trauma?

saptamana trecuta iubitul nostru caine care a fost alaturi de sotul meu 14 ani si 6 ani alaturi de mine a murit.
am evitat cat am putut ca fetita noastra sa nu il vada, nu am reusit, a durat numai cateva secunde...
a fost suficient sa inteleaga ca nu suntem nemuritori, povestile cu sufletul ridicat la cer, stelute, etc. nu le accepta, deloc chiar.
la inceputul saptamanii am crezut ca se estompeaza usor imaginea, insa nu, a inceput brusc sa-mi povesteasca cum ca bommel este doar bolnav si sa cam plictisit acolo in cer singur si ca ar fi cazul sa se intoarca acasa, asa ca de atunci nu aud decat intrebarea" cand vine inapoi?".
noptile nu ma doarme, se trezeste la fiecare ora sau jumatate de ora plangand tot timpul.
am intrebat-o daca a visat, imi spune ca da insa nu imi spune ce anume, sau nu isi aminteste.
am evitat orice discutie in casa despre bommel, am incercat sa-i fac un program cat mai frumos dupa ce vine de la gradi, serile cat mai calde si calme, citim impreuna, ne jucam, nu ajuta nimic.
ne doare cumplit si pe noi, suntem adulti insa si am acceptam ce sa intamplat, ea este insa un copil care nu pricepe si nu inghite nici un fel de povesti, nu mai stim cum sa procedam.
spuneti-mi va rog ce ar trebui sa mai incerc, suntem cu totii extrem de obositi si tristi!

iren spune:

Nu sint psiholog, asa ca n-o sa-ti zic cine stie ce minunatie, dar iti dau un sfat practic: cumpara-i alt catel, un pui, ca sa se implice in cresterea lui, sa nu mai aiba timp sa se gindeasca la catelul care a murit. Ma gindesc ccc ca o sa-i treaca in felul asta...

Iren dubla mamica Bogdanelu nazdravanu si Julia zbintuita
va ureaza un Craciun Fericit!

Poze cu noi

CryssUK spune:

daaa, cumpara-i un catelus mititel si jucaus .
Nu stiu daca e o idee f buna, dar poti sa ii spui ca B..... se saturase sa fie mare si ca s-a transformat in catelusul mititel.Si ea o sa creada ca e tot B.... care se plictisise de conditia lui.
Imi pare f rau pt ce ti s-a intamplat!Sper sa va puteti bucura de prezenta altiu catelus in viata vostra cat de curand!
Pup,
Cristina

ancuta06 spune:

Off, tare trist.

Si eu cred ca singurul mod in care isi revine este daca ii luati alt catelus. Eventual aceeasi rasa, si sa-i puneti acelasi nume.

Stii tristetea mea, cu catelusul meu...Martijn e inca mic, nu intelege nimic, nu vorbeste nimic. Dar, inziua in care a murit Max, s-a dus de doua ori la locul lui, sa-l caute. Si nu i-a venit sa creada ca nu-i acolo. Zilele astea, lua cate o jucarie, si o aita in manuta, sa faca zgomot. astepta sa vina max, sa i-o dea, ca de obicei. M-am dus eu si am luat jucaria, si am inceput sa ne jucam impreuna cu ea. Stiu ca nu realizeaza, dar mie imi este greu.

Imi pare tare rau pentru voi, si pentru fetita voastra. Trebuie sa ii fie tare greu, mai ales ca nu intelege ce-i moartea. Si nu cred ca ar trebui sa inteleaga de pe-acum.

Eu am realizat ca oamenii mor, cand aveam 4 ani, nu stiu cum si de ce.....dar imi pare tare rau, ca aceasta realizare m-a schimbat de atunci, si nu in bine. Nu am vorbit cu nimeni, nu stia nimeni ce-i in sufletul meu...nu murise nimeni cunoscut....deci nu stiu ce s-a intamplat cu mine atunci, dar nu puteam sa accept moartea, desi constientizasem ca e o realitate. Nici acum nu pot. Si gandurile despre moarte cred ca au fost prea profunde, cand eram mica, incat nu mi le pot scoate din cap deloc, in nici un moment al zilei. deja incep acum sa am dureri de cap, gandindu-ma la asta, asa ca ma opresc aici.

Luati-i un catelus, nu o lasati sa ramana marcata, faceti-o sa uite, cat mai repede, ca nu-i de gluma.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

ariadne spune:

dragele mele drage....este greu de explicat, insa nu putem sa luam un alt catel acum, pur si simplu nu putem.
nici nu stiu cum l-ar accepta celine, intra aproape zilnic in contact cu alti caini insa nu o intereseaza pur si simplu, egal daca este mare sau inca puiut.
nu este deloc usor sa te abtii sa discuti despre, astazi am facut bradul si am bombanit ceva la un moment dat despre "pomul asta...", ea inteles bommel si din nou discutii peste discutii...
nu mai stiu, azi noapet cred ca am fost la ea in camera de cca.10 ori dupa care am luat-o la noi in pat.
mai vedem...

didita spune:

Nici eu nu cred ca inlocuirea rapida este un mod de a uita!!!
lasa-i timp sa se obisnuiasca cu ideea. Moartea face parte din viata si tebuie sa invatam sa o acceptam, chiar daca nu e deloc usor!
cred ca e important sa-i spui adevarul , fara prea multe detalii. Cred ca copii pot intelege multe si daca noi suntem in pace cu ceea ce povestim le e si lor mai usor sa accepte.
Mi se pare extrem de important sa recunosti fata de copil ca are dreptate sa fie trista si ca este normal.

Mik spune:

quote:

---

Originally posted by didita

Nici eu nu cred ca inlocuirea rapida este un mod de a uita!!!
lasa-i timp sa se obisnuiasca cu ideea. Moartea face parte din viata si tebuie sa invatam sa o acceptam, chiar daca nu e deloc usor!
cred ca e important sa-i spui adevarul , fara prea multe detalii. Cred ca copii pot intelege multe si daca noi suntem in pace cu ceea ce povestim le e si lor mai usor sa accepte.
Mi se pare extrem de important sa recunosti fata de copil ca are dreptate sa fie trista si ca este normal.

---

Si eu spun la fel. Sorry ! Trebuie totusi sa-i invatam si asta !


Mik.

karmen spune:

Eu zic ca intelegerea aceastui fenomen firesc (moartea) face parte din maturizarea copilului. Asa ca in aceste cazuri chiar se recomanda sa vorbesti copilului de acea fiinta disparuta, sa subliniezi faptul ca disparitia fizica este iremediabila dar ramane ceva foarte important dupa acea fiinta si anume amintirea ei. Rememorarea momentelor petrecute impreuna cu acea fiinta, precum si aducerea unor "omagii" la locul unde e ingropata poate ajuta copilul sa treaca mai usor peste aceasta trauma (pentru ca este vorba de o trauma care-i produce suferinta si trebuie tratata ca atare).
Mai poate ajuta si impartasirea unor experiente asemanatoare (de pierdere a unei fiinte dragi) de catre mama sau tata. Prin aceasta se pot povesti sentimentele si modul de reactie in situatia respectiva. Copilul afla ca este firesc sa suferi dupa moartea cuiva drag si ca aceasta "rana" a sufletului se vindeca in timp.

Carmen Ghilescu