Aseara am aflat cine era EA.

cris1iana spune:

eu as divorta imediat!!

iti urez multa sanatate, ai nevoie pt tine si pt copilas , si sa iei decizia corecta !

bafta !

annablue spune:

Draga Violeta, am citit subiectul si m-am ingrozit !!! Draga mea, cum suporti atata injosire si chin din partea unui vierme (scuze pt exprimare, dar eu asa vad un astfel de ins) care te-a chinuit pana acum in asa hal si care are de gand sa te lase sa te chinui in continuare ?
Tu nu vezi ca istoria se repeta si se va repeta ? Ai spus ca ti-a cazut la picioare si ti-a spus ca el pe tine te iubeste, dar asta in momentul cand i-ai spus ca vrei sa divortezi... Dar de cerut iertare nu a facut-o inca... Si pe deasupra desi te-a inselat si chinuit iti spune sa cresti singura copilul vostru ?!?!...
Eu in locul tau l-as lasa si as fugi in capatul celalalt al lumii, departe de el. Te-ai gandit, asa cum mai zicea cineva aici, sa iti faci niste analize ? Daca el nu s-a protejat si i-a facut vacii aleia un copil, iti dai seama ca e posibil sa iti fi transmis vreo boala ? Sa dea bunul Dumnezeu sa nu se intample asa, dar se pare ca cei care nu se protejeaza si au relatii extraconjugale, (cine stie cate relatii sau aventuri de-o noapte a avut ?) isi imbolnavesc partenerii fara nici o remuscare. Iti dai seama ca poate sa il afecteze mai tarziu si pe copil ?...
Si la copilul vostru te-ai gandit ? Nu stiu ce varsta are el acum, ai zis ca e inca mic si nu intelege, dar stii cat de repede simt copii atmosfera din casa si ce mult ii afecteaza ? Ma gandesc doar la eventualele certuri sau discutii pe care le-a auzit sau le-a vazut puiul tau... Crde-ma ca vei innebuni de durere cand vei vedea ce efect va avea "minunatul tau sot" asupra copilului tau... Asta iti spun din proprie experienta pt ca si maica-mea a patit oarecum la fel si a ales sa traiasca alaturi de un sot care era doar cu numele pt ca n-a avut atunci destul curaj sa plece cu un copil mic (eu) si a simtit nevoia sa imi faca si un frate (asta n-am inteles-o niciodata !) asa ca a ajuns la vorbele nasei mele care i-a spus ca "ii va veni sa-l omoare cand va vedea cum ii influenteaza copiii". Si mie mi-e si acum ciuda ca, atunci cand maica-mea a hotarat in sfarsit sa dea divort (eu aveam 10 ani si fratele meu 8) noi, copiii am fost cei care am plans si am rugat-o sa-l primeasca inapoi (dupa ce el plecase 1 luna de zile cu televizorul color, carnea din congelator, sapunurile si deodorantele aduse de prin strainatate si toti banii din casa si ii cheltuise prin restaurante cu ma-sa si cu o curva pe care i-o gasise) pentru ca noi eram copii si atunci nu stiam prea bine ce se intampla iar taica-miu ne-a plans in genunchi si ne-a rugat sa-l iertam.
Deci, eu ti-am povestit experienta mea, pentru ca eu si acum sunt marcata de faptul ca la ai mei acasa, n-a existat niciodata o atmosfera relaxata, n-au fost aniversari fericite (chiar daca maica-mea incerca sa dea impresia de "o mare familie fericita") si eu n-am reusit sa am o mama linistita si care sa se bucure de viata ei. Si acum ei locuiesc impreuna dar la ei in casa e un calvar, eu nu pot sa-mi duc nici macar copilul acolo mai mult de 30 min, n-am curaj sa-l las sa stea cu ei pt ca tot timpul se cearta, parca sunt la nebuni.
Gandeste-te bine daca tu vrei sa-i oferi copilului tau o astfel de atmosfera in care sa creasca. Crede-ma pe cuvant ca cu fiecare noua "etapa" de jignire prin relatii extra- o sa fie tot mai rau, e clar ca daca a avut deja cel putin 2, nu sunt sanse sa se opreasca.
Te rog, lasa-l in plata Domnului si ofera-ti o viata fericita ! Nu te mai lasa calcata in picioare si creste-ti linistita copilul, ai zis ca lucrezi undeva intr-un Minister, deci ai posibilitatea sa te intretii, cere ajutor surorii si bunicului tau si nu tem ai chinui ca NU MERITA !!!!
Gandeste-te si la copil care va creste mare si in curand va intlege ce se intampla si va suferi...
Iti doresc tot binele din lume si sper sa ai puterea necesara sa te desprinzi din infernul in care te-a obligat sa traiesti viermele ala care ar fi trebuit sa-ti fie aproape "la bine si la greu".

multi de tot.

