Voi cum faceti ?...

Am si eu o intrebare pentru voi toti, mai bine-zis, pentru voi toate. Trebuie sa verifivc si eu cumva daca am luat-o sau nu razna...
Voi nu obositi niciodata? Nu vi se intampla sa obositi sa faceti de toate? Sa fiti si femei si mame si copil pentru parintii vostri...sa va loviti zilnic de zeci de probleme, sa faceti liste de asteptare pentru a le rezolva, sa cautati solutii, sa faceti scoala, sa gatiti, sa va ganditi la viitor, sa incercati sa preveniti...sa...nu stiu...multe...atat de multe...Mi-e dor de vremea cand eram copil acasa si nu stiam de intretinere, facturi, serviciu, obligatii...Sa nu ma intelegeti gresit, nu-mi displace viata mea, dar uneori simt ca obosesc...Am si un talent deosebit de a ma gandi mereu la viitor, de a incerca sa previn, nu pot lasa lucrurile la voia intamplarii!...Si mi se pare ca sunt singura in acest efort...sotul meu parca ar fi un copil care sta si asteapta sa i se intample ceva frumos...Am senzatia uneori ca in favoarea lui si a familiei noastre, eu am renuntat mai mult decat el la copilarie, la naivitate, la visare...
Si atunci ma apuca disperarea cand ma gandesc: Dar daca as fi avut si un copil? E cel mai minunat lucru care mi s-ar putea intampla, dar daca m-ar apuca crizele astea de oboseala si deprimare cu el in viata mea? El ce vina ar avea? Si sunt convinsa ca i s-ar transmite si lui starea asta...
Voua vi se intampla sa simtiti ceva in genul asta sau sunt eu defecta si trebuie sa ma mut la un forum specializat?
Voi cum depasiti momentele in care simtiti ca cedati si cum impacati eventualele frustari cu minunea micadin viata voastra?

mihaela_s spune:

Cand imi vine dorul sa mai fiu si eu copil, sa uit ca trebuie sa gatesc, spal vase, haine, etc. plecam in week-end la mama. Si acolo ma relaxeeeez. Iar mama e incantata ca poate gati pentru cineva( ea e singura, tata nu mai e).
Daca nu am posibilitatea asta, atunci declar sus si tare ca azi nu am chef sa gatesc si mergem sa mancam o pizza sau la un restaurant.Iar cu copiii...il las si pe tati sa se ocupe de ei si eu stau la calc. sau ma uit la film. Rar reusesc totusi sa vad seara un film intreg, dar am noroc ca fetele se culca la ora 21, asa ca pe urma tv-ul e al meu. Nu fac nimik dupa ora 21, nici mancare, nici spalat vase, nici curatenie. Doar sunt si eu importanta, nu?

Cam asa ma descurc eu.

In schimb am noroc de un barbat care nu e visator, e cu capul pe umeri si foarte practic. Nu asteapta sa-i pice nimik pe tava si nici de la mine nu asteapta sa fac multe pentru el, ca doar nu e handicapat, nu? Adica nu sta la tv toata ziua si asteapta sa fie servit cu de toate. Ma rog, cu copii in casa se schimba situatia, trebuie si el implicat in cresterea si educatia lor, ca doar nu i-am facut singura!

Pupicei si numai bine!

Mihaela, Diana(22 nov 1996) siSilvia(10 sept 2003)
http://community.webshots.com/user/mihaela_s20
http://community.webshots.com/user/mihaelas_20
http://community.webshots.com/user/fetele_mele

www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

Cary spune:

Eu imi i-au portia de recreere in W-E cand ies cu familia in parc,la tara,la munte,depinde de situatie,iar la intoarcere eu INCA ma ami joc,cu copiii iar SOTUL gateste!!!

ad_risnov spune:

Si eu am un sot ca un copil fara griji (sau asa vrea sa para). I-am zis ca o sa traisca 100 de ani, dar mi-a raspuns ca "invidia e mare".
Uneori chiar ma bucur pt. el ca poate fi asa si-mi pare rau pt. mine ca sunt mereu cerebrala si ma gandesc la toate.

De cand am copilul am trecut prin mai multe perioade: prima o depresie urata de credeam ca am innebunit (si nimeni nu m-a inteles), apoi plictiseala de a sta acasa si de a face zilnic acelasi lucru, acum sunt in etapa de echilibru cand m-am impacat cu mine, cu sotul si copilul si gasesc satisfactii in lucrurile marunte cu care ma intalnesc zi de zi.
Cred ca tr. sa-ti propui sa te detensionezi, sa iei totul mai usor, sa nu te mai gandesti la toate, sa incerci sa te stresezi mai putin. Evident ca obosesti.
Eu eram la fel ca tine (parintii mei ma invatatsera acest fel de a fi), dar am vazut ca se poate trai si altfel si chiar merge.
Fii...mai "lasa-ma sa te las" nu in sensul rau.
Chiar nu merita orice problemuta sa te framanti si sa sucesti situatia pe toate partile.
Pe de alta parte discuta cu sotul tau si explica-i ce te deranjeaza (eu de ex. nu suport dezordinea) si ce ai vrea si de la el. Apoi intreaba-l pe el ce-l deranjeaza la tine. Mie mi-au folosit enorm aceste discutii si am aflat lucruri pe care nu le stiam despre mine. Credeam ca sunt perfecta, ca asa cum fac eu e cel mai bine. Si cutoata naivitatea lui am aflat ca nu sunt buricul pamantului si sub aparenta de copil se ascunde uneori un om mai profund ca mine.



