Sentimente

Meseria de parinte, in viziunea mea,este cea mai grea.Frumoasa,fara doar si poate,insa cu “surprize” la fiecare pas.
Si,ca lucrurile sa devina si mai anevoioase,nu ai unde te scoli in aceasta meserie.
Te bazezi pe sfaturi,diagnostice,pareri si familie.
Incerci sa intelegi sfaturile rudelor.Incerci,ca pentru moment esti prea ocupat sa-ti fie teama daca vei face fata sau nu.
Unui pui de om pe care l-ai asteptat cu teama si bucurie.
Unui pui de om,care pe masura ce creste,incepe sa aiba veleitati de Spiderman pe rafturile din biblioteca,sa-si incerce “cunostintele” de electrician pe prizele neprotejate,sa pofteasca la pietrele din parc,sa te iubeasca si sa te enerveze,sa te ia in brate fara motiv si sa -si dea in petec in plin shopping centre,sa-ti umple viata de lumina si sa vezi negru in fata ochilor cind a spart vaza mostenita de la strabunica.
Multe din cartile de specialitate pentru copii se refera ,in mare parte,la necesitatile copiilor.
Spala-i,protezeaza-I,alina-le durerile,gateste meniul preferat,invirte-te de capiu in parcuri de distractii,intirzie pina la limita in gradina zoologica ( ca doar trebuie sa vada cind si cum adoarme hipopotamul),mergi in parc cu noaptea-n-cap ca trebuie sa fii primul la leagane,cinta pina te-n-verzesti (si,fereasca sfintul,sa sari un vers ca pedeapsa-I crunta,ia-o de la capat),etc.
In tot acest timp incerci sa fii super hero. Adica un parinte care isi doreste din suflet sa-I poata da copilului sau tot timpul de care dispune.Dar sint cazuri in care acel timp este insuficient.
Si aici intervine sentimental de vinovatie.
Ca te gindesti ca ti-ar trebui un masaj,ca ar cam trebui sa termini cele trei carti incepute( nu ca mi-ar displace Alba ca Zapada,dar Rashid are impresia ca daca o citim in fiecare seara poate mai apare vreun pitic),sa vezi filmul ala super Ocean 12 (dar ce nenorocire ca a aparut in aceeasi perioada cu The Incredibles),sa tragi o fuga la munte sau la mare,sa….sa ai timp pentru tine.
Incerci o potiune magica sa maresti orele disponibile. Din pacate nu poti.
Sa nu ma intelegi gresit.
Parintii nu dau nastere copiilor pentru a deveni martiri. Cum la fel cred ca sacrificiul inutil si grija exagerata nu-si gasesc locul intr-o familie care incearca sa mentina un echilibru emotial.
Insa,sint situatii in care te paste frustarea.
Si atunci ai nevoie sa ti se spuna ca esti un parinte bun,ca esti apreciat cum faci slalom printre toate obligatiile,ca nu trebuie sa fii atoatestiutor.
Simti nevoia sa fii apreciat.


Imi iubesc fiul cu pasiune maternala si nu m-as da in laturi de la nimic pentru a-l proteja .
Cind pleca cu taica-su ii sun de n ori si parca nu-mi priieste atita liniste in casa.
Si mie dor de el. Si vreau sa vina repede acasa ca sa-l pot stringe in brate si sa-i spun cit de mult il iubesc si astazi.

Insa,sint zile,in care as dori ceva timp pentru mine.

Oare gresesc?
Sint singura care are aceste necesitati?
Asta ma face un parinte mai putin bun?
O iau razna sau nu stiu sa-mi impart timpul cum trebuie?
Cer prea mult?

Citi dintre voi au sentimente asemanatoare?
Dar ce-i care 2 sau 3 sau 2-3 dintr-o data?


Este vreun psiholog de serviciu pe DC?
Poate cineva raspunde acestor framintari?

Cu sinceritate,Aisha.
"Some people come into our lives and quickly go. Some stay for awhile and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same."

DARAEL spune:

quote:

---

Initial creeata de aysha
Sa nu ma intelegi gresit.
Parintii nu dau nastere copiilor pentru a deveni martiri. Cum la fel cred ca sacrificiul inutil si grija exagerata nu-si gasesc locul intr-o familie care incearca sa mentina un echilibru emotial.
Insa,sint situatii in care te paste frustarea.
Si atunci ai nevoie sa ti se spuna ca esti un parinte bun,ca esti apreciat cum faci slalom printre toate obligatiile,ca nu trebuie sa fii atoatestiutor.
Simti nevoia sa fii apreciat.
................
Insa,sint zile,in care as dori ceva timp pentru mine.

