Invatatoarea mea
Raspunsuri - Pagina 2
AC spune:
Andrada 
eu vreau o poveste si depre invatatoarea cea luminoasa...
Mi se pare hidoasa prima... balaur de cosmar o invatatoare si niste parinti ca cei descrisi de tine... saracii copii... si D-ne inca cati copii sunt la fel de chinuiti si acum.
A mea invatoare era tanara, ingrijita, avea o frumusete salbateca as zice, ca sa nu zic vulgara.
E singurul om la care a tipat mama, o ardeleanca linistita si tacuta... care cand luam note mici imi zicea.. daca asta-i tot ce poti tu sa faci, bine si asa. Si ce ardea tacerea, falsa ei resemnare in fata prostiilor mele!
Mama credea in scoala, tata la fel. Bunica mea paterna fusese intr-un final de viata invatatoare si prima zi de scoala o asteptam ca pe o bucurie tainica, intalnirea cu o bunica mitica, nicicand cunoscuta... Le vedeam pe invataoare tinere, batrane..parca vedeam bunica aceea in zeci de imagini ale tuturor varstelor. Cred nu am auzit un cuvant din cele spuse in careu... visam.
Apoi m-am trezit... nu brusc, dar chinuind betisoare, cand colegii mei care stiau in mare parte sa scrie deja zambeau larg si faceau cu invatatoarea in continuare litere. Dupa doar doua saptamani, eram un grup mic si chinuit si uitat intr-un colt. Nici macar nu stiam ca exista Creanga, ca poti rade in clase, ca poti prinde si o musca, orice altceva decat prapaditele de betisoare care lipsite de dragoste si caldura cresteau ca buruienile nauce pe pagina. Acasa taceam si nu ziceam nimic... ce puteam sa le zic... ca scoala e urata? Ca o detest? Ca ii detest pe ei care-mi povesteau ce frumos si interesant e la scoala....
Toate pana cand intr-o zi s-a decis..prostovanii care nu invatasera cu parintii, au bunicii inante de scoala tot ceea ce ar fi trebuit sa descopere au ramas dupa ore.... Eu am fost unul din acei copii cu cheia de gat si se facuse 14 si se facuse 15 ...mama suna disperata de la serviciu sa vada ce-i cu mine....
S-a invoit cum a putut si temandu-se ca am disparut, ca am patit ceva... a ajuns intai acasa, nimeni... apoi pe la colegi... si abia apoi palida la scoala... de fapt cred ca era in cadrul usii la fel de palida ca si mine. Nu voi uita ca a tipat atata... D-ne , D-zeule... si apoi a zis calma... " o fi fatuca mea proasta, dar sa fie la ora patru jumate nemancata si nedormita spune ca d-voastra sunteti mai rau ca ea."...
O liniste brusca in care am fost luata pe sus in brate, ghiozdanul meu razboinic pe un umar... caietul uitat... si ceilalti pasari speriate smulse si ele din clasa. Invatatoarea naucita de mama care fara o vorba m-a lasat in pragul usii si-a luat jachetele tuturor si i-a mangaiat pe cap si scos de acolo...
Si apoi invatatoarea mea a fost mama...si stiu ca prima coronita am facut-o impreuna... nu doar la propriu. Totusi n-am scris niciodata prea frumos .
O floare pentru toti cei care predau cu dragoste si cu daruire. Cu inima, nu doar cu mintea.
Andreea si galusca
Anne-Sarah
http://client.webshots.com/user/acusor_dc
copilutzu spune:
Andrada am avut si eu un asa specimen de invatatoare !
Tinerica ,frumusica , blonda si cu un coc enorm ,care ma batea din te miri ce (fiind mica de statura cand stateam in banca nu ajungeam cu picioarele la podea si le balansam -de minte de copil! -) Ma scotea in fata clasei isi incurca degetele in coditele mele si dupa ce se satura de tras imi mai carpea si cateva palme in cap ca sa inteleg ca am gresit si dupa cum spunea "sa imi bage mintile in cap" .
Prinsesem o frica de ea de nu mai vroiam sa merg la scoala dar ..imi era frica se le spun alor mei ptr. ca credeam, ca tot pe ea o vor crede si ...imi era frica sa nu iau bataie de la parinti Abia in clasa a 4 i-am povestit mamei ca imi facea si dupa "circul de ridoare "facut de mama la scoala si la ministerul invatamantului m-a mutat in alta scoala.(vezi !... lipsa de comunicare intre parinti si copii)
Stii... stau si ma uit la poza pe care o am cu ea, cum ma tinea ocrotitor dupa umeri si avea un ranjet pana la urechi !!!!imi vine sa urlu !
Cand m-a mutat la alta scoala nu am mai vrut in ruptul capului sa merg la ore pana nu a mers mama cu mine sa imi arate ca nu mai imi face nimeni nici un rau .