Ana si adita 1.11.2002

Iti doresc tot binele din lume

violeta69 spune:

Buna,
Azi am revenit la serviciu...si sunt multe de facut acum cand s-a schimbat ministrul.
Am revenit cu forte proaspete in tara si din Moldova,insa nu stiu ce voi face mai departe.
Matusa mea imi spune sa-l iert, la fel si bunicul.Ei cred ca e un om bun si ca asa mai gresesc barbatii,ca daca s-a cerut iertare(si in sfarsit mi-a cerut iertare!) ar trebiui sa iert.Bunicul meu spune citand din biblie ca dragostea adevarata crede tot,iarta tot, nu se preamareste, nu se bucura de sine...si nu mai stiu exact citatul ....si ca daca si Dumnezeu a iertat eu de ce sa nu o fac?Ca pana la urma e viata mea, dar vrei sa ramai singura ca mine la batranete,imi spune matusica mea???!!
Fetita mea are 5 ani si jumatate si isi iubeste tare mult tatal acum,ca atunci cand era mica nu mai stie ea ca tatal ei nu se ocupa deloc de ea.
Si in plus cum sa-i spun ca noi nu mai suntem impreuna si cum sa impartim totul ...si cum sa fac cu mine????
O sa va mai scriu....
Un an nou fericit!
Elena - Violeta

Violeta

asteryaro spune:

Violeta, iti doresc sa gasesti drumul cel bun pentru fetita ta si pentri tine. Nimeni si nimic sa nu te influenteze, reflecteaza doar la linistea ta, la sufletul tau, la ce-ar putea aduce viitorul, cu el (sotul) sau fara. Ia-ti viata in maini si fii curajoasa! Nimic pe lumea asta nu merita un sacrificiu asa de mare.
Asteptam vesti bune!

Astery

goth spune:

Mai intai va salut pentru ca sunt noua pe acest forum. Am tot citit subiectul asta si atat de revoltata sunt incat trebuie sa-mi spun si eu parerea.

Sunt rezultatul unei casnicii nereusite. Tata a-ncercat sa se si sinucida pentru mama la-nceputuri din dragoste (de-atunci poate ar fi trebuit sa i se aprinda beculetul ca nu e om normal). Totul a fost bine cativa ani pana cand tata si-a gasit o amanta. Suparare mare pe mama dar el a venit cu lacrimi in ochi, in genunchi, a implorat-o, a alintat-o etc. mama a iertat. Mai trec 2 ani, alta amanta, iar l-a iertat pentru ca.. asa sunt barbatii... dupa un timp, alta amanta... acum au aparut si bataile.. eu aveam 6 ani iar sora-mea 17... scandaluri, certuri.. mama se ducea cu el intr-o camera ca sa n-o bata de fata cu mine. Dupa care venea si jucam sah amandoua, carti si altele.. ea cu zambetul pe buze.
A luat hotararea sa divorteze, tata m-a dus la niste rude de-ale lui si a amenintat-o ca daca da divort atunci el ma ia si cunoaste si avocati si-or sa-i faca viata amara. Mama, de frica, nu a mai divortat si si-a spus ca trebuie sa fiu destul de mare ca sa hotarasc eu unde vreau sa merg.. la ea sau la el si sa nu pot fi luata cu forta. Asa ca, dupa ce am implinit 16 ani m-am trezit cu mama in varfu dealului (unde faceam practica.. la struguri) si m-a intrebat daca sunt de acord sa divorteze. Raspunsul meu a fost DA cu gura mare.
Insa pana atunci am vazut-o pe mama plina de sange (nu reusea mereu sa se ascunda de mine), lesinata, plangand pe balcon noaptea ca eu sa n-o vad si alte minuni. Sora-mea a ramas marcata.. avea o varsta la care numai asa ceva n-ar fi trebuit sa vada si a ramas nemaritata, nici macar prieteni nu are si sta foarte prost cu nervii.
Eu am fost altfel, dar undeva in mine e o suferinta fara margini, mama fiind o fiinta care nici macar o data nu mi-a dat o palma. Am ascultat-o pentru ca mi-a fost draga intotdeauna si daca faceam ceva rau mi-era rusine de crapam.
Pe de alta parte, noua tata ne lua gramezi de cadouri: blugi, pantaloni de piele, biciclete, patine etc. dar ne doream doar s-o vedem pe mama fericita. Starea mamei se transmite copilului indiferent cat e de mic si nestiutor.

