o poveste trista
Raspunsuri - Pagina 2
aileene spune:
Draga LAVI02 , cred c-am inteles de la-nceput ce ai vrut sa spui , intr-adevar acest subiect e f "greoi" , scuze daca am ranit pe cineva , dar dupa o anumita reflectie mi-am dat seama ca poate totusi ai dreptate ... , eu nu cunosc aceste probleme , am reactionat prea repede , de multe ori sunt cam pripita cu concluziile de aceea ! Poate ca aceea femeie avea deja acest cancer si nu a putut sa stie , ca ceea ce stiu e ca cancerul apare ca un "hot" fara sa se faca simtit , o descoperim uneori cand e prea tarziu , din pacate , asta e viata cu surprizele ei mai putin placute si la care nimeni nu poate sa fie sacrificat , cand e dat la cineva sa o aibe , e un nefericit ce mai ! Bine , eu iti doresc toate cele bune si m-am bucurat sa am aceasta discutie cu tine , chiar daca un pic cam "aprinsa" , sper ca nu te-am suparat prea tare cu felul meu de-a scrie , iar daca e cazul , primeste scuzele mele de rigoare ! Te pup , 
cu prietenie , A. 
Doris-Alina spune:
Cu adevarat o poveste trista!
Pacat...D-zeu s-o odihneasca!Fara comentarii...
doris
mitub spune:
Eu am nascut prin operatie cezariana...dupa nastere, toata noaptea (Miru a venit pe lume la 23.20) a venit medicul si m-a apasat pe burta, de ziceam eu ca m-a invinetit si pe dinauntru...asta pentru ca spre deosebire de nasterea normala, la care ti se pune pe burta un saculet sau te pune sa stai pe burta, in cazul cezarienei nu se poate...deci, este o manevra normala.
In acelasi timp, o asistenta mi-a zis de vreo doua ori ca daca mai sangerez ma taie din nou 
...si sucita si invartita..cand i-am zis medicului, mai sa le ia la bataie pe asistente!
Dumnezeu sa o odihneasca pe saraca mamica si sa aiba grija de copilasi!
Boga, mamica de Mirunica si burtica de bb2- 16 saptamani (DPN 1 august)
DidiAlex spune:
of Doamne..cata suferintza pe puisori si pe biata mamica..
nu cred ca sunt cuvinte care sa aduca alinarea sau sa exprime mai bine toata suferinta..
imi aduc aminte ca atunci cand am nascut..doctorul care mi-a urmarit sarcina si cu care efectiv am nascut..dupa ce m-a ajutat sa cobor dupa masa a plecat. era duminica si il chemasem de acasa..venise si dimineata si apoi dupa amiaza. am nascut la 18.17 pe 12.09.2004
si asistentele de la giulesti cu care am ramas pana la ora 21 tipau la mine ca sa ma frec cu putere. ....dar oare credeti ca mai puteam..dupa 24 de ore de travaliu..fara nici un fel de anestezie mai puteam...efectiv nu mai aveam pic de putere. si nici vorba de sac cu nisip....si nu m-a ajutat nimeni..asa ca....numai cand treci prin asa ceva parca intelegi un pic despre ce e vorba...
dumnezeu sa o odihneasca pe saracutza mamica si sa aiba grija de puisorii ei!