Mamici de noiembrie-decembrie(90)

ionela roxana spune:

Trinity durerea aceea de bazin, de parca s-ar rupe in doua, de care spui tu, eu la prima sarcina am experimentat-o; este groaznica, ar sa stii ca nu ai ce-i face; mie medicul mia spus ca este ceva normal, asa este la prima sarcina, ptr. ca bazinul se pregateste ptr. angajarea lui bebe, si nu numai cat si ptr. expulzia lui; pana la sf. astea cor fi conditiile;
chestia cu durerea din , eu una cred ca sunt hemoroizii; si experienta asta am avut-o la sf. primei sarcini; ma durea fundul de nu puteam sa stau jos; si problema asta am discutat-o ci al meu medic, si mia spus ca bebe este la sf. drumului, si ca apasa cu capul, deaceea apar "vizitatorii" nepoftiti; eu cred ca ar fi bine sa-ti dai cu o crema contra hemoroizilor; eu nu mi-am dat imediat la primele dureri, iar dupa nastere eram in stare sa ma urc pe pereti de durere; muuuuulta sanatate, si cat mai multa rabdare

roxana
http://photos.yahoo.com/arisalaura

ionela roxana spune:

Felis cum te simti; sper ca esti bine si fizic si psihic; muuuulta sanatate
Miche si Gandacica cum va simtiti; ceva semne de bebei; burticutele cum se prezinta
Ceva vesti de la Dama; o fi nascut; oare cum se simte


roxana
http://photos.yahoo.com/arisalaura

ionela roxana spune:

Nimeni nu stie nimic despre Madachan ; eu cred ca a nascut, caci avea DPN-ul ieri, daca nu ma insel
Bobita cum se simnte Mariuca; i-a mai scazut febra, iar tu esti bine

roxana
http://photos.yahoo.com/arisalaura

ionela roxana spune:

Aloooooooooooooooooooooo nimeni nu s-a trezit inca; somnoroaselor TREZIREA!!!

roxana
http://photos.yahoo.com/arisalaura

bits spune:

astzai am foat la doctor.KEN al meu are 4580g.e un fomist dar tare mi-e drag de el si de falcutele lui.cand il pun sa ragaie si adoarme acolo pe umar e un scump.tati se uita la el cu lacrimi in ochi.

DENA astazi te vei intalni cu bebelusa ta.multa sanatate la amandoua si recuperare rapida

octy si KEN http://photos.yahoo.com/octyb

Bobita spune:

Buna dimineata!

Felis, bebe e mare, are dreptate gindacelul nu i se poate intimpla nimic. Poti sa iei preventiv penicilina V. O sa vezi ca totul va fi bine.

Ionela, zici tu trezirea, dar eu da la 3:30 azi noapte nu am mai dormit, insomniile de trim. III

Mariuca e bine, de duminca nu a mai facut febra, mai avem pina miine antibiotic, caci era aproape de plamini raceala asta. Acum sta cu tati acasa.
Eu sunt bine, am scapat cu citeva pastile de paracetamol si iaca is bine, nu am luat antibiotic. Am de lucru pe aici la servici, ii gaseste pe ultima 100 m tot felul de schimbari la programe, dar peste 3 saptamini, fie ce-o fi stau acasa, caci asa vor sa ma intorc peste 6 luni.

Ionela sa inteleg ca ti s-a lasat burtica? deci nu mai ai mult. Nastere usoara aveti grija de voi. Cum o sa te descurci cu Arisa cit vei sta in spital?

Bits ce mincacios e Kenzone, bravo lui si mamici

Bobita, 34 sapt si mamica lui Mariutza iubita
DPN 30 dec, dr. Adrian Neacsu, Judetean Ilfov
Sa fim fericite
http://community.webshots.com/user/valentina611969

gandacelu spune:

buna dimineata, fetelor!
iaca www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36362" target="_blank">vesti de la hannen

miche, nascusi or nu nascushi?

misticgirl spune:

Buna dimineata!
Ionela-Roxana, iti multumesc pt compliment. Esti o draguta. Sotul meu a facut pozele,merita felicitari si el!
Ma bucur ca a nascut Hannen :) Felicitari pt ea si multa sanatate atat pt mamica cat si pt bebelus.
Eu va las acum, mai am putina treaba...vorbim mai pe seara cand revin de la control.
Va pup si va urez o zi buna.

