis v-ar ajuta. Noi am avut tot felul de probleme (destul de marunte, oricum nici pe departe ca ale voastre) si de fiecare data le-am depasit cu ajutorul duhovnicului nostru. Fie mergeam doar eu, fie doar el, fie ne duceam impreuna si stateam de vorba... pe noi ne-a ajutat foarte mult! Au fost inclusiv perioade in care eu faceam terapie si nu s-a schimbat nimic pana nu m-am dus tot la duhovnic... Daca vrei, da-mi un mesaj pe pm si-ti spun cum poti vorbi cu cel care ne-a fost noua alaturi de fiecare data cand am avut probleme.
Sa-ti fie bine!

Rodica spune:

Draga mea,
eu salariat, lucrez in ture(si de noapte), sotu firma, doi copii 6 si 5 ani, locuiam toti cu mama si bunica mea. Asta toamna a decedat mama, acum doua saptamani si bunica. Asta e CV-ul meu de Stam Patitu.
Acu sfaturi: Rabdare, rabdare, rabdare. Ai grija in ordine de: copii, de tine, si daca mai ramane timp si de sot.
Nu te baga in sufletul lui, cand este pus cu spatele la zid de situatiile din viata orice om zice tot felul de prostii sau reactioneaza violent (io asa cam fac si pe urma ii pare rau.
Draga mea, viata intrece orice imaginatie, sau carte scrisa. Numai un terapeut cu experienta (de viata) iti poate fi de folos. Mie, in atatea necazuri mi-a fost de folos sfatul preotului nostru, un om la care vin multi oameni.
Draga mea, menajeaza-te mai ales pe tine, si pe sotul tau. Crezi ca copiilor tai le va fi mai bine cu voi despartiti? Ma indoiesc profund. Tot ce-ti spun tie, imi spun si mie mereu, trebuie sa lupt pentru familie, chiar daca asta inseamna uneori sa las toata casa cu fundu in sus si sa plec doar cu copiii in parc ca sa revenim cu forte proaspete la rutina zilnica.
Secretul casniciei? Mi l-a spus bunica mea, care a infruntat toate incercarile dintre 1907 si martie 2005.....si n-au fost putine doua razboaie mondiale, stabilizarea, toti anii comunismului, pierderea sotului si a baiatului ei, caderea lui Ceausescu, cresterea a doi nepoti neastamparati si la sfarsit neputintele batranetii.
Crede-ma saptamana trecuta am plans in continuu gandindu-ma cata tarie de caracter a avut si cat de saraca sunt fara ea acum.
Doamne, rezolva-le Tu dupa cum stii mai bine!
Ai rabdare draga mea, toate o sa treaca. Nu dispera, pune-ti nadejdea in Dumnezeu din toata inima si nu te bizui pe priceperea ta.
Cu lacrimi in suflet,
Rodica

alghaziloredana spune:

Draga mea,
Faptul ca ti-a spus ca are un copil de varsta ta este o gafa profesionala grava! Nu trebuia sa-ti dea aceasta informatie nici daca tu ai fi intrebat-o daca are copii si cat de mari. Nu are chiar nici o importanta pentru client "experienta de viata" cum zice Rodica sau numarul de copii al terapeutului.Furnizand informatii despre tine clientului, vezi ce se intampla? "de la prima intalnire d-na psiholog s-a asimilat in mintea mea cu mama (mi-a spus ca are un baiat de aceeasi varsta cu mine). realtia mea cu mama a ramas un amestec de dragoste si durere
- sfaturile care mi le da sunt cele pe care mi le dadea mama: sa ma rujez, sa ma coafez etc...Sotul meu imi reproseaza lucruri mult mai adanci care nu au de a face cu aceste nimicuri". Se intampla ceea ce in limbaj terapeutic se numeste proiectie- ai proiectat-o pe mama asupra terapeutei si acum asa o vezi! Vor incepe rezistentele, posibil transferul si contratransferul. De fapt tot ce vreau sa-ti spun(nu folosesc terminologia de specialitate ca sa ma dau desteapta ci doar ca sa argumentez)e ste ca din punctul meu de vedere aceasta relatie terapeutica e compromisa si asta din vina terapeutei!
Au mare dreptate qsar, salisa si adela(by the way, nu stiu daca oamenii astia au studii de psihologie sau nu dar cel putin la nivel de forum fac bine ce fac! cititi-i ca merita sa reflectati la opiniile lor!As fi vrut sa-ti scriu in continuare exact ce-au zis si ei dar ar fi fost "aceeasi Marie cu alta palarie".