Oare gresesc?
Sint singura care are aceste necesitati?
Asta ma face un parinte mai putin bun?
O iau razna sau nu stiu sa-mi impart timpul cum trebuie?
Cer prea mult?

Citi dintre voi au sentimente asemanatoare?

Este vreun psiholog de serviciu pe DC?
Poate cineva raspunde acestor framintari?

Cu sinceritate,Aisha.
"Some people come into our lives and quickly go. Some stay for awhile and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same."

---

Fara a fi "psiholog de serviciu", cred ca pot sa-mi dau cu parerea:

De ce nu iti aloci o ora, doua, mai multe pentru tine zilnic sau saptamanal daca nu poti mai mult ? Eventual in 2, cu sotul daca doresti...

Din cate ai scris este evident ca esti un parinte bun, dar, daca vei trai numai pentru ceilalti... sot, copil / copii, sau doar pentru papagali , vei descoperi odata ca viata este goala si nu prea mai ai ce sa oferi, exact ca atunci cand tot dai si tot dai din economii si nu mai ai la un moment dat nimic de oferit.

Eu te sfatuiesc sa vorbesti direct cu barbatelul tau, sa-i explici ce ai nevoie si el te va intelege si te va ajuta sa obtii acel timp minim necesar propriei tale fiinte. In acest timp, nu conteaza ce faci – important este sa fii cu tine, sa te regasesti: fa cumparaturi, mergi la aerobic, ia un job de 1 ora undeva, fa ce-ti place – asta e important, sa te deconectezi !
Nu va trebui sa te simti vinovata ca o sa ai o ora „de chiul” de la obligatii.

Sa explic un pic: este ceva normal daca un arab care isi iubeste la nebunie nevasta si pruncii, sa doreasca sa fie alaturi de ei tot timpul. Daca face asa ceva, va muri si el si cei dragi prin lipsuri – sau va trai sarac langa cei dragi o viata de frica despartirii sau sub povara datoriei familiale. Dar, cum este intelept, va pleca o zi, doua sau o luna cu caravana, iar la intoarcere va putea sa le ofere muuuult mai mult decat iubirea sa... pe care oricum le-a oferit-o si plecat fiind.

Sper ca am fost suficient de clar in exprimare – iar daca nu, voi posta si eu la rubrica ta cu „reinvatatul” !

Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

aysha spune:

Adrian,
multumesc de raspuns.
Insa,trebuie sa fac un amendament.
Sotul meu ma intelege si ma indeamna sa fac si altceva decit ceea ce fac de obicei.
Niciodata nu refuza sa stea cu Rashid sau sa-l duca la plimbari.
Insa,ora aia care mi-o dedic ma face sa ma simt.....aiurea.
Traiesc cu impresia ca sint egoista.
Nimeni nu ma acuza ca as fi dar nu ma pot debarasa de acest sentiment.

Cu sinceritate,Aisha.
"Some people come into our lives and quickly go. Some stay for awhile and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same."

Mik spune:

Aysha, eu am trei pui si te inteleg.

Nu esti un parinte rau si nici egoist caci nu trebuie sa traim NUMAI pentru copii !

Fixeaza-ti timp numai pentru tine, chiar si o jumatate de ora de dus la coafor ! Lasa-l putin singur cu masinutele lui si citeste alaturi de el in fotoliu; in timp ce examineaza si aspteapa pe hipopopo care doarme, uita-te intr-o revista. Si puiul mic trebuie sa inteleaga ca sunt momente in care mami nu are voie sa fie deranjata ! Nu mi se pare deloc absurd !

Mik.

PS : nu sunt psiholoaga, dar asa fac cu ai mei.
PPS : vei avea infinit mai mult timp pentru tine cind va merge la gradinita.

Roxy Trixy spune:

Draga Aysha, nu stiu cum sunt alte mamici, dar stiu despre mine ca sunt tot o mamica care isi face un milion de procese de constiinta pentru fiecare moment petrecut departe de puiul ei...

