ce ma fac?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

canuta-om-sucit spune:

Ma gandeam ca sunt singura, si ca nu e ceva bine cu mine, ma gandeam ca poate dragostea fata de sotul meu nu e de fapt dragoste. Nu inteleg cum poate fi atat de haina inimia asta. Eu ma simt vinovata pentru gandurile astea, imi ofera totul sotul meu, e nemaipomenit il iubesc, e... aerul meu, sunt dependenta.... e ... nu stiu... TOTUL meu. Acum gandurile au disparut, chiar nu ma mai gandesc si imi e indiferent. Nu stiu cum am reusit, poate nu am reusit eu ci sotul meu.

Va pup fetelor!

aura

boo lina spune:

stiu cum e cu varsta asta de 30
parerea mea e sa-l suni, s-ar putea sa-ti treaca instant toate gandurile...eu asa am patit cu un fost, cu care m-am purtat destul de urat acum vreo 10 ani...ma apucasera remuscarile asa ca l-am sunat pur si simplu ca sa vad ce face. si facea f bine! acu cred ca-s si intr-o pasa proasta,nu stiu cum naiba am dat aseara pe antena 1 la "din dragoste" (cred e a doua oara cand ma uit la emis asta) si m-am oprit pentru ca o doamna arhitect, f in varsta, isi cauta un fost iubit dupa 40 de ani, si spunea ce poveste frumoasa au trait ei...ei bine, cand l-au gasit pe respectivul si l-au intrebat (el inginer fiind) a spus ceva de genul: "cine e aia? aia care m-a infectat cu blenoragie? ce poveste domnule, se tinea dupa mine, etc, etc" eu cred ca sunt prea rare cazurile de barbati care dupa 10 ani isi mai aduc aminte de iubirile din tinerete.. nu te supara pe mine, si eu mai simt nevoia din cand in cand,sa cred ca tot ce zboara se mananca:) da trece...

Mik spune:

quote:
Originally posted by boo lina

stiu cum e cu varsta asta de 30
....nu stiu cum naiba am dat aseara pe antena 1 la "din dragoste" (cred e a doua oara cand ma uit la emis asta) si m-am oprit pentru ca o doamna arhitect, f in varsta, isi cauta un fost iubit dupa 40 de ani, si spunea ce poveste frumoasa au trait ei...ei bine, cand l-au gasit pe respectivul si l-au intrebat (el inginer fiind) a spus ceva de genul: "cine e aia? aia care m-a infectat cu blenoragie? ce poveste domnule, se tinea dupa mine, etc, etc"

Am ris cu lacrimi ! Mi-ar fi placut sa vad emisiunea !

Mik.

ponicid spune:

Didita, bune sfaturi ti-au dat fetele!

Daniela, mamica de Ana-Maria

didita spune:

Asa e, fetelor. Mi-ati dat sfaturi tare bune.
Undeva in mintea mea stiam dinainte ca aveti dreptate, dar inimioara nu prea vrea sa asculte ce-i ordona capul!

Si pe mine m-a facut sa rad povetea de pe Antena1!!!! Deja mi se pare extrem de jenant sa te duci la televizor sa te expui la toata lumea si la ridicolul situatiei pe care tu ai creat-o. In plus ii mai bagi si pe altii in oala; ei saracii nu cereau nimic!

RELY27 spune:

Didita eu zic doar atat : incearca sa traiesti in prezent, ce a fost a fost si acum ai familia ta ( copii) care cred ca merita sa faci sacrificii pt ei.Probabil ca ai probleme cu sotul dar daca tu suspini dupa fostul eu cred ca nu ai sanse sa iti rezolvi problemele actuale.asa ca lasa trecutul in urma si gandeste-te ca poate nu ar fi fost la fel de bine daca ai fi ramas cu fostul.In cele mai multe cazuri iubim mai usor pe cineva cu care nu traim pt ca ni se pare ca ar fi mai bun, intotdeauna ne trebuie ceva ce nu avem.Traieste viata alaturi de sotul si copii tai si incearca sa te indragostesti de sotul tau si daca nici atunci nu reusesti poti visa in continuare la ceva ce nu ai.

Roxy Trixy spune:

Iubita Didita!
Draga mea, te inteleg perfect!
De cate ori ne mergea noua rau in casnicie, eu ma gandeam la fostul meu.... si ma gandeam ca am dat cu piciorul la un "baiat atat de bun" pentru "asta", care era asa si pe dincolo si facea alea alea...
e normal sa te mai uiti si in urma atunci cand iti vezi viitorul negru!
Dar, nu te lasa coplesita de ganduri!!! Sub nici o forma! Tu trebuie sa lupti sa iti salvezi casnicia si nu sa visezi la fosti ecshi!
Gandeste-te ca daca s-a rupt o data relatia, intr-adevat ceva lipsea in ea, el poate era cel mai minunat de pe planeta, dar poate nu erati compatibili sau nu va potriveati pur si simplu.
Si inca ceva, in inchipuirea noastra, o persoana care nu e langa noi poate sa capete insusiri si valente pe care nu le are in realitate, si tot ceea ce facem este doar sa ne amagim!
Vrei sa stii realitatea?
Ca sa nu zic "NIMENI" si sa ofenzez pe careva (cu toate ca imi vine sa zic nimeni), 90% din casnicii merg asa si asa, cand mai bine cand mai rau, cand cu probleme, cand cu bucurii, dar mai mult cu probleme, pentru ca viata in 2 nu e deloc usoara, e un sir neintrerupt de compromisuri, oricat de aurit ar fi ala de langa noi...