Adriana - mamica lui Rares (13.02.2004)

Album Rares 1
Album Rares 2

Bebelusi ian.-febr. 2004

pnt_loredana spune:

Cred ca noi toate ne confruntam la un moment dat cu astfel de probleme. Important este sa nu trecem in extrema cealalta si sa facem fata situatiei, sa nu disperam si sa nu ne neglijam timpul de relaxare oricat ar fi el de mic!
Fii mai optimista si nu mai privi lucrurile in tragic!
Sa auzim numai de bine!


lory

madelaine spune:

Si eu trec prin aceleasi framintari. Trei copii la scoala, teme, gatit , spalat,plus serviciul, citeodata am impresia ca nu-mi ajunge timpul sa le termin pe toate, desi nimeni nu sta in spatele meu cueu tot stresata sint. De stresata ce am fost in ultimul timp ( si asta numai din cauza mea ) de citeva zile bune mi s-a inclestat maxilarul, noroc cu sotul care este medic stomatolog si mi-a prescris un tratament de relaxare a mandibulei. Va inchipuiti ce greu este? Inca il mai simt inclestat dar ma simt mult mai bine. In schimb daca nu reusesc sa-mi controlez felul de a gindi si actiona atunci este de rau.

Madelaine si cei trei muschetari

slakje spune:

quote:

---

Initial creeata de adelamaria

Am si eu o intrebare pentru voi toti, mai bine-zis, pentru voi toate. Trebuie sa verifivc si eu cumva daca am luat-o sau nu razna...
Voi nu obositi niciodata? Nu vi se intampla sa obositi sa faceti de toate? Sa fiti si femei si mame si copil pentru parintii vostri...sa va loviti zilnic de zeci de probleme, sa faceti liste de asteptare pentru a le rezolva, sa cautati solutii, sa faceti scoala, sa gatiti, sa va ganditi la viitor, sa incercati sa preveniti...sa...nu stiu...multe...atat de multe...Mi-e dor de vremea cand eram copil acasa si nu stiam de intretinere, facturi, serviciu, obligatii...Sa nu ma intelegeti gresit, nu-mi displace viata mea, dar uneori simt ca obosesc...Am si un talent deosebit de a ma gandi mereu la viitor, de a incerca sa previn, nu pot lasa lucrurile la voia intamplarii!...Si mi se pare ca sunt singura in acest efort...sotul meu parca ar fi un copil care sta si asteapta sa i se intample ceva frumos...Am senzatia uneori ca in favoarea lui si a familiei noastre, eu am renuntat mai mult decat el la copilarie, la naivitate, la visare...
Si atunci ma apuca disperarea cand ma gandesc: Dar daca as fi avut si un copil? E cel mai minunat lucru care mi s-ar putea intampla, dar daca m-ar apuca crizele astea de oboseala si deprimare cu el in viata mea? El ce vina ar avea? Si sunt convinsa ca i s-ar transmite si lui starea asta...
Voua vi se intampla sa simtiti ceva in genul asta sau sunt eu defecta si trebuie sa ma mut la un forum specializat?
Voi cum depasiti momentele in care simtiti ca cedati si cum impacati eventualele frustari cu minunea micadin viata voastra?

---

Nu ai luat-o razna deloc.
Exact prin aceleasi stari trec si eu.
Si sotul meu tot ca un copil e, si acum incep si eu sa inteleg si eu vorba aceea cu femeia e gatul familiei.
Si eu acum imi dau seama ca am si gresit, de exemplu mi-am obisnuit sotul sa-i pun mancarea in fatza calda, sa-i schimb hainele de cu seara pt a doua zi, in fine, l-am cam alintat si acum s-a obisnuit asa si tot eu le fac pe toate.
Plus ca eu sufar si de o oboseala cronica in ultimul timp, si fizica si psihica, chiar zilele trecute ma gandeam ca trebuie sa fac ceva ca altfel o iau razna, m-am trezit ca incep sa exagerez cu curatenia,cu spalatl, cu frecatul...poate ar fii mai bine sa le las mai moale ca nu se face gaura in cer daca raman vase in chiuveta pana a doua zi(ca sotul oricum nu le spala, sau daca le spala le lasa pline de pete sau umple toata bucataria de apa).

Deci, iar m-am lungit: e normal.

Burtocika spune:

Draga mea Adelamaria, parca m-ai descris pe mine! Si eu tot la asta ma gindesc,atunci cind ne gindim daca sa avem un copil si cind!
Problema cu sotul meu e ca a fost foarte rasfatat de ai lui, nu l-au lasat sa miste un deget, nici mincare in farfurie nu-si punea singur, nu ca n-ar fi vrut el, ci ca nu-l lasa maica-sa. Si e mai dezordonat de felul lui, lucru care ma face sa turbez, pt ca dupa ceimi e greu sa pastrez ordinea mea, trebuie sa mai string si dupa el !
Am inceput sa-l educ, incetul cu incetul, de 2 ani de cind suntem casatoriti, dar e greu sa schimbi niste obiceiuri din copilarie ...
Cu atit mai greu cu cit are un serviciu solicitant si vine tirziu acasa ...
Solutia pe care o vad eu este sa incerci sa tranferi o parte din indatoriri asupra lui, sa aiba niste responsabilitati clare in casa, pe care sa le transforme in rutina si sa ti le ia de pe cap. De exemplu, el intotdeauna plateste intretinerea, telefonul si alte facturi. Sau el duce intotdeauna gunoiul. Sau tu speli rufele, el le intinde pe sirma. In functie si de talentele si "antitalentele" lui, ca daca e tare neindemanatic ... e cam nasol sa-l lasi sa spele vasele !
Succes si relaxare !

Boghi

http://community.webshots.com/user/bogdanai

Mik spune:

Fetelor si pe mine ma ia cite o oboseala din aia exemplara. Da' n-am incotro, continui.

De stressat nu ma mai stressez de mult !

Hai sa bem o cafea si sa mincam nitica ciocolata si o sa ne treaca.

Si asta e bun :



Mik.

adelamaria spune:

Sincera sa fiu, mi-e un pic rusine de mineStiu ca n-am o viata rea, ca as putea sa fiu recunoscatoare pentru tot ce am, ca se putea si mai rau, ca sunt oameni care au probleme mult mai grave...Dar ce sa fac, asta simt si m-am gandit ca poate daca imi mai impartasesc din ganduri, o sa treaca...Si toate astea in contextul in care incer cu disperare sa gasesc loc unui in viata noastra...Sa nu credeti ca sotul meu nu face nimic. Si el a fost rasfata de maica-sa, dar acum n-are incotro, trebuie sa mai faca (virgula)cate ceva... Problema e ca face daca ii spui...exact ca un copil care asteapta instructiuni...Bine, banuiesc ca se putea si mai rau si ar trebui sa fiu fericita...Adevarul e ca nu i-ar strica mai multa initiativa!
Problema cred ca pleaca si de la mine, pentru ca eu asa am crescut, cu o mama care le facea pe toate, le rezolva pe toate, gasea solutii din pamant din iarba verde...si probabil ca acum fac acelasi lucru; n-am incredere sa-l las pe el sa faca unele chestii...V-am zis eu ca la mine-i problema...La etajele superioare...
Ideea e ca ma simt obosita, chinuita si as vrea ca totul sa fie mai simplu...Pentru ca automat ma gandesc oare de ce sa fac un copil...Ca mai tarziu sa se chinuie cum ma chinui eu acum...cu toate urateniile din viata asta? Sa sufere, sa se zbata, sa caute si sa nu gaseasca, sa traiasca intr-o lume incorecta...sa nu aiba loc de munca sau sa faca ceva ce nu-i place? Sa acumuleze frustari si sa fie permanent nefericit?
Stiu ca sunt pesimista si poate va intristez...imi cer scuze...dar ce viitor ar avea un copil nevinovat in Romania in special si in lumea de azi in general?...

melina34 spune:

off, hai sa mai golesc si eu paharul cacai s-a cam umplut si la mine;
vis-a-vis de barbati fara initiativa tot ce pot sa-ti spun este ca sint nefericita posesoare a unuia dintre ei;din pacate, de 12 ani asa este si cu toate eforturile mele ramine neclintit; eu il acuzam de lipsa de simt practic si de fapt ii lipsea initiativa caci daca ar fi venit vreodata de buna voie sa intrebe cum sa fac asta sau cu ce sa te ajut, ar fi fost simplu, as fi vazut ca vrea sa se implice;
dar...gunoiul acolo ramine si 2 zile daca nu-i spun sa-l duca, vasele nu le vede iar dc se intimpla minunea sa le spele oricum le spala inca o data in urma lui, la piata nu merge niciodata,de gatit stie sa faca doar ceai, nu cumpara paine cu zilele, uita sa plateasca intretinerea si alte utilitati pe motiv ca ,,o sa platesc.."

pt mine e clar: stie ca are cine sa se ocupe de grijile casei si daca merge sa vina ,,la de-a gata" care-i problema?iar toate acestea obosesc si adaug k in cazul meu exista si un copil;
al meu are o imensa putere de detasare fata de cei din jur, copilul il striga citeodata de 3 ori pina sa-i raspunda iar daca e vreun meci la tv iar ea e cocotata undeva sus pe mobila e pur si simplu absent;
sfatul meu ar fi sa nu-l lasi in pace, sa tragi de el pentru orice fleac ai de facut in casa; dk il lasi se va croniciza, asa s-a intimplat la mine, citeodata trebuie sa lupti cu lenea si comoditatea partenerului!

M.