Religia din care facem parte
Raspunsuri - Pagina 6
lucia_cs spune:
quote:
Draga Lucia, iti multumesc pentru raspuns. Insa din cate stiu eu, binecuvantarea casatoriei se face numai prin slujba de casatorie. Este o mare Taina si fara ea nu cred ca putem fi binecuvantati in casatorie.
De multe ori ceea ce "simtim" noi pot fi sentimesnte/ganduri de la cel rau, care chiar asta vrea: sa nu ne mantuim. Si sa traim cu pacatele noastre, fiind convinsi ca nu traim in pacat.
Star 33,
Eu consider ca binecuvantarea in casatorie se face numai prin acordul Lui Dumnezeu si ceea ce simti in launtrul tau.
Taina despre care vorbesti este "cei doi vor deveni un singur trup".
Eu sunt convinsa ca nu traiesc in pacat, si in fata lui Dumnezeu noi suntem casatoriti. Sa stii ca Cel care leaga este Dumnezeu nicidecum un pastor sau un preot, sau orice om.
Bineanteles ca mi-ar fi placut sa am o ceremonie de casatorie la biserica, dar decat sa o am la o biserica la care eu nu as fi dorit, am preferat sa facem cum am facut si simt ca Spiritul Sfant al lui Dumnezeu este peste casatoria noastra.
Bineinteles ca fiecare simtim deosebit.
Sa inteleg ca te pregatesti de marele pas?
Lucia sotia lui Csaba.
pulstar spune:
quote:
Originally posted by lucia_cs
Eu consider ca binecuvantarea in casatorie se face numai prin acordul Lui Dumnezeu si ceea ce simti in launtrul tau.
Eu sunt convinsa ca nu traiesc in pacat, si in fata lui Dumnezeu noi suntem casatoriti.
Sa stii ca Cel care leaga este Dumnezeu nicidecum un pastor sau un preot, sau orice om.
Corect!!!
-----------------------------------------
* Nimic nu se pierde, totul se transforma *
http://photos.yahoo.com/pulstar3/
alexxia spune:
quote:
Originally posted by lucia_csquote:
Draga Lucia, iti multumesc pentru raspuns. Insa din cate stiu eu, binecuvantarea casatoriei se face numai prin slujba de casatorie. Este o mare Taina si fara ea nu cred ca putem fi binecuvantati in casatorie.
De multe ori ceea ce "simtim" noi pot fi sentimesnte/ganduri de la cel rau, care chiar asta vrea: sa nu ne mantuim. Si sa traim cu pacatele noastre, fiind convinsi ca nu traim in pacat.
Star 33,
Eu consider ca binecuvantarea in casatorie se face numai prin acordul Lui Dumnezeu si ceea ce simti in launtrul tau.
Taina despre care vorbesti este "cei doi vor deveni un singur trup".
Eu sunt convinsa ca nu traiesc in pacat, si in fata lui Dumnezeu noi suntem casatoriti. Sa stii ca Cel care leaga este Dumnezeu nicidecum un pastor sau un preot, sau orice om.
Bineanteles ca mi-ar fi placut sa am o ceremonie de casatorie la biserica, dar decat sa o am la o biserica la care eu nu as fi dorit, am preferat sa facem cum am facut si simt ca Spiritul Sfant al lui Dumnezeu este peste casatoria noastra.
Bineinteles ca fiecare simtim deosebit.
Sa inteleg ca te pregatesti de marele pas?
Lucia sotia lui Csaba.
Alexxia
Lumea este plina de frumusete atunci cand inima este plina de dragoste
un_tata spune:
quote:
Originally posted by elena_ltdquote:
Originally posted by un_tata
Eu sunt ortodox, iar fiul meu de trei ani si 8 luni nu lipseste duminica de la biserica.
Sebastian
Uite aici va rog si eu pentru o sugestie sau o lamurire. Sebastian, baietelul tau sta la toata slujba de duminica? Bun, inteleg ca este in mare masura o problema de obisnuinta, de mod de viata, chiar de imitatie, asa cum invata si alte lucruri, daca intreaga familie merge la slujba, si pentru copii va fi un lucru absolut normal si il vor asimila ca atare, dar CUM REUSESTE cel mic sa stea la slujba atata timp fara sa se plictiseasca sau, si mai rau, sa vocifereze?
Elena, mami de Oana si Mihai
ne vedeti aici
Nu sta si la Utrenie, ci doar la Liturghie. Mergem pe la 10 fara un sfert (cam atunci incepe Liturghia) si stam pana pe la 12 si 10 (cand se termina). In aceste doua ore si ceva sta numai in picioare sau in genunchi (in momentele esentiale). Daca incepe sa se legene, sa dea din maini si picioare, sa se strambe, sa vorbeasca sau sa intoarca privirea spre usa, il strang usor de brat pentru a-l atentiona. Daca aceasta nu este suficient, ma aplec si ii soptesc la ureche sa fie cuminte. Acum nu este nevoie de mai mult. Cu cateva luni in urma insa, era uneori necesar sa-l scot afara din biserica si sa-i dau doua palmute la fund. Apoi se linistea si continuam sa participam la slujba pana la sfarsit.