Atat pot sa va spun.... ca a fost invatatoare in scoala gen. 27 din Buc. si imi pare rau ca nu mai imi amintesc numele ei.
Daca aveam scanner scanam poza sa vedeti si voi o bruta cu chip de om care traia printre copii.
Poate am fost cam dura dar pe mine m-a marcat profund !
Abia din clasa a 4 trim.2 am inteles ca la scoala se merge de placere .Intelesesem ca trebuie sa invat la scoala nu sa iau bataie!
Au trecut 29 de ani de atunci si ......o urasc din tot sufletul !Chiar nu o pot uita imi amintesc pana si parfumul ei cu miros de iasomie amestecat un pic cu iz de tranpiratie 
Va pup !
"Ajuta-i pe cei ce nu se pot ajuta pe ei insisi !"
Copilutzu
gandacelu spune:
andrada, felicitari!
o poveste de exceptie...
....................................
AlbaIulia spune:
Cumplit, Andrada! Invatatoarea mea la fel, dar am ramas la ea...am terminat scoala primara bolnava sufleteste..
Scrie-ne si de a doua...
http://community.webshots.com/user/albaiulia101
DARAEL spune:
Cine poate sa mai spuna ceva dupa ce a citit randurile acestui subiect ?
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/
“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT
ANDRUSHKA spune:
Anda, si eu stateam cu sufletul la gura in pauze sa vad cu ce gesturi tacticoase isi servea tovarasa prajiturile si cremele de ciocolata celorlati invatatori veniti in pauza sa-i spuna "la multi ani". Desi stransesem mana de la mana sa-i luam o geanta din piele si mama unei colege-educatoare si ea, deci obisnuita cu sistemul- ne obliga pe toti cei care contribuisem sa tzinem de cate un coltz al pachetului si astfel mergand spre catedra o leganam cum ai legana o coliva la "vesnica pomenire", nu de alta, dar sa ne detasam de ciumatzii care nu o preaslaveau pe tovarasa si ramaneau umili in bancile lor, cantaritzi de privirea grea a invatatoarei, desi "prestasem" cum ziceam, mintea mea curata de copil de 9-10 ani a zis ca n-ar fi suficient... Am pandit-o pe coridor pe cand venea cu platourile si cratitile curatate luna de firimiturile delicioase ale festinului si , cand a aparut in usa, clasa era in picioare si mana mea de comandanta a dat semnalul unui inaltator "multi ani traiasca" Am vazut-o cum s-a inrosit, m-a fixat cu privirea si apoi mi-a facut semn sa ma apropii de catedra. Acolo si-a deschis incet portofelul galben de piele, mi-a intins 10 lei si m-a trimis la cofetaria de alaturi sa iau bomboane pentru toata clasa. Mare greseala, pentru ca eu, nici atunci si nici acum, nu cunosteam puterea de cumparare a leului si am cerut bomboane de toti banii si am venit in clasa cu o punga imensa de dropsuri tari si cu miros veshted. Cred ca erau cel putin 2 kile de bomboane acolo...
M-au iubit toti colegii pentru asta.
Si vad si acum plasutza de plastic galben dungat cu negru pe care colega-mea de banca zisa "pisica"- a carei mama era shefa la Alimentara- o aseza fara sa zica nimic langa catedra subreda, iar tovarasa numai incuviinta din cap ca un Budha maiestuos aproband o conspiratie a tacerii...Faceam tot felul de presupuneri in legatura cu continutul plasei, mintea mea derula ospaturi pantagruelice..carnatzi...ficat de porc..hmmmm, prajit de mama si eu intingand cu un miez de paine..paine neagra, fireste, pentru ca pe cea alba avea grija sa o doseasca aceeasi sefa devotata de la complexul alimentar..sau poate salam,,,salam??? ca doar n-o fi de-ala de Sibiu? Nooo, din ala mi-a spus mama ca-mi dadea cand eram mai mica...si atat ma gandesc la el ca nu pot sa jur daca nu cumva l-a inventat mintea mea ...O iubeam pe tovarasa mea, de ce n-as fi iubit-o? Eram intr-a patra si ma trezeam la 5 jumate in fiecare dimineata sa fiu printre primii la coada de asteptare pentru primul transport de paine...si de cateva ori a intarziat masina , si am intarziat si eu la scoala...Mi-a suierat atunci printre dintzii perfecti:Parintii aia ai tai vor sa faca din tine fata in casa?
Peste ceva ani, cand eram deja colege de breasla, ma tzinea de bratz la consiliile profesorale si ma prezenta tuturor:"eleva mea...". Iar eu , in loc sa simt o mare lehamite, ma gandeam cu jiind la niste dropsuri tinute prea mult in vitrina.
Pacea fie cu tine, draga mea "tovarasa"!
Cateodata, ca sa mergi inainte, trebuie sa faci un pas inapoi.