Cum ati ajuns fratilor aici ?!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

iileana spune:

quote:
Originally posted by gandacelu

pentru fani... tineti-va bineeeeeeeeeeeeeee

www.desprecopii.com/info.asp?ID=589" target="_blank">venezuela

www.desprecopii.com/info.asp?ID=608" target="_blank">thailanda

Halal patriotism! Ati uitat tocmai de www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=29260" target="_blank">Rooo-maa-ni-aaa
(oscilez intre semnul

si asta

, ca povestea cu mirificele plaiuri mioritice e mai de risu'-plinsu')

gen68 spune:

mey, scrierile astea ale lui vlad imi aduc aminte de un alt vlad...musatescu si aventurile cu ostrogotii lui.

oricum . ai un talent super

gen, mamica doar de marius

gandacelu spune:

uite acuma am terminat de citit asta cu romania, ca ramasesem fara net si pierdusem finalul!

ia te uita tata lu toma a fost exact pe unde ne-am plimbat si noi asta vara: la colti, la chihlimbar! si la vulcanii noroiosi (dar asta a fost acum 2 ani, noi i-am prins calumea, drumul era bun... si-am facut si niste poze... selenare, nu alta)

vlad, ce parere ai de zona siriu-nehoiu? socrii sunt de acolo si toata vara ne facem veacul la baraj, la peste

sunt niste locuri neexploatate, de un potential inimaginabil...

tata lu Toma spune:

Intr-adevar zona aia ar merita exploatata la nivelul potentialului sau.
Si ca sa fie toate "scrierile" mele la un loc, va dau si link-ul catre Delta :
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=30722

Va multumesc pentru incurajari,
vlad

gandacelu spune:

am citit delta si rau am facut, ca mi s-a facut o mega pofta de peste...!!!

vlad

tata lu Toma spune:

