Ce sperietura am tras !

Vi s-a intamplat sa se ascunda copilul undeva si sa taca chitic acolo cu toate ca-l strigati si il cautati peste tot? Mie mi-a facut figura asta ieri Robert (1 an si 11 luni), s-a ascuns in dulap, a inchis usa pe dinauntru (pana atunci nu reusea s-o inchida complet, ramanea intredeschisa) si s-a facut ca ploua. Il lasasem la joaca, eram in bucatarie de vreo 10 minute si cand sa-l chem la masa - ia-l de unde nu-i! Am simtit c-o iau razna, mai ales ca usa de la intrare era descuiata (venise postasul cu un pachet, m-am luat cu altele si n-am mai incuiat-o cu cheia - mare greseala, nu mai fac asa ceva!). Oricum si sotul trebuia sa vina dintr-o clipa-n alta, era ora mesei asa ca nu mi-am facut probleme, plus ca Robert niciodata n-a iesit singur din casa, stie ca n-are voie. L-am strigat innebunita, l-am cautat prin casa, am iesit si afara unde ploua, pur si simplu nu-mi puteam explicam unde este, cred ca pulsul mi-a ajuns la 2000 - si asa il am mare. Intr-un sfarsit l-am auzit chicotind - se amuza pe seama mea. Am deschis dulapul si avea expresia aceea de copil care stie c-a facut o pozna. Mi-a zis: " (L)-a ga(s)it mama pe Bobitu! (Bobitu e numele lui de alint). Poftim, s-a ascuns intentionat! De-acum nu-mi mai permit sa-l scap nici o clipa din ochi, numai cand ma gandesc la tragedia aceea cu copilul disparut in padure mi se face parul maciuca. Este cumplit ce am putut sa simt in momentele acelea cand nu stiam unde este, chiar daca in final situatia s-a dovedit a fi tragi-comica. Pe aici vad ca se mai ratacesc copiii prin Supermarket, profita de o clipa de neatentie a parintilor si dispar iar acestia anunta disperati la Informatii.
Cine se mai joaca de-a v-ati ascunselea?

Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

Simonna spune:

Cristina,
chestia asta o sa fie amuzanta abia peste citiva ani, multi, pe post de amintire. Mie imi ingheata inca sufletul cind ma gindesc la Radu care s-a ascuns, pe la trei ani, intr-un rastel cu haine, la magazin. In principiu, nu-mi faceam probleme, ma aplecam si ma uitam dupa pantofiorii lui, il reperam urgent si ma faceam ca il caut, iera un fel de joaca, asa el credea ca nu l-am gasit inca si statea in rastelul respectiv. Asta a tinut pina a gasit un rastel cu un sortiment de masa in mijloc, s-a bagat acolo, s-a catarat pe masa si degeaba m-am uitat eu dupa pantofiori, sosetele, piciorute... nu erau nicaieri. Am strigat de mi-a iesit sufletul, Atomix credea ca eu ma joc, asa ca nu zicea nici pis... N-am fost normala trei zile!
Pe urma l-am dus la cumparaturi cu baloane legate de mina, el e foarte temerar, asa, stie pina unde are voie si o ia din loc mereu, de cele mai multe ori se intoarce dar... Si mi-am zis ca daca spui: n-ati vazut un copil cu balon ai sanse mai mari sa-l gasesti decit daca zici: n-ati vazut un copil intr-o geaca albastra...
Acum l-am dresat, stie ca trebuie sa se duca la casa daca se pierde, indiferent de magazinul in care sintem.
El fiind mult mai mare, sa revenim la Robert. TREBUIE sa-i explici extrem de clar si ferm, fara nici o urma de zimbet pe buze, ca ti-a facut rau, MULT rau, ca te-ai temut ca il pierzi, exagereaza si tu cind ii explici, ca minticica lui, care cuprinde inca greu notiunea de pericol, sa priceapa ca SI tie iti face rau, nu doar lui daca se ascunde asa. Pe bune, e pentru nervii tai... si nu conta inca pe faptul ca stie ca nu are voie... Stiu ca stie, toti stim, de la copii la bunici ca nu e voie cutare lucru, dar tot calcam regulile. Si noi, adultii, pricepem de ce nu e voie. Ei, mititeii, inca nu pricep.
Iar pt. magazine, Radu era dresat de pe la 2 ani, cind ne faceam cumparaturile intr-un acelasi loc, sa se duca la "coltul cu telefoane" ca acolo il gasesc... Vezi ce poti face.
Cu drag,
Simonna

Cristina_C spune:

Da, ai dreptate, e destul de mare acum, intelege tot asa ca i-am explicat de ce nu trebuie sa mai faca asa ceva. Oricum, niciodata pana atunci nu ma mai vazuse atat de speriata incat sperca l-am convins si prin ce i-am spus, si prin faptul ca tremuram toata cand ii vorbeam. Mi-a luat mult timp sa-mi revin. Ce sa mai spun ca noaptea urmatoare am avut si un cosmar...tot asa, am visat c-a disparut. Pana o sa ma conving la randul meu ca pot avea incredere in el ca nu-mi joaca feste (n-am cum sa stiu la ce varsta), n-o sa-l scap o clipa din ochi, nici in casa, nici afara, nici in parc, nici in magazin, nicaieri. De data asta s-a ascuns sub nasul meu, dar daca vrea sa repete figura in alta parte - e destul de imprevizibil. Trebuie sa fiu tot timpul cu ochii in patru, asta e solutia. Nu numai eu ci si oricine il supravegheaza.

Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C

dori spune:

Cristina, eu inteleg foarte bine prin ce ai trecut pentru ca si eu acum doua saptamani am patit acelasi lucru. Matei, 2 ani si 2 luni, s-a ascuns in dulap si a inchis usa (usa culisanta, nu din aceea cu balamale, greu de inhis din interior, dar el a reusit). Nu stiu exact ce a fost in capul lui pentru ca el isi luase in dulap si provizii: o banana, un joc si plapumioara cu care doarme de obicei. Un coleg mi-a spus ca poate i-a venit ideea de la televizor, de la un clip cu niste baieti care canta intr-un dulap. Dar la noi functioneaza televizorul foarte rar, asa ca nu prea cred. Nu stiu de unde i-a venit ideea, dar eu pana l-am gasit am simtit ca o iau razna ...

RELY27 spune:

Da Cristina si Richy s-a ascuns odata intre coltar si soba, era la bunica, soba nu era incalzita, si-a tras pe el o perna mare si a stat acolo.Am inceput noi sa strigam copilul dar a tacut chitic, dupa vreao 10 minute a inceput el sa rada de noi.Am tras o sperietura, mai ales ca pana atunci nu a mai facut asa ceva.De atunci cand e la bunica si nu il gasim stim unde sa il cautam.

Simonna spune:

Cristina, o sa-ti fie taaaare greu sa-l supraveghezi non-stop! Poate inca pentru citeva luni, pina devine si mai receptiv la ideea de pericol sau la cea potrivirt careia e mai bine pentru toata lumea sa n-o enervam pe mami! :)
Zic si eu, sper sa nu te deranjeze ca insist, ca trebuie sa-i bagi in cap cele doua idei cit mai devreme si cit mai adinc, sa priceapa o data pentru totdeauna. Da-i cu exemple si povesti, baga o mamica de Scufita Rosie in poveste si zi ce s-a speriat aia cind Scufita a plecat sa culeaga floricele ca asa i-a zis lupul, ca sa nu mai vorbim de mama lui cine vrei tu, a lui Harry Potter sau a lui Jerry, nu conteaza. Ei sint foarte deschisi la exemple din astea, deocamdata real si imaginar li se cam amesteza in cap, e foarte dragut, dar nu cind e pe nervii tai. (cred ca observi ca eu am dezvoltat o obsesie din a-mi proteja neuronii cu orice pret! :) )
A, da, stiu! Mai e de zis ca acum, dar nu-mi adic aminte de la ce virsta, pe la doi ani am inceput, deal-ul cu Radu a fost ca, daca nu e cu mine in raza mea vizuala si eu il strig el trebuie sa raspunda instantaneu. N-a facut-o din prima zi, dar a invatat cu timpul si o face de-o buna bucata de vreme, de pe la doi ani jumate sigur. Ca ma facea cu nervii, il bagam in baie si clipocea si darima pe-acolo, dar erau si momente de MAAARE liniste, in cele 10 secunde cit imi lua sa ajung la baie nu-ti spun ce ginduri imi producea cerebelul, asa ca, incet-incet, l-am invatat sa-mi raspunda. Si-o face acum peste tot, in magazine, la piata, in vizite, cred ca deja sintem ca Pavlov si ciinele lui din punctul asta de vedere. Dar functioneaza si ma scuteste pe mine de multi neuroni ucisi pe tema: "unde e si ce-a patit, vai, saracul copilas!" (ca sa nu zic si biata mamica, uite la ea ce stresata e, vai de capul ei! :))
Te pupicesc,
Simonna

canuta-om-sucit spune:

Si mie imi placea sa ma ascund cand eram mica si tot asa dadeam nishte emotii parintilor... si tot asa cu plapumioara dupa mine, eu imi inchipuiam ca de exempli vin hotii si trebuie sa ma ascund si trebuie sa rezist in dulap sau acolo unde se pune plapuma. Ma mai jucam asa si in ideea ca e razboi, sau pur si simplu ma jucam cu parintii.

aura

dacia spune:

Si eu am facut greseala sa ma joc cu Edy prin shopping cand era mai mic si intotdeauna l-am gasit(era usor).Dar acuma,fiind mai maricel,o zbugheste de langa mine ,de intr-o secunda e in partea cealalta de magazin.Gaseste-l daca poti!
Mi-a fost f. greu sa-l dezvat.L-am lasat sa se ascunda si nu i-am mai aratat ca-l gasesc.L-am lasat acolo( sub supravegherea mea,el nu stia ca-l vad).A stat el cat a stat pe urma a iesit speriat si a inceput sa ma caute.Eu,dupa el.Cand am vazut ca se sperie din ce in ce mai tare ca nu ma gaseste am iesit .I-am zis sa nu mai plece de langa mami ca se pierde si n-o sa-l mai gasesc.
De atunci nu ma pierde din ochi.

Irina si Edy cel scump!(5 noiembrie 2002)

POZE NOI LA 2 ANI!PARTY!
http://danielirina.tripod.com/mypersonalsite