tip din orice!
tip din orice! | Autor: Sabina
Dragele mele, sunt la capatul rabdarii...am ajuns sa urlu din orice, chiar si in fata copilului care azi a inceput sa [plnga si sa spuna mama tipatare....dece tipa mama? Mama e buna!
Sofia inca nu doarme toata noaptea, am examene la doctorat, n-am terminat de compus opara, noroc ca s-a amanat nitel termenul, se face in aprilie.Insa toata lumea are probleme, si nu tipa imediat!
in public ma stapanesc f. bine, dar acasa nu reusesc...ce mi se intampla???
Sabina si
Sofia Galagia
Raspunsuri
delsim spune:
Ah, si eu la fel! Din orice, aproape! Am o perioada mai stersanta, cu examene importante , emotii si alte treburi din viata mea si sunt foarte stresata.Ma trezesc tipand, mai ales la saracul meu sot! Si el este cam in aceeasi oala cu mine, dar...el e altfel, e mai calm, mai stapanit, mai echilibrat. Incerc din rasputeri sa ma controlez, dar mi se intampla des sa "uit" sa fac asta si atunci...
danna2002 spune:
quote:
Initial creeata de Sabina
Dragele mele, sunt la capatul rabdarii...am ajuns sa urlu din orice, chiar si in fata copilului care azi a inceput sa [plnga si sa spuna mama tipatare....dece tipa mama? Mama e buna!
Sofia inca nu doarme toata noaptea, am examene la doctorat, n-am terminat de compus opara, noroc ca s-a amanat nitel termenul, se face in aprilie.Insa toata lumea are probleme, si nu tipa imediat!
in public ma stapanesc f. bine, dar acasa nu reusesc...ce mi se intampla???
ufaa chit ca e putin stressant pt cei din jur eu zic sa va bucuratzi ca putetzi sa tzipatzi ca eu daca am ceva tac si tac si tac si ma macin..si e nasol..nasol de tot..asa ca atunci cand intratzi in perioade din astea ceretzi va scuze fatza de cei care va suporta ....si HMMM bucuratzi va cumva ca tensiunea nervoasa se descarca..
..danna2002
delsim spune:
Da, ai dreptate, Dana, numai ca eu ma descarc si ii incarc pe cei din jur; degeaba le cer scuze dupa aceea, sunt iertata, bineinteles, dar stiu ca asta nu ar trebui sa se intample de la bun inceput. Nici mie nu prea imi place sa se tipe la mine , in general, mai ales fara motiv, asa ca ma pun in pielea lor si imi imaginez cum se simt; asta imi amplifica stressul si tot asa...
Sabina spune:
Eu stiu ?? acum cateva zile Sofia a si plans cand m-a auzit...azi m-a intrebat de ce tip..si n-are decat 2 ani.Sabina siSofia Galagia
dana d spune:
Mai si eu tip. Mi-e groaza de mine in ce hal am ajuns, ma aud si vecinii. Sunt foarte nervoasa, racnesc la copiii astia aproape in fiecare zi. Tipam mai mult inainte sa o nasc pe Ilinca, adica inainte sa raman gravida. Si dupa ce am nascut inca cateva luni bune am fost calma si echilibrata. Ei, de ceva timp pot sa spun ca mi-am "revenit". Acum a invatat si Ilinca sa tipe, nu stie sa vorbeasca dar stie sa tipe.
Principalul motiv este Alexandra, fata mea de 10 ani care are un talent si o placere deosebita sa ma scoata din minti. Ba mai vorbesc si urat, o jignesc si ii arunc niste epitete care sa ma ajute sa ma descarc. Nu-mi place ce fac, nu-mi place cum imi cresc copiii, promitem mereu amandoua, ea ca nu ma mai enerveaza si ma asculta si nu mai raspunde obraznic, eu ca nu mai tip si nu ii mai vorbesc urat, ne tine cateva zile si incepem iar. Eu zic ca ea incepe, ea ca eu...
Suntem intr-un cerc vicios si principala victima e cea mica. Pentru ea, dar si pentru noi, trebuie sa iau masuri sa opresc nebunia asta. Ce sa fac? Cum sa procedez? Ma gandeam chiar sa consult un psihiatru, desi stiu ca nu sunt nebuna, stiu foarte bine ce fac si ce spun. Trebuie sa fac ceva. Ce?
http://www.babiesonline.com/babies/i/ilincuta
http://community.webshots.com/user/danaf123
aalexia spune:
Am si eu o intrebare dar va rog sa nu va suparatzi pe mine: in familiile voastre ( adica acasa la parintzii vostri ) exista aceeasi practica , adica se ridica tonul frecvent ? Intreb asta ptr. ca la mine asa a fost si se cunoste 
.
delsim spune:
Da, la mine in familie cam asa se intampla.Am "antecedente heredocolaterale" cu alte cuvinte. Bine, nu va inchipuiti tipete toata ziua, dar cand exista discutii, mama tipa.De multe ori ma gandesc ca i-am preluat inconstient comportamentul si tocmai din cauza asta (avand tendinte pe care le-am constientizat)am facut eforturi si m-am autoeducat sa port discutii la tonalitati joase, cu calm si rabdare. Din nefericire, in ultimul timp nu prea imi iese..
Oricum, chiar daca "ai tipatul in sange", ca sa zic asa, cred ca se poate domina si remedia daca vrei cu adevarat si intelegi ca deranjaza si pe tine si pe cei din jur.
aissa spune:
Din pacate si eu am preluat acest "frumos obicei" de la tata. Acum incerc cat de cat, zic eu, sa ma controlez, dar in momentele de nervi intai tip si apoi imi aduc aminte de asta. Apoi imi pare rau de iesire, dar e deja tarziu...
aalexia spune:
Cred ca ar trebui sa ne gandim mai des ca trebuie sa fim un model ptr. copii nostri.Ei vor prelua la randul lor din obiceiurile noastre
karmen spune:
Acest mod de descarcare a furiei (tipatul frecvent) este rezultatul unui temperament (poate coleric)dar si educatiei, modelelor parentale din familie (cum bine a zis si Aalexia). Nu putem pretinde copiilor sa reactioneze calm in situatii dificile daca ne vad pe noi urland mai tot timpul. Acum, nu e de condamnat o asemenea atitudine, e o metoda de descarcare a tensiunii negative, dar nu e cea mai buna. Puteti incerca sa loviti anumite obiecte (un sac de box, daca va ajuta), sa va izolati intr-o camera si sa tipati imaginandu-va ca vorbiti cu persoana care va stresat, sa scrieti pe hartie ce anume va enerveaza, etc. Poate vi se par haioase aceste sugestii dar ele se practica in tehnicile de control emotional si odata insusite dau rezultate bune.
Voi mai reveni cu alte sugestii.
Carmen Ghilescu