Berea e buna, rece si multa iar Nelu e nevorbit de mult timp asa ca atmosfera se incinge rapid in mica, dar cocheta, lor garsoniera. Sotia lui e, de ieri, la spital pentru ca a avut, se pare, o criza de hipertensiune, dar acum totul e OK, maine va veni acasa iar Nelu, bineinteles foarte fericit ca povestea se termina cu bine.
Aflam ca, in mod surprinzator, ei nu sunt singurii romani din Lech. Mai exista o familie care chiar e stabilita aici de cativa ani. Ea tot camerista, el angajat al primariei – calareste cand freza de curatat zapada, cand Mercedesul lui cel nou nout !
Incet, incet suntem introdusi in atmosfera din Lech si in cea din hotel.
Este o statiune foarte fancy pentru VIP-uri, bancheri si industriasi austrieci si nu numai. Toti vin aici cu catel, cu purcel ca sa petreaca sarbatorile de iarna. Lady Diana era o obisnuita a locului !!! Bacsisurile incasate sunt pe masura.
Mai aflam ca in noaptea de Anul Nou vom avea parte de o petrecere de cinste pentru ca unul din colocatarii nostri, mare bancher din Viena, organizeaza o chermeza cu artificii si tot tacamul aferent pentru ziua lui.
Din fericire aflam ca se poate trai si pe picior mai mic si ca, daca urmam sfaturile noului nostru prieten, o sa ne ajunga, totusi, banii pana la sfarsit.
Cu chiu cu vai, Nelu admite ca noi suntem, totusi, in luna de miere si ca avem, deci, voie sa ne retragem in iatac, bineinteles dupa ce promitem sa-i vizitam si maine ca sa-i cunoastem si consoarta si sa sarbatorim venirea ei acasa.
- Noapte buna copii !
……………………………………………………………………….
- Buna dimineata iubito. Scoal’ ca mi-e foame.
- Ihi.
Coboram in sfarsit la micul dejun si, din nou, surpriza.
In primul rand pentru ca, desi e foarte tarziu, mesele sunt inca pline si in al doilea rand pentru ca elegantele doamne si gomosii domni de aseara mananca linistiti, imbracati fiind in … halate, treninguri, pantaloni scurti si incaltati cel mult cu papuci. De fapt multi sunt doar in sosete !
Parca suntem, toti, o mare familie care se freaca la ochi in timp ce isi inghite galbenusul.
Se pare ca, deja, suntem de-ai casei. Toata lumea ne zambeste, ne face cu ochiu’, ne intreaba de sanatate. Copii zburda printre mese, se tavalesc, se manjesc cu ciocolata, rad fericiti in acesta atmosfera calda si extrem de familiala. Buna dimineata, Lech !
Savuram, indelung, toate minunile intinse cu generozitate pe un bufet imens : mezeluri teutone, branzeturi si patiserie frantuzeasca, somoane, salate si salatele, capsuni, mure, afine, avocado, mango, sucuri de toate neamurile, iaurturi, cereale, cafele, prajituri.
Nu ne grabeste nimeni, pentru ca am hotarat ca azi ne odihnim si facem cheltuielile aferente schiatului.
Problema cea mare e ca Raluca de fapt nici nu stie sa schieze, dar e hotarata sa invete si deci trebuie inscrisa la un curs, pentru ca rabdarea mea, putina, nu se pupa cu activitatea de instructor de schi. Cu schiurile ei am rezolvat, aseara, cu ajutorul lui Nelu. Am gasit o pereche potrivita pentru ea, pereche lasata la hotel de niste turisti anteriori.
Eu am fost foarte inteligent si pe ale mele le-am lasat acasa asa, ca purcedem la treaba.
Afara soarele straluceste cu generozitate pe un cer de un albastru incredibil iar crestele semete din jurul nostru ne taie respiratia.
Lech-ul este situat la cca. 1400 de metri la confluenta a doua rauri, asa ca se poate schia pe o multime din versantii care strajuiesc aceste vai si care se inalta pana la aproape 3000 de metri.
Intreaga zona, de la St.Anton pana aici la Lech, este un paradis pentru schiori. Aflu ca, cu acelasi abonament, ai la dispozitie 260 de kilometri de partie amenajata plus inca 180 neamenajati, 85 de instalatii pe cablu precum si autobuzele dintre statiuni. Timp sa ai nenicule si picioare pentru asa ceva!
Si unde mai pui ca abonamentul e o cartela magnetica pe care poti sa o tii linistit in buzunar pentru ca senzorii de la intrarile la instalatii pe cablu o simt singurei si astfel ti se permite accesul. Tehnica monser, nu jucarie.
Cat costa ? Mult, dar ce importanta mai are … ati uitat suntem “boieri”?
Reusim sa gasim o oferta “acceptabila” pentru cinci zile de scoala pentru Raluca, ne cumparam minunatele cartele pentru toaata vacanta, dar nu reusesc sa accept preturile de inchiriere ale schiurilor. Este enorm !!!
Pana la urma ajungem la concluzia ca e mai rentabil sa-mi cumpar o pereche de schiuri, asa ca renuntam la centrele de inchirieri si incepem sa colindam magazinele, in speranta unei oferte speciale.
Ei bine, cand deja ma resemnasem cu suma pe care trebuie sa o cheltuiesc, zaresc o pereche de schiuri ultimul racnet, cu legaturi cu tot, la un pret mai mic decat vazusem pana atunci doar pentru legaturile repective .
Ce sa fie, ce sa fie. Incep sa le pipai, sa le miros, sa ma holbez la ele fara sa inteleg, in ruptul capului, motivul pretului incredibil de mic. Intreb pe unul din baietii de acolo care-i treaba si aflu ca schiurile sunt second-hand. Pai mai frate dupa cum arata jucariile astea inseamna ca primul proprietar ori a renuntat dupa ce, doar, si-a facut o poza cu ele, ori si-a rupt piciorul in timp ce se incalta ! Nu au nici cea mai mica zgarietura.
Batem palma cu baiatu’ care, intai imi cere claparii si apoi ma intreaba cate-n luna si in stele despre talentele mele de schior, despre greutate, despre inaltime, despre cat de “nebun” in ale schiului sunt, etc, etc, etc
Eu raspund din ce in ce mai contrariat de interogatoriul lui, in timp ce el regleaza legaturile, baga claparii in ele si apoi le agata intr-o masinarie care simuleaza tot felul solicitari asupra lor . Masinaria isi incheie exercitiile intr-un final apoteotic in care legaturile cedeaza psihic si apoi scuipa, imperturbabila, un raport asupra compatibilitatii dintre mine si doagele mele cele noi. Sa le stapanesc sanatos ! Cumparam si o pereche de bete asortate, dar neieftinite, si cu bucurie nespusa purcedem spre udarea lor.
Ei si unde sa uzi mai bine o pereche de schiuri decat la Olympia Café. De ce Olympia ? Ei bine pentru ca este cafeneaua unei foste mari campioane olimpice a anilor 50 – Trude Jochum-Beiser. Peste tot poze vechi cu semnaturi de mari campioni, schiuri, fanioane, lume vesela, bere buna, gratar delicios. Sa ne fie de bine !
Dupa un pui de somn binemeritat ne hotaram sa vedem care-i treaba cu mult laudata “laguna” a hotelului.
Coboram si deschidem usa “lagunei”. In momentul urmator ni se taie respiratia pentru ca in fata noastra se afla o piscina de dimensiuni apreciabile, cu cascada, jeturi de apa, perete de stanca, sezlonguri si vegetatie luxurianta . Ca sa aveti o imagine cat mai clara asupra locsorului asta, trebuie sa va mai spun si ca doi pereti ai incaperii sunt din sticla, prin care se vad troienele imense de zapada de afara. Mai mult decat atat, in vecinatatea “lagunei” se afla solar, sauna uscata, sauna umeda, masaj, sala de relaxare, sala de forta, izvor cu apa de munte (afara in zapada!), Jacuzzi, sala de joaca pentru copii, etc, etc, etc
- Sarut mana nasule !

valentinag spune:

Vlad,nasii tai nu mai vor niste fini?K m-am gandit sa ma marit a 2-a oara,cine stie...ma'c si io la Lech
In ceea ce priveste povestea ta

Valentina
Never say never!

cl spune:

quote:
Originally posted by valentinag

Vlad,nasii tai nu mai vor niste fini?K m-am gandit sa ma marit a 2-a oara,cine stie...ma'c si io la Lech
...

Valentina
Never say never!

Da! Si eu ma mai marit odata, daca ma vor de fina!

Eu zic sa facem listuta, sa nu le depasim bugetul oamenilor.
Tata lu' Toma, asteptam continuarea.

Claudia

gandacelu spune:

quote:
Originally posted by tata lu Toma
- Noapte buna copii !
……………………………………………………………………….
- Buna dimineata iubito. Scoal’ ca mi-e foame.

mey acia lipseste ceva sau mi se pare mie?

s-a furat manuscrisu'???

ana-oana spune:

quote:
Originally posted by gandacelu

quote:
Originally posted by tata lu Toma
- Noapte buna copii !
……………………………………………………………………….
- Buna dimineata iubito. Scoal’ ca mi-e foame.

mey acia lipseste ceva sau mi se pare mie? s-a furat manuscrisu'???

cred ca lipseste