De ce am scris toate astea? Violeta, precedentul a fost creat. Nu spera ca n-o va mai face... o va mai face si va fi poate mai rau. Nu ai ce ierta... lupta pentru binele tau si al copilului tau.
Nu conteaza ce spun bunica, matusa unchiul etc. pentru ca nu ei traiesc cu el. Nu e normal sa te puna in astfel de situatii stanjenitoare, nu e normal sa-si bata joc de tine. Treptat, copilul va intelege. Bineinteles, e hotarare pe care doar tu trebuie s-o iei dar iti spun parerea si crede-ma ca o spun din suflet.
Am vazut cum poate o astfel de casnicie sa afecteze un copil. Chiar daca e vorba si de abuz fizic sau nu, cel psihic e mult mai rau.
Am trecut la randul meu printr-o casnicie care a fost ok dar cand am simtit ca nu mai avem ce ne spune am spus pas. Acum mi-am gasit barbatul visat... cel putin pana acum e foarte bine.. dar daca intr-o zi voi pati ce ai patit tu nu voi tine cont de altceva decat de sufletul meu si al copilului meu. Restul nu ma intereseaza indiferent ce ar face.
Poate sunt o fire dificila.. dar atunci cand mie mi s-a intamplat, in tinerete, sa fiu inselata mi s-a taiat de tot. Nu am mai suportat sa puna respectivul mana pe mine.. de alte cele nici nu a mai putut fi vorba. Nu stiu dac-o fi bine sau nu dar asa sunt.. si stiu ca deceptii nici nu am avut vreodata poate datorita instinctului asta de aparare.

Spune-mi ca daca tu ai fi facut ce a facut el ar fi fost ok din partea lui. Sa fim seriosi!
Pentru copil ar fi mult mai bine sa-si vada tatal din cand in cand dar sa se simta relaxat acasa numai cu tine sau cu un tata vitreg care sa-l iubeasca, decat sa simta tensiunea intre voi tot timpul.
Eu tin minte, de la 6 ani incoace cam tot ce s-a intamplat in familie. Am fost fericita intr-un fel ca am plecat la internat la liceu in alt oras pentru ca scap.. dar am lasat-o pe mama inca doi ani acasa si numai eu stiu cat de stresata am fost.

Prin urmare, lasa rudele sa spuna ce vor.. e viata ta si doar tu trebuie sa stii ce vrei in continuare si, mai presus de orice, NU TE LASA CALCATA IN PICIOARE! Nimeni nu are acest drept! Nu era treaba ta sa vorbesti cu amanta, sa-ncerci sa intelegi ce se petrece. Asta e lipsa de respect! Daca s-a rupt ceva s-a rupt si indiferent cat ti-ar plange la picioare trimite-l la ele si vezi-ti de viata. Exista barbati buni.. eu am avut surpriza sa gasesc asa ceva si sper sa nu ma dezamageasca. Daca Doamne fereste se va intampla.... imi continui viata cum stiu mai bine si cu fruntea sus.

Iti doresc tot binele din lume si o viata frumoasa! Curaj!

april spune:

Cand e un copil la mijloc e f. greu sa dai sfaturi. Daca nu era copilul ti-as fi spus sa-l lasi. Dar asa... Eu am trecut printr-o perioada grea in urma cu trei ani, dar nu adulterul a fost cauza. Eram in pragul divortului, aveam fetita de nici 2 ani. As fi plecat daca eram singura, dar n-am fost. A trecut criza (cca. 1 an) si relatia a mers mult mai bine decat inainte. Ne-am revizuit amandoi atitudinea (suntem caposi foccc) si incet, incet incepi sa faci compromisuri (nu sunt adepta compromisurilor, dar in casnicie alta solutie nu exista) pana simti ca ajungi la un echilibru in cuplu. Eu cred ca trebuie cativa ani buni de convietuire pt a se "unge" relatia. Acum realizez ca greseam daca plecam, avand copil.
Am invatat sa facem si ce-i place celuilalt. E drept ca mai exista dispute, dar altfel merg treburile. Repet, la noi nu a fost adulter, nu stiu cum as fi rezolvat problema.
Poate pt sotul tau va fi o lectie. Sper sa fie. Trebuie doar sa nu recidiveze. Trebuie sa stie ca a doua oara gata cu sansele!!! Succes si sa n-ai regrete in decizia luata.