Claudia 38 sapt
DPN 4 dec- Dr. Paul Alexandrescu, Spit. Municipal
http://community.webshots.com/user/misticgirl

Eliza5 spune:

Dragelor, nu am apucat sa citesc din urma dar acum doarme Alexutzu si pot sa intru si eu putin.
Va multumesc tuturor pentru felicitari si multumesc in special lui Miche pentru ca v-a dat vestea .
Nu stiu daca va spusesem, dar eu, inainte de nastere, eram foarte stresata pentru ca doctorul meu mi-a spus ca nu vine noaptea la maternitate.. Si eu aveam asa.. un fel de presentiment ca o sa se intample noaptea.
Duminica seara l-am sunat pe Dr. si i-am spus ca, daca el este de acord, m-as interna luni pentru cezariana. Nu aveam nici un fel de simptom, dopul nu il pierdusem, burtica era inca foarte sus, dar stiam (in urma ecografiilor) ca bebeul are deja peste 3.500 kg asa ca m-am gandit ca nu ar fi deloc riscant pentru el sa se nasca. Doctorul a fost de acord asa ca mi-am facut bagajul si ma gandeam cu emotie ca a doua zi o sa fiu mamica. M-am culcat bine merci, insa la 12 noaptea am simtit ca inund patul. Fara nici un avertisment! Nici o contractie dureroasa, burtica tot sus era, dopul nu l-am vazut niciodata, pur si simplu au inceput sa curga suvoaie de apa calda din mine. Va dati seama ca am intrat in panica si nu stiam pe moment ce sa fac. Ma gandeam chiar sa stau asa inca macar vreo 2-3 ore sa se faca mai spre dimineata si poate cine stie, sta bebele cuminte pana la 7 dimineata cand vine doctorul la spital. Insa, surpriza, dupa ce am simtit ca pierd apa, a venit si prima contractie dureroasa. Mi-am dat seama ca nu e de glumit, l-am trezit pe sot (care era cam buimac, nu prea intelegea el ce se intampla :-) si am pornit spre Municipal. Mi-am luat inima in dinti si l-am sunat pe doctor (la urma urmei era viata mea si a copilului meu in joc) si mi-a spus sa il sun de la camera de garda ca sa vada ce-mi spune doctorul care o sa ma "verifice". Mi-a spus ca daca e nevoie, o sa vina (desi am cu jumatate de glas si cam suparat, dar oricum, Slava-Domnului!). In drum, contractiile deveneau din ce in ce mai dese si din ce in ce mai dureroase. Nu imi venea sa cred, eu stiam ca travaliul la prima nastere poate dura si 12 ore. Vreau sa va spun ca la ora 1 noaptea eu aveam deja contractii din 5 in 5 minute iar cand am intrat in operatie erau la 2 minute si dureroase! Iar dilatatie aveam 1 sau 2, ceva de genul asta, oricum total insuficient pentru o nastere naturala. Ma gandeam ca daca asa dor contractiile la dilatatia 2, pai pana la 9-10 eu personal n-as fi rezistat. Cred ca, chiar daca nu ar fi fost problema cu uterul meu malformat, tot la cezariana as fi ajuns avand in vedere ca nu ma dilatam deloc..
In sfarsit, am ajuns la camera de garda, m-a pus medicul pe masa si m-a verificat. In timp ce scotocea pe acolo simteam cum pur si simplu tasneau suvoaie de apa calda din mine.. L-a sunat pe doctorul meu si acesta a spus ca se indreapta spre spital. Mi-am facut formele de internare, mi-au dat o camasa de la spital si m-au bagat (pentru pregatire) in salonul in care erau mamicile care se refaceau mamicile care tocmai fusesera operate (terapie intensiva sau post-operator, nu mai stiu cum se numeste). Acolo am stat foarte putin, doar cat mi s-a luat sange si am mai avut timp sa inund si patul ala, si apoi a venit cineva cu un carucior si hai cu noi la sala de operatii. Eu deja incepusem sa icnesc de dureri si simteam contractiile foarte des. Aproape nu imi dadeam seama ce mi se intampla, totul a fost atat de neasteptat si de rapid.. Cu totul altfel decat ma pregatisem eu dinainte.. Am intrat in sala, m-au asezat pe o masa foarte, foarte ingusta, am vazut becurile acelea concentrice pe care le vazusem in filme in