Iubiri trecute...

Nu stiu daca a mai fost vreodata un subiect asemanator,iar daca a mai fost imi cer scuze ca nu am cautat destul de "adanc".
Cu multtimp inainte de a fi casatorita, am avut un prieten pe care il consideram iubirea vietii mele.As fi facut orice pentru el, mi-as fi parasit si parintii si sora, care nu erau de acord cu relatia mea, pentru ca spuneau ei nu era pentru mine.Dar eu nu ii vedeam defectele, gandeam atunci ca nu pot trai fara el.Cand s-a pus problema casatoriei si am fixat si data, automat am sperat ca el se va agita, se va interesa, dar nu, el avea alte treburi.....bautura, femei...Atunci parca ceva m-a facut de am deschis ochii si am realizat in ce ma bag.Considerand ca viata mea de atunci in colo era mult mai importanta,am pus punct si am terminat relatia.
La aproape un an l-am cunoscut pe sotul meu, care de ce sa mint la inceput nu a fost o dragoste furtunoasa, dar a venit pe parcurs.
Ma iubeste nespus de mult si eu il iubesc la fel, nu am ce sa ii reprosez.Uneori ma uit in urma si ma gandesc daca.....cum as fi fost acum.
Voi ati trecut prin asa ceva? Ati avut vreo iubita/iubit are sa reprezinte totul pentru voi, dar sa realizati mai tarziu ca de fapt nu va merita?sau v-a influentat intr-un fel viata ulterioara, despartirea de "o iubire a tineretii"?

Anca
Capul sus, va rasari soarele si pe stada noastra.

amoraru spune:

Am trecut prin asa ceva.. Rezultatul.. 10 ani de casnicie ...fara finalizarea de <au trait fericiti pana la adanci batraneti>... Ca si tine parintii, prietenii imi spuneau ca nu este de mine.. dar eu nu, si nu il vedeam perfect...geaba!
Cat despre o <iubire a tineretii> am avut, si, si acum dupa mai mult de 15 ani ma intreb.. cum ar fi fost daca..nu stiu de ce, dar tot la el ma gandesc acum..( la ora aceasta este casatorit cu o fosta prietena de a mea, dar dupa cate am auzit nu merge nici la ei..)

tot o Anca
<Cine poate rade in momentul infrangerii nu a fost invins...>

mispas007@yahoo.com spune:

Ce coincidenta! Zilele astea am dezgropat si eu amintirile, gandindu-ma la primul meu iubit... Sunt casatorita de 16 ani, dar uneori si eu ma intreb " ce-ar fi fost daca..." . Atunci credeam ca lumea se va sfarsi daca nu vom mai fi impreuna, si iata ca acum suntem totusi bine merci... fiecare la locul lui, cu familia lui. La mine a fost ceva mai mult : chiar dupa ce ne-am despartit (la initiativa mea), am ramas in relatii bune cu familia lui. Saptamana trecuta l-am sunat (dupa 5 ani), ca sa vad ce mai face... nu stiu ce mi-a venit... Mi-a recunoscut vocea din prima, chiar daca nu am vorbit de atata timp...
Chiar daca am o casnicie minunata, ma gandesc cu placere la anii aceia, la nebunia si inconstienta tineretii... Gata, atat! Mey, prima iubire...

Madalina

anangel_lexi spune:

Si eu am avut un prieten pe care il consideram iubirea vietii mele. N-a fost prima dragoste, dar a fost primul prieten si poate ca asta a atarnat in balanta. Ne-am despartit pentru ca erau prea multe diferente intre noi. Acum l-am uitat complet pentru ca sunt super fericita cu actualul meu prieten.

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

szivarvany spune:

Eu intotdeauna am fost indragostita, altfel nu puteam trai. Doar ca aveam eu un plan: sa nu ma casatoresc niciodata, ci sa am o bebica, sa fiu mamica singura. I-am disperat pe ai mei cu planul asta facut in tinereti, undeva prin liceu. Dar planurile s-au schimbat radical si sunt married de 2 ani.
In ceea ce priveste relatiile din trecut, sunt curioasa cum le merge lor (cu oarecare rautate, bine-nteles ), dar mi-am gasit jumatatea si sunt convinsa ca numeni nu m-ar suporta mai eroic decat my husband ...