Consider ca nu exista nimeni 100% altruist, si mai cred ca orice om, ca sa poata darui celor din jur trebuie sa isi daruiasca siesi in primul rand un minim de confort. Oricat de mult ai iubi pe cel de langa tine, pe copil sau pe parinte, nu poti face niciodata abstractie de propriile tale nevoi si necesitati. Oricat de mult ai vrea sa iti inabusi dorintele si sentimentele, nu poti scapa de ele decat pe moment dar vor veni inapoi ca un bumerang.

In acelasi timp nu cred ca trebuie sa cauti apreciere din exterior, incearca sa faci in asa fel incat sa fii tu impacata cu tine, sa oferi puiului tau afectiunea si sprijinul tau, sa il cresti frumos... si sunt convinsa ca se va reflecta in micutul tau imaginea ta de mama buna. Oricum, mame rele sunt doar cele care isi lasa puii de izbeliste, intr-un fel sau altul, in rest nu ai voie sa judeci nici o mamica, ca doar toate ne chinuim sa facem oameni din micutii nostri.

Dar ca sa iti raspund la intrebari... da, si eu am sentimente contradictorii, si mi-as dori sa ma impart in 20 daca s-ar putea! Si da, imi doresc timp si pentru mine, dar asta nu inseamna ca nu imi iubesc copilul enorm, si stiu ca de cate ori plec chiar si pentru o ora, ma intorc cu forte proaspete tocmai pentru puiul meu!!!

Roxana & Bianca micuta

Cristina spune:

Aysha, cat de bine inteleg acest sentiment care te incearca. Si eu tanjesc dupa o carte dar nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca sunt egoista, ca mai bine stau cu puiul meu sa ne "gandacim". Pur si simplu nu ca nu as avea posibilitatea sa-mi vad "de ale mele", dar NU POT. Si la urma urmei..nu vreau chiar atat de tare, o sa am timp destul pentru mine cand puiul meu va zbura din cuib :)

gen68 spune:

doamne, cat de vinovata si denaturata ma simt atunci cand ii trimit la plimbare sa pot face curat sau mancare (nu cu el in chiuveta spalandu-si masinutele) si cand se intorc il iau si-l strang in brate si-l pup de se enerveaza si-mi spune sa nu-l mai pup atata. si cat de vinovata ma simt ca il creste mama (noi stam in alt oras). dar imi spun ca trebuie sa trec peste astea, ce ne faceam daca aveam vreo 5-6 copii sau 13 (cati au fost alde taica-miu)si gospodarie la curte iar fratii se cresteau unii pe altii, oare mai aveau timp sa se gandeasca ca sunt mame denaturate?

aishafii fericita ca ai posibilitatea sa il cresti tu, chiar si asa cum ai descris, ca il ai acasa si nu prin parinti sau socri, nu te mai framanta, aloca-ti niste timp si tie, acuma cat e mic, ca ccc cand o creste, o sa aiba mai multa nevoie de timpul nostru. parerea mea.



gen, mamica doar de marius

adelamaria spune:

Nici eu nu sunt psihologul de serviciu, dar as vrea sa-ti spun ca in ceea ce priveste sentimentele de vinovatie sunt specialista! Le-am incercat pe toate, pe modele si culori, in functie de anotimp si orele zileiE tare rau si e tare greu sa scapi de ele! Dar trebuie sa lupti cu tine! Stii de ce? Pentru ca cei mici simt. Poate ca nu stiu cum se cheama, dar sunt convinsa ca simt! Si chiar daca ei nu constientizeaza, la un moment dat frustrarile mamei (ale parintilor in general) se rasfrang si asupra lor. Sugestia mea ar fi sa te concentrezi si asupra ta un pic si sa incerci sa lupti imppotriva sentimentelor de vinovatie tocmai pentru ca iti iubesti atat de mult puiul! Fa-ti timp si pentru tine pentru a-l putea iubi si mai mult in continuare!
E greu, dar nu imposibil.de la mine, ca sa-ti mai descretesti fruntea (dar un tratament cosmetic si un masaj...ar face minuni!)

mama lui codrut spune:

Ceea ce e exceptional la tine, Aisha, e combinatia de umor sanatos si duiosie. Ai un spirit alert, o promptitudine remarcabila a reactiilor, deschidere spre dialog. Razi si faci glume inclusiv de(spre) tine, lucru care e semnul poate cel mai limpede al istetimii (acel "smartness" din engleza, care e - ce-i drept - mai mult decat "istetime"). Iar pe de alta parte ai randuri de o caldura sufleteasca devastatoare. Sunt convinsa ca toate aceste calitati se manifesta cu atat mai mult in relatiile cu ai tai, si mai ales cu copilul. Asa ca nu cred ca ai nici o problema legata de felul in care-ti petreci timpul. Faptul ca iti faci griji si te simti vinovata (ca atatea dintre noi) e dovada ca iti pasa in fiecare moment. Si n-ai cum sa te simti altfel, oricate sfaturi ai primi. Asa esti tu - pur si simplu. Dar fii sigura ca puiul tau simte lucrul asta chiar si atunci cand nu esti langa el. La asta ar trebui, poate, sa te gandesti ca sa te incurajezi macar un pic atunci cand ai astfel de framantari si nelinisti.

Sanatate si spor in toate!

P.S. Na, ca tocmai acum cand scriu fiu-meu s-a trezit si miorlaie incetisor chemandu-ma. In curand o sa fie un zberat si o sa ma simt ingrozitor de vinovata...
Pupici!

aysha spune:

Multumesc tuturor pentru raspunsuri.
Iat,ca,nu sint singura care se lupta cu sentimentele contradictorii.
Ce-mi lipseste mie se pare ca este initiativa. De a-mi imparti cum trebuie timpul.
Draga mamica de Codrut.
Multumesc pentru aprecieri. Cred ca mi-as dori sa fiu atit de inteligenta pe cit spui tu.
Insa,incerc sa-mi pastrez tonusul pozitiv. Si sa nu-mi alterez simtul umorului.
Cel putin fata de Rashid.
Altfel urmarile nu ar fi intotdeauna roz.

Off topic.
Spune-mi tu ce ar fi trebuit sa fac in urmatoarea situatie...

Dupa 2 zile de migrene cumplite combinate cu fotofobie,in sfirsit ma trezesc dimineata ok.Dar mai tirziu decit sotul si Rashid.
Stiind ca ma simt groaznic,ii face toaleta puiului si il tine pe linga el.
Si ca sa poata sa rezolve niste afaceri prin telefon ii da copilului o punga de carioca.Permanente.
In sfirsit ma trezesc si in drum spre baie mi se pare falsa cumintenia lor si parca in treacat simt ca ceva este modificat in casa.
Cind in sfirsit revim de la baie,incremenesc.....
Rashid, nesupravegheat atent de taica-su,int-un avind Picassonian a "infrumusetat " toti peretii sufrageriei.Cu carioca permanenta.
Si atunci,ce ar fi trebuit sa fac?
I-am aruncat lui taica-su printre dinti niste impresii magulitoare si m-am apucat sa frec la Rashid. Probabil din lipsa de spatiu, se apucase si-si facuse si un "facial". Tot cu carioca.
Si in loc sa am o ora libera,am avut 3 zile de frecat pereti. Ca nu se lipea culoarea peste carioca.
A trebuit sa-mi pastrez tonusul pozitiv. si sa incerc sa-i inteleg "lucrarile".Personal,mi-au facut impresia de pestera din Epoca de Bronz,dar pot sa ,ma insel.

Si astazi,probabil ranit in simtul estetic,a colorat si un perete care ramasese blank.

Si,atunci? Daca ma enervez din marunte,la cele mari,ce sa fac?


Cu sinceritate,Aisha.
"Some people come into our lives and quickly go. Some stay for awhile and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same."

Simonna spune:

Aisha!
Catralioane de pupici pentru Rashid!
Io zic sa lasi dracu peretii aia! Pune niste scaune in fata lor sa nu-i mai vezi, si gata. NU MERITA sa iti strici nici cinci minute din viata pentur pereti, fie si zmingaliti cu carioca permanenta! O sa gasesti tu o soluti e sa-i cureti, dar NU ACUM. Alta data! O tii minte pe Scarlet? "Miine"? Foarte buna idee!
Te gindesti miine.
Cu intelegere maxima (si-o sa ne distram teribil peste citiva ani amintindu-ne!),
Mama lui Atomix :)
Si mai scriu eu de acasa, sa-ti explic cum sint eu o mama mai buna cind nu dau ochii cu fiu-meu citeva ore in sir, un wk-end intreg ar fi si mai bine, dar nu-mi prea iese!
Pusiiiiiiiiiiiiiii