Melancolie de toamna, in versuri

AdaByron spune:

Sonet I
Afară-i toamnă, frunză-mprăstiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si într-un ceas gândesti la viata toată.

Pierzându-ti timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n usa ta să bată;
Dar si mai bine-i, când afară-i zloată
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Si eu astfel mă uit din jet pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceata creste rânduri-rânduri;

Deodat-aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri ...
Iar mâni subtiri si reci mi-acopăr ochii.

Mihai Eminescu