Nu te lasa amagita de propriile tale iluzii, iar daca simti ca situatia este atat de grava, consulta un specialist pentru ca nu iti va face rau niciodata! Nu te pacali ca esti indragostita, doar te-a luat valul gandurilor tale! Poate el era mai bun decat sotul tau in unele privinte, dar poate la alte capitole schiopata, si poate si asta te-ar fi facut tot nefericita.

Draga mea, fericirea ti-o gasesti in tine, niciodata in celalalt, sau poate prea rar!

Si inca ceva, nici unul nu e perfect, asa cum nici una dintre noi nu este perfecta.

Te rog frumos sa ai grija de tine, sa fii tare, si sa ai puterea sa mergi inainte, pentru ca daca te vei uita tot timpul in urma te vei izbi la un moment dat de realitatea prezentului, si s-ar putea sa te doara rau...

Iti doresc mult mult succes, si sa iti gasesti puterea in tine!

http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta

Bic spune:

Fetelor, cuicuietelor, ce ati lovit din plin cu subiectul asta. Vedeti ca se discuta acelasi lucru si la "iubiri trecute", dar nu stiu de ce mie mi-a venit sa scriu aici.

Mda, si eu am multe sentimente de vinovatie ca ma gindesc la fostul meu iubit. Poate ca stiti de la alte thread-uri ca eu am avut ceva probleme in casnicie. Si de cite ori ma cert cu sotul meu ma gindesc la fostul meu iubit. Sau cind nu-mi convine ceva, ma gindesc iar la el. Facusem chiar o obsesie, il visam tot timpul. Si eu, ca si didita, m-am despartit din voia mea. Am considerat ca nu e in stare sa-mi ofere viata pe care mi=o doream eu si, gata, la revedere. Acum, ca-s mai inteleapta n-as mai face asa.

Dar cel mai tare ma roade ca am fost stresata si preocupata de viitor in relatia aia, in loc ca ma bucur din plin de ea, si ca m-am purtat cam urit cu el, desi eu nu aveam nici un drept sa-i fac scandal pentru ca nu e si nu face cum vreau eu.

Citeodata imi vine sa ii dau telefon (desi nu stiu unde sa-l gasesc), doar ca sa vorbesc cu el si sa-mi treaca fantasma din cap. Mi-a fost tot timpul teama sa nu-mi dau seama ca de fapt vreau sa fiu cu el.

De sotul meu ma leaga alt fel de afectiune si avem mult mai multe puncte comune. Sint mult mai linistita, mai matura de cind sint cu el, ma face sa rid ca nimeni altul. Dar cind il vedeam pe celalat simteam ca ramin fara respiratie. Plus ca ma trata ca pe o printesa.

Sint o nemernica si nu-mi iubesc sotul? Trebuia sa ramin cu celalalt, chiar daca era un pierde-vara???

Uite asa ma perpelesc de o gramada de vreme. (desi de cind cu alegerile astea mi-a cam iesit alalalt din minte, dar na' mi-ati adus voi aminte de el.)

Dar am incredere in mine ca bunul D-zeu m-a ajutat sa iau intotdeauna cele mai bune decizii.

Ai mei au fost casatoriti dintr-o dragoste nebuna si a mers rau de tot. Eu m-am gindit sa nu mai fac aceeasi greseala. Poate ca iubirile astea patimase e mai bine sa le termini, ca sa nu se ajunga la dezastre. Sint amintiri superbe bune de pus la rana.

Roxy Trixy tu esti o comoara pentru sufletul meu.

adimercedes spune:

Bic, cu ce ai zis mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut recent, "Captain Corelli's Mandolin", in care unul dintre personaje ii spunea fetei lui ca iubirea e ceea ce ramane dupa ce flacara pasiunii impulsive si a noului se stinge. Nu trivializa nicidecum iubirea, ci ii dadea consitenta, o inradacina in cuplu, nu in individ. Si ce rost are sa tragi la aceeasi caruta, daca te uiti in directii diferite???

didita Sfaturi bune ti-au dat fetele. TU stii ce trebuie sa faci, TU stii ca nu esti indragostita de fostul tau prieten, nu il doresti pe el, ci AMINTIREA lui, imaginea lui pe care ti-ai format-o si pastrat-o in minte. Iar faptul ca poate ai fost nedreapta ca v-ati despartit, te-a ajutat sa il "victimizezi", sa ii oferi o aura aparte, sa il idealizezi si mai mult, poate pe undeva pentru a te disculpa. TU stii ca tanjesti dupa clipe trecute, nu dupa EL neaparat. E o forma de "escapism", o modalitate de a evada din cotidianul arid, inospialier si solicitant intr-un trecut asupra caruia ai avut odata controlul. Eu, sa fiu in locul tau, m-as duce la un consilier si as discuta. O sa te eliberezi si o sa te ajute sa te orientezi din nou, mai puternic, asupra prezentului si viitorului tau alaturi de familia ta (actuala).

"Where there's a will, there's a way!!!"