relyana spune:

Draga mea,

Corect ce s-a spus mai 'nainte. Adica:
1)-un psihoterapeut nu are voie in ruptul capului sa-ti vorbeasca de el. Cred ca a vrut sa te domine asociindu-te cu fiul ei. Neindemanatica si poate lipsita de incredere in puterea ei de a-si conduce sedintele de terapie.

2)-trebuia sa-l cheme si pe sot separat, inainte sa va aduca pe amandoi la o sedinta, sa vada si ce are el de spus.

3)-nu stiu ce tip de terapie abordeaza, dar nu are voie sa-ti dea sfaturi sau sperante desarte ("o sa iasa soarele si pe str. ta" - inainte sa fie sigura ca e asa). Ea trebuie sa te ghideze prin intrebari, prin discutie, asa incat tu sa-ti dai seama care iti sunt adevaratele probleme si apoi tot tu sa-ti dai seama ce trebuie sa corectezi sau macar pe ce drum trebuie sa apuci. Intelegi, toata DECIZIA iti apartine, psihologul e doar calauza care-ti poarta faclia, dar tu esti cea care gaseste drumul.

Eu cred ca nu e terapeutul potrivit pt. tine, e posibil sa arunci banii aiurea. Daca vrei il poti schimba. E important sa iti placa omul, sa-ti inspire incredere, altfel nu iese treaba. Nu-ti place, nu te mai duci, e important acest lucru.

Sotul tau ti-a spus ca nu te-a iubit niciodata. Eu cred ca a uitat, poate a intalnit pe "cineva" si crede ca abia acum iubeste. Am spus "POATE", nu e certitudine, nu suferi pt. vorbele mele. Sau a spus asta la nervi, e un om incarcat de treburi, incordat, aglomerat, a uitat sa se relaxeze si sa comunice.

Incearca sa fii tu insatzi, sa ai rabdare (in continuare), nu te mai agita ca inrautatzesti lucrurile. Oamenii incordati, timorati, angoasati au un aer care-i face neconfortabili pt. cei din jur si atrag ceea ce gandesc: adica mai multa nefericire. De aceea iti spun sa te relaxezi, sa fii calma, sa iei atitudinea "laisse-fair" (nu cred ca am scris corect, nu le am cu fr., da' vreau sa zic "in voia sortzii") si fii putin spectatorul vietii tale. Cateodata daca te straduiesti prea mult, nu reusesti decat sa enervezi, asa ca vezi daca timpul singur rezolva ceva.

Ia-o ca pe o parere, daca crezi ca merge, incearca asa. A! Sa stii ca ai scris coerent, e ok.

grigA spune:

Buna TBEIa, acum am vazut si eu ce subiect ai postat. Fetele care "voteaza" pt terapie au dreptate pana la un punct. Daca el a ajuns sa spuna ca nu te-a iubit niciodata si te-ar parasi imediat (asa inteleg din ce am citit) este f. serios si nu stiu cat are legatura cu stresul si oboseala. Eu cred (cu parere de rau) ca ar trebui sa iti vezi de drumul tau, sa te ocupi de copii si de tine si acum cat esti tanara, sa iti refaci viata. Problemele acestea se agraveaza in timp (nu cred ca el se va reindragosti de tine sau veti incepe o viata nou, dupa 14 ani in care el pretinde ca nu te-a iubit..), si este posibil sa devina infidel si sa deveniti 2 straini (mai rau decat se poate). Este o greseala sa te gandesti ca pt. copii sa ramaneti impreuna (eu stiu ce inseamna, pt ca sunt intr-o situatie asemanatoare si imi pare rau pt mama, care si-a ratat viata pt noi si acum o compatimesc), iar copii sunt inca mici si nu constientizeaza, mai tarziu o sa fie mai rau cand va vor vedea asa.. Succes si putere si sper sa va rezolvati problemele!