nevoie de sfaturi

Dragelor am nevoie de sfaturi, am incercat singura sa gasesc solutii si se pare ca am reusit putin si deja situatia se complica. O sa incerc sa prezint pe scurt despre ce este vorba:

Sotul meu este un tip introvertit,negativist, orice situatie se iveste, profesionala sau de alta natura, mai intai vede toate solutiile in "negru", ff rar gaseste si o solutie "rozalie". Am incercat tot timpul sa-l determin sa gandeasca pozitiv, a vazut si el ca apropae intotdeauna lucrurile s-au rezolvat in bine si ca rezultatul nu a fost cel imaginat de el.

Acum este plecat in delegatie de 2 luni in FR si din pacate colegii de acolo sunt genul de persoane care se cred superiori, il barfesc ( discuta tare ca el s auada toate astea), discuta orice face el acasa sau la birou etc. si asta l-a/il afecteaza foarte tare. A slabit mult cred ca are deja o mica depresie pe fondul celor intamplate acolo. In plus interpreteaza orice gest/miscare a colegilor/ sefilor in ceva rau in cea ce il priveste. Cred ca cei de acolo i-au prins “slabiciunea” ca il afecteaza astel de lucruri si cred ca le face placere si continua zilnic cu tot felul de sicane.

Am incercat tot ce am putut, sa-l fac sa inteleaga ca trebuie sa fie putin indiferent la tot ce fac/discuta cei din preajma lui, sa gandesca pozitiv, sa aiba incredere in el, dar…..

Sunt alaturi de el si il sustin, incurajez dar incep sa obosesc, mai ales ca este departe si este greu doar prin mail si telefon…

Va rog daca aveti ceva sfaturi pentru situatia asta sa ma ajutati..

Multumesc mult pentru orice raspuns.

Ps: nu ami verific ca sigur streg tot, sunt asa trista pentru ca nu sunt langa el acum

tzuc spune:

chiar nimeni nu are un sfat/sugestie?

ori eu am scris aiurea de nu se intelege ce anume vreau..daca sunt nelamuriri/intrebari..pot sa raspund...

multumesc,
C

adda spune:

tzuc, iti raspund eu desi nu am fost in situatia asta.
Tu singurica ai spus ca sotul tau e negativist si introvertit. Cine stie in ce procent e adevarat din ce spune si cine stie cat isi inchipuie el...daca are tendinta sa vada totul in negru probabil ca de asta simte asa (poate si faptul ca e departe de tara, printre straini ii amplifica sentimentele astea...).
Eu am scris ca sa-ti mai ridic putin moralul ...in mod sigur o sa-ti raspunda si unul din cei doi psihologi (probabil nu au avut timp sa intre azi pe forum) cu sfaturi bune. Doar sa ai putin rabdare, desi imi inchipui ce simti
Ada


"Fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede." - Confucius

tzuc spune:

Multumesc Adda

asa este...si eu m-am gandit la asta si chiar i-am spus ca are imaginatie bogata, dar deocamdata il cred (nu 100%, asta-i clar) dar cand il vad cat se consuma si se framanta pentru niste lucruri care pe mine m-ar lasa rece sau as reactiona si le-as inchide gura..dar el...

vreau sa-l ajut sa scape de acest, nici nu stiu cum sa-i zic "complex al conspiratiei", pentru ca ma afecteaza si pe mine si nu-i bine.
oricum astept un sfat de specilaitate de la fetele noastre pentru ca trebuie sa il ajut.

adda

Adela spune:

quote:

---

Initial creeata de tzuc


il barfesc ( discuta tare ca el s auada toate astea), discuta orice face el acasa sau la birou etc.

---

Hm. Chiar asa?

~~Adela & Julia

andiaroro spune:

Are colegi romani sau francezi?
E adevarat ca si francezii barfesc, dar la fel de adevarat este ca sunt destul de politicosi sa nu faca asta asa incat cel barfit sa auda. Cel putin cei in cercurile unde am fost eu, chiar daca barfeau pe cineva, in momentul in care aparea cel despre care s-a vorbit acela nu simtea ca s-a vorbit despre el cu 5 minute inainte.
Relatia lui cu colegii depinde f mult si de el insusi. Daca el va incerca sa vina spre ei, sa se faca util, sa fie amabil, sa le spuna o gluma sa doua eu cred ca apele se vor dezgheta repede. Trebuie sa se poarte cat mai natural, sa le arate ca poate discuta cu el despre orice. Francezii sunt f atrasi de straini de povesti despre alte tari, despre ce se intampla acolo(ce se mananca, ce se bea, cum sunt oamenii). e imposibil sa nu gaseasca subiecte de discutie cu ei...........
totul e ca el sa vrea, sa iasa din carapace......Sa nu fie "un strain" atunci cand discuta cu ei. Sa fie un om care discuta cu alti oameni.
In ce oras este?

Eu sunt convinsa ca dupa ce o sa se obisnuiasca cu ei nu o sa se mai simta asa!!!

Curaj!!!

ana

AlbaIulia spune:

Asa e tzuc,

Colegii sint romani sau francezi? Mi-e cam greu sa cred ca francezii i-ar rade direct in nas, oricum daca il consoleaza spune-i ca sant niste lasi, eu cat am stat in Franta 5 ani de zile daca voiam ceva rezolvat mergeam la o femeie, ca barbatii erau vai si-amar. Ma luam de ei de nu ziceau nici 'pis". Dar sant ranchiunosi pe deasupra.

Si el de ce-si face atatea probleme sa-i afecteze sanatatea? Sa-i lase sa vorbeasca daca asta-i face fericiti...

Si ce firma e asta, apropo? Sa mearga acolo la personal sa spuna ca nu e atmosfera sanatoasa la servici si nu poate face treaba ca lumea in situatia asta. M-as lua de ei de nu s-ar vedea, ii stiu eu bine pe dragutii de francezi.

Va imprumut eu armura mea, ca aici poa' sa zica fiecare ce-o vrea, nu ma INTERESEAZA atata timp cat pot sa-mi fac treaba.

Da-ne mai multe amanunte,

Pupici

http://community.webshots.com/user/albaiulia101

karmen spune:

E greu sa discutam si sa ajutam concret atunci cand e vorba de alta persoana, oricat de bine intentionati am fi. Tzuc, problema este in terenul lui, el ar trebui din proprie initiativa sa doreasca sa schimbe ceva. Chiar daca sunt lucruri pe care le poti face tu pentru a-l ajuta tot nu e suficient, problema lui nu ar fi rezolvata. Convinge-l sa se adreseze cuiva specializat.

Carmen Ghilescu

tzuc spune:

Multumesc fetelor pentru mesaje.

Da, sunt colegi francezi. El sta impreuna cu inca un coleg roman la un frantzuz casatorit cu o fosta colega de aici si asta spune tot ce face el acasa. Tipul si-a schimbat radical comportamnetul vizavi de sotul meu, de cand s-a casatorit cu colega romanca.

Adela, da, vb tare in birou despre el. Daca ar vb fara sa auda n-ar fi nimic, dar asa este foarte greu sa lucreze cand stie ca fiecare miscare ii este comentata de ceilalti. Problema este ca de cand a fost prima data acolo l-au tratat aiurea, se cred ff superiori si nu sunt deloc incantati cand vine un roman care isi face treaba bine si este apreciat de sef si cred ca datorita acestui lucru au inceput sa-l tachine.

A fost si la sef si i-a zis de situatia stresanta si ca nu poate lucra cand aude tot felul d elucruri, seful l-a asigurat ca sa nu-si faca probleme si sa-i lase sa vorbeasca ca el stie ce tip este el si ca apreciaza munca lui etc... dar este greu sa faca abstractie de tot ce fac ceilalti in jurul lui.

AlbaIulia exact asta i-am spus si eu sa reactioneze cand aude ce zic despre el, dar problema este ca nu-i spun fata, direct..ci discuta asa intre ei.
Este adevarat ca nu-i plac 'confruntarile" ci ca este un tip care lasa ff mult de la el ca totul sa fie bine si din pacate acest lucru l-a afectat foarte tare.
El spune ca nu poate face asta deorece ei sunt mai multi si ca nu recunosc, a incercat sa abordeze diplomatic situatia si au negat...

Lucreaza intr-o firma de soft (soft medical) si cred ca banuiti ce greu este sa lucrezi in conditii de stres intr-o astfel de meserie. Este un tip calit de viata, a terminat 2 facultati, medicina si automatica, faptul ca a stiut doar sa invete si sa-si ocupe timpul cu ceea ce l-a interesat, cartea, muzica-pianul, si alte pasiuni frumoase care nu deranjeza pe absolut nimeni, si ca nu are preocupari comune cu ceilalti (de mers la baruri seara dupa job, ca nu-i place barfa etc, asta l-a "exclus, cred" din cercul lor.

O alta chestie care efectiv m-a intrigat a fost ca frantzuzul cu care asta i-a umblat prin lucruri in camera si chiar in portofel, este de neconceput asa ceva.

Nu inteleg de ce oamenii pot fi asa de rai si lovesc fara motiv pe cei din jur.

Am discutat aseara cu el ff mult si cred ca a inceput sa fie putin indiferent la tot ce se intampla acolo vizavi de el si era mai bine moral.
Va multumesc pentru gandurile vostre.

aniella spune:

total de acord cu carmen...daca cineva nu si doreste o schimbare nu o poti face...am fost si eu intr o situatie asemanatoare...de abia dupa cativa ani am inceput sa mi constientizez asa zisa problema cand am aflta si eu ce este psihologia si cu se manaca...eu aveam anxietate si ca atare m-am "lipit" de un teraput si sincer daca nu era el azi nu eram unde sunt....
cu multa prietenie

tzuc spune:

Am luat in calcul si varianta cu mersul la un specialist (psiholog?) dar habar n-am unde si am nevoie de niste recomandari (aici sau pe PM) de cabinete bune in Bucuresti. Am discutat cu el si varianta asta (mai in gluma) si se pare ca si-a dat seama ca n-ar strica sa consulte un terapeut.

Mai sunt cateva zile si revine acasa.

va multumesc,
C