De ce ne iubim barbatii?
Raspunsuri - Pagina 5
pyssy spune:
Eu pot spune in cateva cuvinte de ce-mi iubesc sotul: pt ca ma face cea mai fericita femeie din lume
Cand te apuca cheful de munca ,aseaza-te si asteapta sa-ti treaca
iselin spune:
Dupa 5 ani de casatorie (il cunosc ca om, coleg de 12 ani):
1.Biografia mea este marcata de el
2.Fara el as fi tare saraca
3.Face investitii bune intotdeauna
4.Face calcule in locul meu
5.NU face economii la ceea ce-mi doresc
6.Mi s-a abandonat neconditionat
adusca spune:
quote:
Originally posted by mircea42
Cind atitea doamne explica de ce-si iubesc jumatatile, este inevitabil sa iesi nitel din rind si sa-ti dai si tu cu parerea cum e cu indragostitul.
Pe moment nu sint indragostit, dar nu mi-as bate capul in veci sa explic de ce o plac pe Mariana, pe Carmen sau mai stiu eu cine. Pur si simplu simt atunci in piept, in rarunchi, in toate venele un ceva indescriptibil de frumos. Orice explicatie scrisa, pur constienta imi este in acel moment prea palida.
Ingrijorator in treaba asta este constientizarea faptului ca sint dependent de acel foc, in sensul ca in momentul in care focul cu pricina doreste sa se stinga (la o adica atit i-o fi benzina furnizata de Mama Viata), ma voi trezi sleit si atit, parasit de minunata stare, si in care imi vor ramine de facut doar consideratii estetice despre formele iubitei ori despre cit de bine gateste.
mircea42
Dupa douj'de ani impreuna, din care optij'pi casatorie iaca ciuciu foc. Sa vina acum una si sa-mi spuna ca e indragostita de sotul ei dupa atata timp, c-o mananc. In marea majoritate a timpului ma enerveaza cu nervii nervosi, numa floricele si inimioare roz nu plutesc in jurul nostru. In schimb reusim sa ne unim si sa actionam ca o singura fiinta la greu.
Iar daca lui i s-ar intampla ceva rau, cu siguranta as inebuni, iar daca viata mea l-ar ajuta cumva sa depaseasca momentul, sunt convinsa ca n-as ezita o clipa (si nu spun vorbe mari).
Viata e ca carosabilu'...unii vine, altii trece...
Luana spune:
buna dimineata!
iata ca nu ma pot abtine nici de data asta
dupa parerea mea,
mircea nu e judeca aspru, ci obraznic, de la inaltimea lui de barbat catre scundele noastre minti de cirese, capsuni, piersici, caise, mere, pere, prune, gutui s.a.m.d.; se baga in laptele proaspat exact cand ti-e lumea mai draga; se ocupa cu raspunsul obraznic la telefon, vorba celor de la Divertis.
imi pare rau pentru el
atata vreme cat de o zi sau de 50 de ani am ales sa fiu cu BARBATUL MEU si sa fac cuplu cu el inseamna ca sunt intr-o forma de dragoste cu el, intr-un stadiu al ei; nu scria la "usa" topicului ca n-am voie sa ma exprim decat dupa o anumita varsta; ma rog ...
L.
aelab spune:
Sa vina acum una si sa-mi spuna ca e indragostita de sotul ei dupa atata timp, c-o mananc.
Sint curioasa sa vad daca sint comestibila!
pentru ca eu pot sa-ti spun dupa 25 de ani de casatorie si 28 de ani de stat impreuna, ca DA inca imi iubesc sotul!
Si pentru a nu crea nelamuriri ,pot sa spun ca daca nu este acasa linga mine o zi, ii simt lipsa si nu am nici un rost prin casa!
Depinde de fiecare sot sau sotie cum stie sa-si pastreze flacara iubirii vie! Dragele mele , poate vi se pare ca sint o romantica batrina care traieste din amintiri, dar nu sint nici prea batrina si nici prea romantica ca sa nu fiu si realista! Sotul meu a stiut intotdeauna -chiar daca am avut si noi necazurile si supararile noastre in timp
-sa ma faca sa-l iubesc si mai mult pentru felul cum stie sa ma faca atit pe mine cit si toata familia noastra sa depaseasca momentele grele si sa ne dea o raza de speranta si iubire neconditionata!
Dealtfel nici eu nu ma las mai prejos si incerc atit cit imi sta in putere sa-i indeplinesc mici dorinte(asa cum face si el cu mine) si sa- i fac surprize placute. Toate acestea pot fi posibile doar, daca va iubiti si va cunoasteti bine unul pe celalat, si fiecare la rindul lui stie cind sa cedeze in situatii de criza! Va doresc tuturor celor care cititi sa aveti parte de o casatorie lunga si plina de micile bucurii care sa va lumineze viata si sa va faca sa va iubiti si mai mult sotii!
aelab
Elena spune:
quote:
Originally posted by aelab
Sa vina acum una si sa-mi spuna ca e indragostita de sotul ei dupa atata timp, c-o mananc.