Antonela
pozici cu Andrada

Roxy Trixy spune:

Violeta, iti spun cum ti-au spus-o si alte fete... hotararea iti apartine si nu cred ca ai postat aici ca sa te ajutam sa iei o hotarare, ai nevoie doar de un umar care sa te sustina.
Am vazut in jurul meu femei care au indurat mult mai multe decat atat, care au inchis ochii si au iertat si au inghitit mizerii mult mai mari, cu ar fi si exemplum mamei lui goth... in acelasi timp exista si oameni care mai tin si la viata lor si care stiu cand sa puna punct si cand sa isi vada de viata lor. Concluzia mea este ca toti iertam pe cei pe care ii iubim, si mereu le dam sanse, sanse peste sanse dara sta nu ii indreapta cu nimic.
Ce sta in firea omului nu avem cum sa schimbam...
so! nu e vorba daca ierti sau nu, e vorba daca te condamni sau nu, daca alegi sa traiesti viata aceasta in continuare, sau daca iti mai dai tie o sansa... pentru ca noi avem de fapt dreptul la alta sansa si nu cel care ne umple de noroi.

Roxana & Bianca micuta

annablue spune:

April, indraznesc sa te contrazi. Tu n-ai inteles ca el a mai avut se pare relatii, nu se stie cu cine exact, ca in urma cu ceva ani ii spunea ca ar fi fost vorba de o cu totul alta persoana. Citeste mai atent si ai sa vezi ca se pare ca tipul n-are de gand sa se opreasca. Plus ca tu zici ca al tau s-a schimbat incet-incet si ati depasit problema, la ea se pare ca dureaza de mult prea mult, ea are un copil de 5 ani jumate si daca pe el nu l-a schimbat nici aparitia copilului (ii spune sa-si creasca singura copilul ?...) eu nu cred ca e genul ala de persoana. Si eu stiu despre barbati care calca stramb, dar care dupa aceea vin si se pun in genunchi si cer iertare, promit ca se schimba si fac orice sa fie iertati. Ori, nu e cazul lui...
Ma uit acum la maica-mea, care daca ai citit a trecut si ea printr-o viata de caine pt ca s-a gandit ca ce o sa ma fac eu fara tata, ca nu cumva sa fiu marginalizata pt ca parintii mei sunt divortati (oricum pe timpul lui Ceasca erau alte conceptii) si uite-asa a stat si a indurat si a avut o viata mizera iar acum tocmai ce m-a anuntat taica-miu ca i-a zis sa-i dea 2/3 din banii de pe casa ca sa plece el de acolo si s-o lase pe ea. Bineinteles ca maica-mea n-are de unde... si eu am crescut cu frati-miu traumatizati de certuri si scandaluri, tot ce mi-am dorit toata copilaria si adolescenta a fost sa plec de-acasa sa scap...
Crezi ca Violeta asta isi doreste pt fetita ei ?!...
Eu zic ca tot ea va decide, dar daca nu va fi destul de puternica sa se rupa de gura lumii si de aceasta obisnuinta (mai ales ca acum se pare ca fetita isi iubeste mult tatal si iti dai seama ce greu ii va fi mamei ei sa-i explice...) va suferi tot mai mult.
Violeta, spuneai ca ti-ar fi greu sa ii explici fetitei si sa imparti lucrurile intre voi doi daca te-ai hotari sa divortezi. Crezi ca iti va fi mai usor sa suporti chinul asta permanent ? Tu chiar crezi cu mana pe inima ca el se va schimba ? Ziceai ca nu mai poti sa-l crezi. Bunicul tau ti-a spus ca" dragostea adevarata iarta si uita tot". Pai tu de ce sa fii condamnata sa tot ierti ? De ce TU sa-l iubesti si EL nu ? El nu s-a gandit la tine cand i-a facut un copil nerusinatei aleia ? Sau cand n-a stiut sa fie un tata bun pt sufletelul ala nevinovat ?
eu nu vreau sa te chinui si mai mult, dar ti-am zis ca am exemplul mamei mele care a devenit neom din cauza celui care ar fi trebuit sa-mi fie tata... Si stiu cat am suferit eu ca ea n-a putut sa se desprinda si sa mearga mai departe. Numai eu stiu cate batai cu cureaua si cu coada lingurii de lemn am indurat din cauza ca taica-miu era "nervos"...
Te implor, gandeste-te si la copil si la tine si daca tu crezi ca el cu adevarat se va schimba, atunci iarta-l. Daca nu, ai dreptul la o viata normala.
tie si fetitei !