Am gasit la un episcop ca, pentru copii, de la varsta de 3 ani nu este o dificultate deosebita sa stea doua-trei ore la slujba. In cazurile de alunecare spre obraznicii se trece la atentionari graduale, mergand pana la a-l scoate cateva minute afara din biserica pentru doua palmute la fund.
Eu nu mai folosesc palmutele pentru ca fiul meu (de 3 ani si 8 luni) a invatat sa se comporte civilizat la biserica si sa participe in liniste (si numai in picioare - niciodata asezat) la Sfanta Liturghie. Se impartaseste des si intotdeauna in liniste.
Mentionez ca are un program de rugaciune si acasa (cand ne rugam impreuna cu el): dimineata, inainte si dupa mese, inainte de culcare. Stie "Inger, ingerasul meu..." si "Doamne, Doamne Ceresc Tata". In afara de acestea, se mai roaga si cu cvintele lui: multumeste pentru darurile primite de la Dumnezeu si cere sa creasca mare si sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Cand aude "Tatal nostru", "Cuvine-se cu adevarat" si unii dintre psalmi, stie cand urmeaza finalul, se inchina si spune singur: "Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."
Doamne, ajuta!
Sebastian
anda141 spune:
[quoteNu sta si la Utrenie, ci doar la Liturghie. Mergem pe la 10 fara un sfert (cam atunci incepe Liturghia) si stam pana pe la 12 si 10 (cand se termina). In aceste doua ore si ceva sta numai in picioare sau in genunchi (in momentele esentiale). Daca incepe sa se legene, sa dea din maini si picioare, sa se strambe, sa vorbeasca sau sa intoarca privirea spre usa, il strang usor de brat pentru a-l atentiona. Daca aceasta nu este suficient, ma aplec si ii soptesc la ureche sa fie cuminte. Acum nu este nevoie de mai mult. Cu cateva luni in urma insa, era uneori necesar sa-l scot afara din biserica si sa-i dau doua palmute la fund. Apoi se linistea si continuam sa participam la slujba pana la sfarsit.
Am gasit la un episcop ca, pentru copii, de la varsta de 3 ani nu este o dificultate deosebita sa stea doua-trei ore la slujba. In cazurile de alunecare spre obraznicii se trece la atentionari graduale, mergand pana la a-l scoate cateva minute afara din biserica pentru doua palmute la fund.
Eu nu mai folosesc palmutele pentru ca fiul meu (de 3 ani si 8 luni) a invatat sa se comporte civilizat la biserica si sa participe in liniste (si numai in picioare - niciodata asezat) la Sfanta Liturghie. Se impartaseste des si intotdeauna in liniste.
Mentionez ca are un program de rugaciune si acasa (cand ne rugam impreuna cu el): dimineata, inainte si dupa mese, inainte de culcare. Stie "Inger, ingerasul meu..." si "Doamne, Doamne Ceresc Tata". In afara de acestea, se mai roaga si cu cvintele lui: multumeste pentru darurile primite de la Dumnezeu si cere sa creasca mare si sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Cand aude "Tatal nostru", "Cuvine-se cu adevarat" si unii dintre psalmi, stie cand urmeaza finalul, se inchina si spune singur: "Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin."
Doamne, ajuta!
Sebastian
-------------
Nihil sine Deo!
[/quote]
Bravo!!!! 
Monica 
si 
ALBERT EDUARD
(19 ianuarie 2004 )
Album Albert
lucia_cs spune:
Un Tata
M-a emotionat cand am citit cat de frumos il educi pe micutul tau si faptul ca i-L dezvalui pe Dumnezeu inca din primii ani de viata.
Se vede ca si el este un copil extraordinar in moemntul in care si-a invatat rugaciunile si isi compune singuri rugaciunile.
Dumnezeu sa va binecuvainteze si sa aiba grija de voi.
Lucia sotia lui Csaba.
un_tata spune:
Va multumesc pentru frumoasele cuvinte.
Va marturisesc ca la inceput aveam retineri in a-l tine la biserica toata Liturghia dar, dupa ce am gasit unele scrieri despre educatia copiilor, am procedat in consecinta. De mare folos mi-au fost si imi sunt - printre altele - urmatoarele doua carti:
- "Elemente de psihologie pastorala ortodoxa" - scrisa de Arhiepiscopul Hrisostom de Etna (Editura Biserica Ortodoxa si Editura Bunavestire, Galati, 2003)
- "Educatia religioasa - invataturi pentru copii si tineri" - scrisa de Irineu, episcop de Ekaterinburg si Irbit (Editura Sofia, Bucuresti, 2002).
In afara de acestea, am gasit cateva invataturi foarte folositoare si la parintii: Cleopa si Arsenie Boca.
Un copil care nu stie de rugaciune, de Biserica, de spovedanie (la cei mai mari), de impartasanie si de post, va avea si va crea probleme in adolescenta si la maturitate.
In ultimile luni fiul meu nici nu mananca de sambata seara pana duminica la pranz. Uneori se impartaseste, iar alteori mananca numai anafura. Cand ajungem acasa de la biserica, spunem rugaciunea si mancam cu totii. Masa de pranz de duminica este deosebita.
Fiului meu ii place sa se roage la Sfantul Ioan Botezatorul (cu care are si o icoana) pentru ca este protectorul lui. I-am spus ca numele Ionut vine de la Ioan. Ii multumeste Sfantului pentru ca a mai crescut, pentru ca merge la inot, pentru ca este sanatos, iar apoi se roaga pentru el, pentru noi (parintii), pentru bunici, pentru copiii cu care se joaca si pentru profesorul de inot.
Ma rog ca Dumnezeu sa-mi lumineze mintea, inima si sufletul pentru ca sa-l educ asa cum se cuvine si sa ajunga un barbat drept si bineplacut Domnului.
Sebastian
Andrada spune:
quote:
Originally posted by un_tata
Nu sta si la Utrenie, ci doar la Liturghie. Mergem pe la 10 fara un sfert (cam atunci incepe Liturghia) si stam pana pe la 12 si 10 (cand se termina). In aceste doua ore si ceva sta numai in picioare sau in genunchi (in momentele esentiale). Daca incepe sa se legene, sa dea din maini si picioare, sa se strambe, sa vorbeasca sau sa intoarca privirea spre usa, il strang usor de brat pentru a-l atentiona. Daca aceasta nu este suficient, ma aplec si ii soptesc la ureche sa fie cuminte. Acum nu este nevoie de mai mult. Cu cateva luni in urma insa, era uneori necesar sa-l scot afara din biserica si sa-i dau doua palmute la fund. Apoi se linistea si continuam sa participam la slujba pana la sfarsit.
Am gasit la un episcop ca, pentru copii, de la varsta de 3 ani nu este o dificultate deosebita sa stea doua-trei ore la slujba. In cazurile de alunecare spre obraznicii se trece la atentionari graduale, mergand pana la a-l scoate cateva minute afara din biserica pentru doua palmute la fund.
Eu nu mai folosesc palmutele pentru ca fiul meu (de 3 ani si 8 luni) a invatat sa se comporte civilizat la biserica si sa participe in liniste (si numai in picioare - niciodata asezat) la Sfanta Liturghie. Se impartaseste des si intotdeauna in liniste.
Si tu crezi ca fiul tau vine acum cu toata inima la Isus sau vine in biserica si spune toate celelate de frica palmelor la fund?
Sa il ciupesti si sa-l bati ca la 3 ani nu poate sa stea drepti pentru 3 ore, ascultind vorbe fara intelegere pentru mintea lui???
Si toate aceste abuzuri se petrec in biserica????
Si-l mai tii si nemincat de simbata pina duminica la prinz!!!
Toate astea la 3 ani???
wow!
A
PS episcopul de care vorbesti are studii de psihologia copilului, sau experienta de mai sus cu maltratarea copiilor in biserica i-a demonstrat ca se poate???
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by un_tata
Un copil care nu stie de rugaciune, de Biserica, de spovedanie (la cei mai mari), de impartasanie si de post, va avea si va crea probleme in adolescenta si la maturitate.
dar nu asta-i motivul pentru care ii impartasim, nu?!
si, in acelasi timp, nu e o regula!...
de aceeasi parte a baricadei,
g
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by elena_ltd
dar CUM REUSESTE cel mic sa stea la slujba atata timp fara sa se plictiseasca sau, si mai rau, sa vocifereze?
draga elena!
iaca ne intalnim din nou!uite ce iti voi raspunde:
1. depinde de biserica la care iti duci copiii (daca mai sunt si alti copii acolo, daca e "obiceiul" de a fi impartasiti la fiecare sarbatoare)
2. depinde de preotul/comunitatea de acolo: sunt unele comunitati care incep sa vocifereze daca se aude cumva plansul unui bebe si sunt intrerupti din... rugaciune
ce vreau sa spun este ca noi mergem la o biserica plina de copii, in care toti se impartasesc, si bineinteles, nu toti sunt cuminti (mai ales cei de.. 2 ani
) pana la 2 ani sunt cuminti, dupa 2 ani se cumintesc... asa am vazutnu sunt cuminti in sensul ca mai chitaie, mai tropaie, dar nimeni nu-i bruscheaza, parintele chiar ne-a atentionat ca iesitul afara sa fie ultima dintre solutii (in cazul, desigur, in care copilul face o FFF MARE galagie)
important este ca acolo copilul sa se simta in mediul lui, dar diferit -acest mediu- de un loc de joaca... adica nu ii "potolim" cu jucarii, pentru ca interesul este sa fie atenti la slujba (pe cat se poate)
credeti-ma ca e minunat sa-i vezi cum stau apoi la rand sa se imparatseasca! si sunt sigura ca inteleg solemnitatea momentului, cat sunt ei de mici, mai ales daca au fost obisnuiti dintotdeauna asa