Cand ajungi la capat...

ati simtit vreodata ca va coplesesc problemele, ca va apasa o greutate pe crestet? Ati simtit vreodata ca parca ati fi pe fundul unui sac, incercand din rasputeri sa iesiti de acolo si sa nu reusiti? Si daca da, cum ati scapat de sentimentele astea?
Eu ma simt asa de vreo luna si parca perioada asta nu se mai termina, parca nu mai gasesc solutii sa rezolv nici o problema.Psihic, ma simt la capatul puterii,deseori imi vine sa plang, uneori sunt nervoasa cu cei cu care as vrea cel mai putin sa fiu asa, nu stiu ce se intampla cu mine si nu stiu ce sa fac sa scap de starea asta. Ati trecut prin asa ceva?

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

roxanak spune:

Da, eu m-am simtit asa. Mi se parea ca am foarte multe pe cap, nu am timp sa ma ocup de toate si parca in fiecare zi aparea probleme din nimic. Am plans, mi-am plans de mila, m-am infuriat, am dat vina pe altii, dar am ajuns la concluzia ca de fapt eu sunt vinovata. Incepusem prea multe treburi si nu puteam finisa nici una. Asta era acum vreo doi ani, eram nemutumita, eram ingrijorata de fiecare lucru sau eveniment. Dupa lungi discutii cu mine insami am ajuns la concluzia sa las totul asa cum e si sa incerc sa-mi rezolv pe rand problemele, nu mai multe dintr-o data. Incet, incet m-am linistit, mi-am pus prioritatile pe primul plan si am inceput sa invat ca nu sunt mama Teresa care sa fie mereu prezenta la fiecare strigat de ajutor. Am reusit sa invat ca nu mereu materialul e important, asa ca da-l incolo de covor daca nu am bani de altul nou, lasa ca putem si fara mobila in sufragerie, e buna si cea veche de 20 de ani. Am inceput sa-mi triez prietenii, sa-mi pun ordine in familie si sa ma ocup si de mine. A trecut mult de atunci, inca nu sunt multumita de toate, mai bine zis inca nu am reusit sa-mi realizez toate telurile, dar ma gandesc ca nu pot avea la 28 de ani, ce altii au realiza intr-o viata (poate daca m-as fi nascut printesa). Incerc sa-mi traiesc clipa, sa ma bucur de fiecare clipa pe care o traiesc si sa mai dau problemele la spate, ca multe se mai rezolva si de la sine. Nu stiu daca te ajuta cu ceva ce am scris, dar sa stii ca m-a ajutat pe mine sa-mi mai deschid sufletul un pic.
Iti doresc tot binele din lume, capul sus si nu uita ca suntem oameni cu suflete si sentimente, nu roboti, ai grija de sufletul tau ca restul se mai rezolva si in timp.
Pupici

anangel_lexi spune:

Draga Roxana, multumesc mult de sfaturi. La mine problemele sunt de alta natura, zic eu. In urma unei intamplari cat se poate de nefericite am ajuns, din "puiul" rasfatat si protejat al familiei, stalpul acesteia. Ma stresez pentru ca zilnic se strica cate ceva acasa, pentru ca vrem sa vindem apartamentul, ca nu vom reusi sa-l mai tinem, si nu gasim cumparatori, ca peste 1 luna am de dat un examen si NU POT retine nimic, ca prietenul meu nu reuseste sa-si vanda computerele sa-si plateasca scoala, ca mama nu se simte bine cu sanatatea...
ufff, parca m-am mai usurat un pic...

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

ralucah spune:

Draga mea, eu consider ca capat este...lumea cealalta. Adica numai acolo poti sa spui ca ai ajuns la capat.
Pana atunci, multumeste-i lui D-zeu pentru tot ce ai, mult putin nu conteaza. Fata de altii ai enorm de multe oricum. Gandeste-te cati oameni cu adevarat disperati sunt pe lume, copii bolnavi, oameni fara casa, etc. Si atunci ai sa vezi ca problemele astea de moment nu sunt chiar asa de grele pe cat par. Asa ca fruntea sus si lasa gandurile astea negre!

Si de-as avea darul prorociei si tainele toate le-as cunoaste si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii din loc iar dragoste nu am...nimic nu am!

szivarvany spune:

De multe ori ajung si eu "5 m sub pamant", iar atunci dau intr-o criza de plans (de mila, de suparare, de dragul plansului), asta ca sa ma descarc, altfel ... dupa care imi iau o foaie A4, un marker si imi scriu "obligatiile", apoi le asez in ordinea prioritatilor si incep sa gandesc "la rece". Nu e usor ca de la o zi la alta sa faci ceea ce faceau altii, sa te trezesti responsabil de vietile celorlalti. Trebuie sa fii tare, de dragul tau si al celorlalti care se bazeaza pe tine. Ar fi ideal sa fie cineva caruia sa-i poti impartasi temerile tale, care sa te asculte, dar deciziile trebuie sa-ti apartina.

Daria & Giulia (16.08.2004.)
http://community.webshots.com/user/giulia16

anangel_lexi spune:

quote:

---

Originally posted by ralucah

Draga mea, eu consider ca capat este...lumea cealalta. Adica numai acolo poti sa spui ca ai ajuns la capat.
Pana atunci, multumeste-i lui D-zeu pentru tot ce ai, mult putin nu conteaza. Fata de altii ai enorm de multe oricum. Gandeste-te cati oameni cu adevarat disperati sunt pe lume, copii bolnavi, oameni fara casa, etc. Si atunci ai sa vezi ca problemele astea de moment nu sunt chiar asa de grele pe cat par. Asa ca fruntea sus si lasa gandurile astea negre!

Si de-as avea darul prorociei si tainele toate le-as cunoaste si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii din loc iar dragoste nu am...nimic nu am!

---

Draga Ralucah, ai dreptate, si eu m-am tot gandit asa, mi-am spus ce fericita sunt eu fata de altii...numai ca...pe mine asta nu ma juta deloc, dsin contra ma face sa ma simt si mai prost. Ma doare sa stiu ca sunt oameni care sufera enorm fara sa se planga iar altii, imbuibati se plang ca vai ce rau le merge. Nu ca as face parte din a doua categorie dar, oricum nu ma simt bine...Desi acum, ca a inceput o noua luna, inep si eu sa sper la mai bine.

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine

dulcetica spune:

E o vorba care spune " nu-i da omului cit poate duce!"Sigur vor veni si vremuri mai bune.Sau ,cel putin mai bune ca astea....Se pare ca sintem tristi sau fericiti ,prin comparatie cu altii.Nu-ti lua responsabilitati mai mari decit poti duce si mai ales lasa problemele altora,din afara familiei.Se descurca ei si fara tine!In familie daca sint numai probleme materiale apeleaza la rude ,judeca solutii de moment ,iesiri din criza pina se aseaza lucrurile incetisor.Ai grija si de tine!
Numai bine,