salile de operatie si o gramada de oameni in halate care se invarteau in jurul meu. Mi-au montat un ac (nu mai stiu unde), doctorita anestezista era la capul meu si ma mangaia pe cap (acum ca ma gandesc, parca era un inger :-) si imi vorbea foarte bland (eu eram panicata si aproape plangeam de durere) si mi-a spus "Si acum o sa adormi" iar eu "cand, chiar acum? eu nu simt ni...." si brusc mi s-a taiat filmul. Dar brusc, stiti cum, senzatie mai ciudata nu am trait pana acum... adica acum esti constient si peste o fractiune de secunda esti in alta lume. M-am trezit usor ametita, nu intelegeam ce se intampla in jurul meu, auzeam glasuri infundate si vedeam ca prin ceata si imi aduc totusi aminte ca eu intrebam (nu stiu pe cine) "copilul e bine? e frumusel, nu? dar Alex unde e? (sotul meu) si apoi am simtit ca ma tinea chiar Alex de mana si l-am intrebat daca l-a vazut pe bebe si a zis ca da si este un frumos, seamana cu maica-sa :-) Am adormit foarte putin, tot deschideam ochii si nu reuseam sa vad clar (eram inca sub efectul anesteziei), dar apoi a fost OK. La 2.10 deci a aparut puiutul mamii iar la 5 dimineata mi l-au adus la san. Am avut initial o reactie putin ciudata, nu imi venea sa cred ca este al meu, ca pe el l-am tinut in burtica 9 luni.. Era asa de frumos! L-am mirosit, l-am mangaiat, mi se parea ireal. Partea mai neplacuta a fost luni pe la 2-3 cand asistentele au venit sa ne "mobilizeze". Adica sa ne scoale din pat cu forta. Momentul nu a fost chiar placut, dar trebuia.. Refacerea depinde foarte mult de momentul mobilizarii, cu cat te misti mai repede cu atat te refaci mai bine. In sfarsit, primele 48 de ore dupa operatie nu au fost chiar usoare dar mai bine nu dau detalii pentru ca am vazut ca au fost foarte multe mamici care si-au revenit mult mai repede ca mine.
Deci de ieri suntem acasa si incerc sa ma adaptez la noul program. Nu e deloc usor, mamicile care au nascut stiu asta si cel mai frustrant, cel putin acum, mi se pare cu alaptatul.. Eu am avut pana azi doar cateva picaturi de colostru si s-a chinuit Alexutzu sa traga o gramada (mi-a cam nenorocit si sfarcurile). Tot tragea, tragea, si vazand ca nu iese nimic incepea sa muste sfarcul si sa traga cu forta in dreapta si in stanga (va dati seama ce placere). Iar apoi dai si plange, si tzipa, de nu mai stiam ce sa-i fac. Si tot asa am avut zeci de tentative sa-l pun la san, sa traga, mai nu apuca cum trebui, ba apuca si nu iesea mai nimic, ce mai frustrant. Dar n-am renuntat (desi imi venea sa ma dau cu capul de pereti pentru ca plangea pana se facea rosu ca racul la fatza) iar astazi am impresia ca a papat totusi bine, si cand am apasat eu pe sani parca au iesit totusi vreo 3 picaturi (in loc de una ca pana acum ). Deci poate sunt pe drumul cel bun.
Imi cer scuze pentru mesajul asta interminabil, nu-mi vine sa cred ca Alexutzu nu s-a trezit pana acum (il verific din 5 in 5 minute de cand scriu), dar am vrut sa impartasesc cu voi experienta asta care este intr-adevar unica.
Curaj noilor mamici si sper sa am timp sa mai intru sa comunicam pentru ca mi-ati lipsit teribil!

Eliza - 37 saptamani
DPN 20 noiembrie - Dr. Anca - Municipal

Miche spune:

quote:

---

Originally posted by gandacelu
miche, nascusi or nu nascushi?

---

inca nu , da' ziua nu s-a terminat!!!!
ce zici , chiar nasc azi??
pt ziua de azi am doar votul tau sa nasc.....
Cat am plans eu ca am pierdut dopul.....
ei bine , eu cred ca doc s-a inselat!
Cand a bagat degetele in uterul meu deschis cred ca mi l-a fractionat.. ca de joia trecuta aproape zilnic mai elimin "muci "
Azi chiar o bucata maaaaare!
Deci , astept!!!
Tu? cum te simti? mai ai dureri??
Ce zici? astia mici s-au vorbit intre ei?