Leoaicele Daria & Giulia (16.08.2004.)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
http://community.webshots.com/user/giulia16

smillaraaq spune:

loool, mamagiuliei, parca ai fi eu!!! mama era innebunita ca eu de la 16 ani incoace declaram sus si tare ca o sa fac un copil fara tata si gata

acuma nu mai sunt asa convinsa :)

cat despre prima iubire ... a fost foc de paie si autosugestie; am suferit ceva, dar s-a vindecat

uneori ma gandesc la el ... dar am rupt relatiile prea brutal ca sa mai poata fi vorba de vreo amicitie

mereu ii spun iubitului meu ca, intr-un fel, el e prima mea iubire (si singura!)

liliac1 spune:

Am trait si eu asa ceva...
S-a intamplat la 16 ani si a durat 6 ani cu despartiri mai scurte sau mai lungi, timp in care cunosteam pe altcineva, dar nimeni nu se compara cu EL. Asa ca de fiecare data reveneam iar EL ma reprimea.
L-am iubit enorm si cred ca inca il mai iubesc!
Ultima data m-a sunat acum 5 ani si mi-a spus ca este in Anglia.
In anul urmator mi-am cunoscut actualul sotz.
Dar uneori imi zboara gandul undeva departe si imi amintesc cu drag de toate episoadele frumoase prin care am trecut.
Cele mai dure momente mi se par alea cand amicii mei ma intreaba: "Ce mai face...?"

aniela23 spune:

cu primul meu prieten cu care am avut o relatie de 3 ani.A fost si este cel mai minunat om de pe pamant.Spun cu convingere ca femeia cu care se va casatori va fi cu adevarat FERICITA.In mod inconstient compar toti barbatii cu care intru in contact cu el...Bine-nteles ca ma intreb tot timpul cum ar fi fost dac-as fi ramas in Romania si m-as fi casatorit cu el.N-am sa stiu niciodata

Danelutza spune:

Am trecut si eu prin asa ceva. Eu eram innebunita, el mai putzin, dar profita pe cit putea de dragostea pe care o aveam pentru el. Intr-o zi m-am trezit intrebindu-ma daca as fi suportat intr-adevar sa traiesc toata viatza cu el. Concluzia: NU. Ne-am despartzit. Apoi el era cel care vroia sa reincepem relatzia. I-am explicat care era situatzia, apoi cred ca am fost dura dar i-am spus ca, daca ne-am fi casatorit, mai mult de un an nu am fi stat impreuna. Mi-a dat dreptate, pentru ca eu eram calul care tragea ca aceasta relatzie sa mearga inainte, el era calul care tragea inapoi.

Daniela

luminita74 spune:

SI EU AM O POVESTE ASEMANATOARE,SI LA MIME PARINTI S-AU OPUS SI TOTUSI NE-AM CASATORIT AVEM UN BAIETEL DE 3 ANI SI 9 LUNI EXTRAORDINAR PE CARE IL IUBIM AMANDOI.PROBLEMA MEA MARE ESTE CA SOTUL MEU ARE O PASIUNE MARE "BAUTURA"SI DIN ACEST MOTIV APAR MEREU DISCUTI SI IN TIMP RELATIA NOASTRA S-A RACIT,MA INTREB DESEORI DACA IL MAI IUBESC SI DACA MAI ARE ROST SA MERGEM PE ACELASI DRUM AMANDOI.IN ULTIMA VREME MA GANDESC TOT MAI DES LA DIVORT DAR INTOTDEAUNA MA GANDESC LA COPIL.IN REST EL ESTE UN SOT BUN DAR ACEST DEFECT MA SCOATE DIN SARITE SI CHIAR NU MAI STIU CE SA FAC.AS AVEA NEVOIE DE UN SFAT.



VA MULTUMESC,
LUMINITZA

szivarvany spune:

Luminita, sfaturi nu-mi place sa dau, dar din experienta altora iti pot spune ca nu trebuie sa te sacrifici pentru copil, probabil esti foarte tanara si ai viata inainte. Ar trebui sa vezi daca gasesti o cale sa-l determini pe sotul tau sa renunte la acest viciu (probabil asa e anturajul), de dragul tau si al copilului; cu siguranta il iubesti inca.

Leoaicele Daria & Giulia (16.08.2004.)
"La vita e` una bataglia, la morte un`avventura"
http://community.webshots.com/user/giulia16