Nu pot sa mai iubesc..
Raspunsuri - Pagina 3
gegea spune:
Draga Julie,
Am ramas profund impresionata in fata calculatorului, citind povestea vietii tale si nu numai...
A fost intr-adevar o foarte grea, cumplita incercare pentru tine, pentru sufletul si inima ta. Nici nu stiu daca sunt in masura sa-ti dau vreun sfat. Trebuie totusi sa incerci sa-ti cauti implinirea..esti tanara, ai viata inainte.
Mult soare in sufletul si inima ta!
Doamne ajuta!
Geani
annablue spune:
Julie, imi pare tare rau ce ti s-a intamplat, e trist si dureros pentru oricine, daramite pentru cel/cea implicat/a.
Si eu mi-am pierdut iubirea primordiala intr-un nor de ceata (diferenta de 10 ani si faptul ca eu eram inca minora l-au facut sa plece chiar daca ne iubeam enorm) si cred ca desi am reusit sa trec dupa multi ani peste asta, si acum imi dau lacrimile cand ma gandesc. Pentru mine cel mai dureros a fost sa aflu peste vreo 3 ani in care eu il cautam inca la fiecare colt de strada sau incercam sa-l regasesc in fiecare barbat care aducea putin cu el de la distanta, ca el se afla undeva in alta tara si inca se mai gandeste la mine si nu si-a refacut viata alaturi de altcineva. Si totusi, eu eram aici si el acolo, asa ca n-am avut incotro si a trebuit sa accept ca asa a fost sa fie. Si acum tanjesc dupa prezenta lui si ma intreb cum ar fi fost daca ?, si acum imi vin in minte din cand in cand crampeie din discutiile noastre.
Dar, in acelasi timp, am un sot pe care il iubesc enorm, am un baietel de 2 ani care este sufletul meu si pot spune ca sunt fericita. Culmea este ca mi-am cunoscut sotul pe net, si dupa ce ne-am intalnit nu il vedeam ca tatal copiilor mei. Desi nu puteam sta nici o clipa fara el, am pastrat pentru un timp acel ideal reprezentat de cel pe care il pierdusem (cei doi sunt complet diferiti fizic). Si mi-am dat seama ca el este cel pe care il iubesc si pe care il vreau alaturi de mine pentru vecie abia in momentul in care il pierdusem aproape definitiv. Atunci am realizat ca acea prima iubire va ramane intotdeauna in sufletul meu intr-un loc special, dar cel din prezent era omul pe care il vroiam alaturi de acum incolo. Si m-a linistit foarte mult acest lucru, plus ca mi-am promis ca voi incerca pana la sfarsitul vietii sa ajung sa-l caut pe cel care l-am iubit prima oara.
Cred ca si tu vei pati oarecum la fel, acum sau cu un alt barbat. Cred ca amintirea aceea a logodnicului tau iti "intuneca" simturile si de aceea nu poti sa vezi ce simti cu adevarat fata de barbatul din viata ta. Stii cum se spune,"nu poti vedea padurea de copaci..."
Timpul insa le va rezolva pe toate. Trebuie doar sa nu te pripesti in orice decizie ai lua.
Iti doresc o viata frumoasa si sa depasesti acest moment dificil alaturi de cel care te merita.
Annablue si Adita 1.11.2002