Sint curioasa sa vad daca sint comestibila!
aelab
aelab
, toata admiratia ! Sa fi iubita si sa iubesti in continuare !!!
mircea42 spune:
"Dupa parerea mea, mircea nu e judeca aspru, ci obraznic, de la inaltimea lui de barbat catre scundele noastre minti de cirese, capsuni, piersici, caise, mere, pere, prune, gutui s.a.m.d.; se baga in laptele proaspat exact cand ti-e lumea mai draga; se ocupa cu raspunsul obraznic la telefon, vorba celor de la Divertis.
imi pare rau pentru el
atata vreme cat de o zi sau de 50 de ani am ales sa fiu cu BARBATUL MEU si sa fac cuplu cu el inseamna ca sunt intr-o forma de dragoste cu el, intr-un stadiu al ei; nu scria la "usa" topicului ca n-am voie sa ma exprim decat dupa o anumita varsta; ma rog ... >>
Atitudinea mea decurgea fara indoiala din obraznicie, dar si din prudenta celui care, cind cumpara un pantof sa zicem, se intreaba daca luciul nemaipomenit si lipsa oricaror zgirieturi se vor mentine si peste n timp.
Ea e valabila si in cazul domnilor care baga similar mina in foc (desi ei parca-s mai retinuti un pic).
Luana spune:
mircea, numai ca aici nu e un targ de pantofi pentru dumneata, care vii si dai note de autenticitate opiniilor noastre
daca tot e vorba de pantofi,
fiecare judeca din ai lui
cred ca din pantofii dumitale lumea se vede tare trista
recupereaza fericirea cat mai ai timp; e pacat; asa sceptic la numai 20 de ani de casnicie?
si, in sfarsit, revenind la subiect,
cu tot dragul pentru iubitul meu,
mereu ne simtim unul fata de celalalt ca in versurile lui Andries :
"ma gandesc la dumneata ca la un atlas -
cate pagini am citit, cate-au mai ramas"
La 11 ani impreuna, avem si flacara si bucurie si sprijin neconditionat si tot ceea ce face un cuplu rezistent. Suntem unul, dar si atlas cu harti riguros desenate pentru drumurile noastre impreuna.
Normal ca n-a fost mereu usor sa ne citim hartile, dar a fost cu toata dragostea la fiecare pas.
SA FITI FERICITE!
L.
Luana spune:
erata
a se citi "note pentru autenticitatea opiniilor noastre" in loc de "note de ..."
scuze!
***
citind despre experientele voastre, invat in fiecare zi ceva bun pentru mine. Va multumesc! Aveti grija de voi!
L.
adusca spune:
quote:
Originally posted by aelab
Sa vina acum una si sa-mi spuna ca e indragostita de sotul ei dupa atata timp, c-o mananc.
Sint curioasa sa vad daca sint comestibila!
aelab
aelab, nu ai citit atent mesajul meu. Nu am zis deloc ca nu e posibil sa-ti iubesti sotul...ba chiar si dupa 50 de ani de casnicie e posibil. De fapt dupa atatia ani in cuplu este clar ca exista iubire.
Eu ma refeream strict la a fi indragostita de el...mai exact la acel foc de care vorbea mircea (care nu mi s-a parut obraznic, ci realist)
Pur si simplu simt atunci in piept, in rarunchi, in toate venele un ceva indescriptibil de frumos. Orice explicatie scrisa, pur constienta imi este in acel moment prea palida.
Ingrijorator in treaba asta este constientizarea faptului ca sint dependent de acel foc, in sensul ca in momentul in care focul cu pricina doreste sa se stinga (la o adica atit i-o fi benzina furnizata de Mama Viata), ma voi trezi sleit si atit, parasit de minunata stare, si in care imi vor ramine de facut doar consideratii estetice despre formele iubitei ori despre cit de bine gateste.
asta scria mircea.
E o mare diferenta in a fi indragostit si a iubi....indragostit poti fi de n ori in viata, de iubit cu intensitate, doar o data.
Ar fi chiar culmea ca dupa atatia ani sa mai fiu indragostita de sot, iar care sustine asta, ori nu e realista, ori nu cunoaste termenul.
Altceva este iubirea insa. Chiar dupa ce dispare acel foc, emotia cand il vezi, golul in piept si raman sentimente puternice si calde fata de partener, cand simti ca, desi uneori te enerveaza cu nervii, ai face absolut totul ca el sa fie bine.
Scuza-mi parerea personala, dar dupa atatia ani mi s-ar parea c-as fi caraghioasa sa mai fiu indragostita de el ca-n tinerete.
Insa e minunat ca acea dragoste cu nabadai s-a transformat in ceva calm si puternic, iar cu trecerea timpului devenim tot mai legati. E ca si cum ai construi ceva cu greutate...pui caramida cu caramida, si totul creste in fata ochilor nostri....cu toate obstacolele ivite in decursul anilor. "Ce nu ne omoara ne face mai puternici"
Concluzia: nu suntem indragostiti unul de altu, insa ne-am sacrifica unul pt celalat la nevoie...si amundoi pt copil.
p.s. ah, si ce ma mai enerveaza cateodata
Viata e ca carosabilu'...unii vine, altii trece...