Toma acasa - Toma in societate

Suntem foarte nelinistiti vis-a-vis de comportamentul lui Toma.
Toata lumea (rude, prieteni, educatoare,etc) il lauda si ne felicita pentru cat de istet, cuminte, simpatic si cooperant este.
Problema este ca el e asa doar in societate ...
Acasa, insa, se poarta de parca nimic nu-i convine, totul ii pute, face tot felul de traznai, a inceput iar sa se trezeasca de 2-3 ori pe noapte pentru tot felul de motive imaginare.
Noi ne enervam, el face si mai rau si cercul e din ce in ce mai vicios.
Daca il intrebi de ce se poarta asa zice ca e de vina "Dojdi" - prietenul lui imaginar.
Ce ziceti, psihologilor ? Sunt, oare, de vina frustrarile sau constrangerile din timpul zilei de la gradinita ?
Manifestarile astea sunt mai pronuntate daca suntem amandoi cu el. Daca e doar cu mine sau cu maica-sa e ceva mai cooperant.

vlad - un tatic cam buimac
ps. Toma are 3 ani si 5 luni

gianina-alina spune:

am vazut ca ai cerut parerea psihologilor dar daca nu te deranjeaza si vrei o sa ma'bag' si eu.
Andreea are tot trei ani si 5 luni(11/06/2001)si este aproximativ la fel.adica oriunde altundeva e un copil tare smecher:spune poezii ii place sa 'incinte' lumea din jurul ei,se 'da in spectacol', e cuminte, ascultatoare etc.
ei, acasa........jale pe vale.bine acum sa nu intelegi ca face 'ravagii' dar nu se compara cu cea din 'lume'.
si cum zici tu daca e cu mine mai e cum cum e dar daca e si bunica-sa sau bunica-su prin preajma...
eu am incercat sa fiu un pic mai aspra cu ea in sensul ca nu ii mai 'ingadui' chiar toate 'poftele' si recompensez purtarile frumoase.
cind se da cu dosul de pamint si face galagie o ignor si nu vorbesc cu ea sau nu o ascult decit cind se comporta frumos si intelegator...
sa stii ca la ea functioneaza!inca ceva :eu am noroc de educatoare tare dragute care isi fac meseria de placere si cu care cooperam mult.ei am ajuns la concluzia ca este si o faza caracteristica virstei lor care trebuie un pic acceptata dar in nici un caz incurajata.
asa ca nu sinteti singurii cu astfel de 'probleme'!
va pupacim cu drag,
Andreea si eu

---

http://community.webshots.com/user/gianinaalina
ps. sper ca macar un pic am fost de ajutor

Dorsilia spune:

Buna, eu nu sunt psiholog practicant, nu mai sunt, am renuntat la jobu asta, insa iti pot spune din proprie experienta ca la varsta asta asa fac unii copii, cu un anume temperament, cei extrovertiti, puternici, cei cu personalitate. Fratele meu la 3-4 ani cand era la gradinita si in public se comporta civilizat, nu facea crize de nervi, nu cerea aia si aia, saluta pe toata lumea, zambea, ce mai era perfect ok....cand intram pe usa casei devenea plin de nervi, "vreau apa, nu vreau apa", "vreau mancare nu vreau mancare", varsa tava pe jos cu mancare, lovea cu piciorul, tipa, sacaia si asta se intampla NUMAI cand eram cu totii acasa, adica tata, mama, si eu. Cata vreme era numai cu unul din noi era in regula, insa cand eram toti trei ... devenea extenuant. Noaptea la fel...era agitat, se foia mult, avea si cosmaruri. Toate astea au trecut de la sine, a fost nevoie de muuuuuulta rabdare si calm imperturbabil (pare imposibil, nu ?).

Eu zic sa nu va faceti probleme e doar o etapa in dezvoltarea copilului

"rabdare si tutun" :))
lia

Kaa spune:

Greu de spus de unde le vin ideile... Poate ca ar functiona varianta cu saua si iapa, ia incercati sa discutati cu "Dojdi" sau chiar sa ii cereti socoteala. "Toma, trebuie sa il pedepsim ca te deranjeaza; trebuie sa stai la tine in pat sa il pazesti, sa nu plece de la colt." sau il faceti sa se simta important: "Spune-i tu sa se potoleasca. Daca Dojdi se poarta bine, iti dam un bonus sa i-l oferi. Daca nu, esti raspunzator sa te ocupi de el, sa se indrepte." Cam asa ceva, daca nu va enervati insa va dovediti fermi, ar putea sa va ia mai in serios. Succes, sa ne spui si noua cum rezolvati..

karmen spune:

Copilul e inca la o varsta dificila, adica afectivitatea sa, comportamentul sufera modificari importante, viata lui afectiva (emotii, sentimente) este dezordonata. Asa sunt copiii la aceasta varsta. Unii se manifesta dezorganizat in societate (sunt cu totul altfel decat in familie) altii sunt invers (acasa isi permit toate mofturile si in societate sunt cei mai cuminti). Inca nu a ajuns la maturizarea afectiva care sa-i permita sa se comporte constant atat acasa cat si in societate. Acasa limitele sunt mai putin restrictive (si asta nu-i un lucru de condamnat, pentru ca el are nevoie de un spatiu de miscare)si de asat se comporta asa. Personajul imaginar este doar o scuza, un mod de a directiona vina catre altcineva dar este totusi util, va puteti folosi de acel Dojdi pentru a-i indrepta comportamentul. In rest, rabdare, consecventa, nervi tari...

Carmen Ghilescu

tata lu Toma spune:

Va multumesc, tuturor, pentru raspunsuri.
Si noi am sperat ca Dojdi ne va fi util in chestia asta dar, se pare ca, ca e cam tare de urechi sau inca nu stie sa vorbeasca si sa-i transmita lu Toma ofurile noastre.
Deci nu ne-a ramas decat rabdarea.
Sanatate tuturor si copii fericiti !


vlad - savurind o mahoarca

diana904 spune:

M-am mai linistit si eu citind subiectul asta...Spun asta pentru ca acum citeva zile maica-mea mi-a spus cam acelasi lucru in legatura cu Tudor (3 ani si 3 luni). Adica la gradi e ok, cind sta cu bunicii e cuminte si ascultator, totul o ia razna cind apar eu. E adevarat ca eu l-am cam rasfatat, el a tot fost bolnav cind era mic si am tot avut tendinta de a-l tine in puf, ceea ce bineinteles el exploateaza acum. Uneori ma dispera dar incerc sa-i impun niste limite, mai ales ca de-acum am pretentia ca ma si intelege.

Manuc spune:

Parca vorbiti despre Costin. Si mie toata lumea imi spune ca nu stim noi sa ne purtam cu el de nu ne asculta si face toate nazdravaniile cand e cu noi, iar cu altii e un copil cuminte cum nu s-a mai vazut. Si Costin nu are decat 2 ani! Toma de cand a inceput sa se poarte asa?

Manuela si bb Costin