Ana

april spune:

quote:

---

Originally posted by annablue

April, indraznesc sa te contrazi. Tu n-ai inteles ca el a mai avut se pare relatii, nu se stie cu cine exact, ca in urma cu ceva ani ii spunea ca ar fi fost vorba de o cu totul alta persoana. Citeste mai atent si ai sa vezi ca se pare ca tipul n-are de gand sa se opreasca. Plus ca tu zici ca al tau s-a schimbat incet-incet si ati depasit problema, la ea se pare ca dureaza de mult prea mult, ea are un copil de 5 ani jumate si daca pe el nu l-a schimbat nici aparitia copilului (ii spune sa-si creasca singura copilul ?...) eu nu cred ca e genul ala de persoana. Si eu stiu despre barbati care calca stramb, dar care dupa aceea vin si se pun in genunchi si cer iertare, promit ca se schimba si fac orice sa fie iertati. Ori, nu e cazul lui...
Ma uit acum la maica-mea, care daca ai citit a trecut si ea printr-o viata de caine pt ca s-a gandit ca ce o sa ma fac eu fara tata, ca nu cumva sa fiu marginalizata pt ca parintii mei sunt divortati (oricum pe timpul lui Ceasca erau alte conceptii) si uite-asa a stat si a indurat si a avut o viata mizera iar acum tocmai ce m-a anuntat taica-miu ca i-a zis sa-i dea 2/3 din banii de pe casa ca sa plece el de acolo si s-o lase pe ea. Bineinteles ca maica-mea n-are de unde... si eu am crescut cu frati-miu traumatizati de certuri si scandaluri, tot ce mi-am dorit toata copilaria si adolescenta a fost sa plec de-acasa sa scap...
Crezi ca Violeta asta isi doreste pt fetita ei ?!...
Eu zic ca tot ea va decide, dar daca nu va fi destul de puternica sa se rupa de gura lumii si de aceasta obisnuinta (mai ales ca acum se pare ca fetita isi iubeste mult tatal si iti dai seama ce greu ii va fi mamei ei sa-i explice...) va suferi tot mai mult.
Violeta, spuneai ca ti-ar fi greu sa ii explici fetitei si sa imparti lucrurile intre voi doi daca te-ai hotari sa divortezi. Crezi ca iti va fi mai usor sa suporti chinul asta permanent ? Tu chiar crezi cu mana pe inima ca el se va schimba ? Ziceai ca nu mai poti sa-l crezi. Bunicul tau ti-a spus ca" dragostea adevarata iarta si uita tot". Pai tu de ce sa fii condamnata sa tot ierti ? De ce TU sa-l iubesti si EL nu ? El nu s-a gandit la tine cand i-a facut un copil nerusinatei aleia ? Sau cand n-a stiut sa fie un tata bun pt sufletelul ala nevinovat ?
eu nu vreau sa te chinui si mai mult, dar ti-am zis ca am exemplul mamei mele care a devenit neom din cauza celui care ar fi trebuit sa-mi fie tata... Si stiu cat am suferit eu ca ea n-a putut sa se desprinda si sa mearga mai departe. Numai eu stiu cate batai cu cureaua si cu coada lingurii de lemn am indurat din cauza ca taica-miu era "nervos"...
Te implor, gandeste-te si la copil si la tine si daca tu crezi ca el cu adevarat se va schimba, atunci iarta-l. Daca nu, ai dreptul la o viata normala.
tie si fetitei !

Ana

---

Ana nu ai de ce sa ma contrazici. Asa cum ai tu o parere asa am si eu o parere. Eu doar mi-am spus parerea, asa ca si tine. Violeta e destul de matura sa hotarasca ce e bine pt. ea, noi nu putem decat sa ne exprimam parerile vis-a-vis de un subiect. Fiecare cuplu este unic, nu am spus ca asa trebuie sa faca, ci am contribuit si eu cu o parere, pt a-si face o idee despre problemele de cuplu.
Si eu am o fetita tot de 5 ani. Nu toti barbatii sunt la fel, unii invata din greseli, altii nu. Violeta stie cel mai bine cum e al ei.
Nu inseamna ca daca tu ai trecut prin infern (si imi pare sincer rau, nici un copil nu merita asa ceva) o sa treaca si ea. La fiecare dintre noi situatiile sunt diferite. Nu putem generaliza, nici eu , nici tu, si nici altcineva. Sa-i dea Dumnezeu Violetei puterea sa aleaga ce-i mai bine pt ea si copil. Sa auzim de bine.

Antonela
pozici cu Andrada

danielac spune:

Vio, eu zic sa nu te lasi influentata de nici un raspuns de aici, tu singura stii mai bine ce sa faci, tu stii ce se petrece in viata ta, ce simti, ce vrei de la viitoru pentru tine si copilul tau!
Batfa multa!

Fetita mea este Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001 http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac