Comunicarea..?!?
Raspunsuri - Pagina 2
mitub spune:
Da, comunicarea este importanta indiferent de tipul de relatie pe care il ai cu o persoana, indiferent daca este vorba de serviciu, dragoste, amicitie, copil...
Lucrurile trebuie spuse deschis si problemele impartasite la momentul la care apar.
Iar mie mi se par foarte importante planurile...un cuplu care nu are nici un plan de viitor nu stiu daca mai are viitor. Si apoi, ce e mai placut decat sa vezi cum planurile si dorintele se indeplinesc?
Pupici, o seara frumoasa,
Boga
A_Iulia spune:
Da, si eu cred exact ca SimonaBB. De multe ori nici eu nu am timp pentru aceasta comunicare, nu numai el, fie doar si aceste mult disputate 5 minute pe zi. In alte zile, de exemplu in week-end, putem sta si cateva ore la povesti. Insa, in general, timpul e atat de limitat...daca apucam sa ne auzim e bine, sau petrecem timp altfel (o spalam impreuna pe micuta, rezolvam cate probleme - fara a avea timp sa ne intrebam "tu ce ai facut azi"). Insa valoarea din cuplul nostru tine de intelegerea reciproca. Amandoi suntem exact pe acelasi trend, poate eu chiar am luat-o putin inainte dar sunt convinsa ca el poate recupera in timp. Si da, ellaalba, cateodata fac exact ce are nevoie, fara sa spuna, si el la fel. Nu stiu daca lipsa timpului impreuna ne-a ajutat, sau faptul ca amandoi simtim la fel, sau ca privim in acelasi mod lucrurile...dar la noi se intampla des. Nu incetez sa ma minunez cat noroc am avut in viata pentru ca l-am gasit tocmai pe el. Tot timpul am fost o norocoasa...
Si mai e ceva...avem unul fata de altul o admiratie atat de puternica (nu ma refer la atractia propriu-zisa, ci la ce suntem fiecare, ca oameni, ca intelect)...cred ca si asta conteaza...cand ajungi sa-ti vezi partenerul de viata ca pe ceva neinteresant, care te trage in jos, care nu te merita, e pierduta cauza...
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre
aalexia spune:
quote:
Originally posted by SIMONABB
Eu zic mai degraba ca succesul unui cuplu tine de evolutia in aceeasi directie a partenerilor.
Simona
http://community.webshots.com/user/simonabb
Cred ca asta se intampla ca o consecinta fireasca a comunicarii.
Intr-un final nu vorbim de doua persoane ci de una singura.
Dar asta este situatia ideala pe care eu personal am vazut-o numai in filme.
Ce te faci cand ai langa tine un mutulica ce la care scoti vorbele cu clestele iar de cele mai multe ori esti pus in situatia de a lua decizii de una singura??
Sincera sa fiu DC ptr. mine suplineste ceea ce-mi lipseste in familie: comunicarea. Este trist sa recunosc asta , inca nu am capitulat, adica mai sper intr-a minune
roisin spune:
Prin comunicare eu nu inteleg obligatia de a impartasi consortului ce ai facut azi la serviciu, sau ce cumparaturi aveti in plan. Comunicare este forma prin care iti exteriorizezi sentimente, nevoi, planuri, idei, orice are de-a face tine si cu relatia cu un alt om. Sigur, "small talk"-ul este si el o forma de comunicare, dar nu despre asta e vorba aici.
Nici noi nu palavragim in fiecare zi verzi si uscate (uneori chiar ma oftic, ca io-s mai vorbareata si al meu e in stare sa taca si cate juma' de zi), insa sper ca stim ce ne dorim unul de la celalat, ce ne deranjeaza, ce ne doare, ce idei avem pentru viitor. Admiratia... da, e importanta, respectul e important (poate mai mult decat admiratia), dar mai important decat orice este sa existe sentimente si deschidere fata de celalat. Admiratie si respect am si pentru o parte din colegii de birou, fara sa stiu prea multe despre "interiorul" lor.
De asemenea, e normal si foarte frumos sa simti la unison, sa gandesti acelasi lucru in acelasi timp, sa faci ceva inainte ca iubitul sa-si exprime dorinta... Mai putin normal este sa ti se impuna treaba asta si sa devina o scuza pentru propria-ti comoditate "ah, draga, daca ma iubesti ar trebui sa stii ce simt, nu ma obosesc sa deschid gura".
Si da, comunicarea este importanta in absolut orice relatie. Lucrurile nespuse deschis si la timp devin rani adanci, usturatoare, enervante. Daca se strang, cu atat mai rau, vor exploda toate odata si vor aduce multa frustrare.
Acuma, am si eu o intrebare (la modul cel mai serios): ce inseamna sa fii pe acelasi trend? Sa ai preocupari comune, hobbiuri comune, sa-ti placa aceleasi filme sau ce?
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
A_Iulia spune:
Roisin, cand am spus acelasi trend m-am referit la evolutia in acelasi sens a partenerilor (ce zicea SimonaBB). (Eu nu am aceleasi hobby-uri ca ale sotului, nici vorba!)
Oricum, in mesaj m-am referit la admiratie si cum bine ai spus, respect si n-am mentionat sentimentele pe care le cred absolut obligatorii intr-un cuplu - altfel ce sa mai despicam frul in patru, unde nu sunt sentimente nici nu are sens sa mai punem problema de comunicare-ce sa mai comunice 2 persoane care nu simt nimic unul pentru altul? Mi-am permis sa aduc acestea in discutie doar pentru ca pe acest forum sunt dezbatute multe subiecte din care, cel putin mie, mi-a fost destul de clar ca reiese lipsa respectului intre parteneri...pacat, zic eu...
Adina + Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre
aschiutza spune:
quote:
Originally posted by ellaalba
Da' ce ma fac io cu al meu??? I-a explicat ca nu exista doi oameni la fel pe lume, si ca fiecare are modul lui de a vedea lucrurile. Si el nu! Ca daca il iubesc, daca suntem de 3 ani impreuna io tre' sa simt ce vrea el fara un cuvant. Ei cum il dezvat io de modul asta de gandire infantilisim??
Incearca sa-i arati ca nici el nu ghiceste tot ce se intimpla in tine. Da-i teme de gindire de citeva ori, fa-i o scena ca atunci nici el nu te iubeste daca nu ghiceste ce vrei tu. Fii un pic rea si lupta cu armele lui.... Poate asa se lamureste cit de gresit gindeste!
Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar
alinah spune:
La noi, inca de la inceput, comunicarea a fost esentiala. Si acum, dupa 4 ani, avem timpul sa vorbim despre tot, nimicuri sau lucruri importante. Deciziile le luam impreuna, dupa ce "comunicam".
Mereu am considerat comunicarea foarte importanta intr-o relatie si inca cred ca sta pe primul loc la tzinerea relatiei. Mereu mi-am dorit un partener care sa-mi fie complice, sa "barfim" sau sa vorbim serios, sa nu stam spate in spate, fiecare cu problemele lui.
Prin casatorie sau relatie preiei si problemele partenerului dar si el pe ale tale si fara sa dicuti deschis de ele nu sunt sanse de durata, cel putin durata frumoasa, nu chinuita si tarata.
Cred ca noua ne-a reusit, suntem doi complici 
Infrant nu esti atunci cānd sangeri,
Nici ochii cānd īn lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
Sunt renuntarile la vis. (Radu Gyr)
Poze Armin 
Carolyne spune:
Ma alatur si eu celor care subliniaza ca pe primul loc este comunicarea.
Sunt cu sotul meu impreuna de 3 ani si ma minunez singura, deoarece realizez ca il iubesc mai mult ca la inceput. Mi-e drag de el de nu mai pot, si viceversa este valabila, iar de cateva zile am devenit parinti. Acest eveniment ne-a apropiat si mai mult.
Si ce imi place cel mai mult ca pot sa discut cu sotul despre orice, fara nici o inhibitie sau totul presarat cu umor (pe care il are din belsug si tare imi mai place).
Carolyne si 
Veronica
gogosar spune:
Ma bucur cand vad ca nu sunt singura care gandeste asa.
Bine , adevarat este ca trebuie sa ai si cu cine.Totul trebuie sa vina de la amandoi.Degeaba, unul doreste comunicarea si rezolvarea problemelor in doi, iar celalalt se ascunde sau se inchide in el.
Dragilor, cred ca trebuie luptat pentru aceste lucruri.
Anca
Capul sus, va rasari soarele si pe stada noastra.