M-am hotarat... adoptie(partea a 5-a)
Raspunsuri - Pagina 5
aissa spune:
Oanamagda stai linistita ca nu esti singura. Mi-e frica de mor si exact acelasi lucru simt si eu ca ma aflu in fata unui examen. Aseara ii spuneam lui Tony sa faca si el cumva ca atunci cand il vom aduce acasa sa stea cu mine cateva zile ca mi-e frica de lesin...
Dar de fiecare data eu am facut mare caz, inainte de fiecare examen si dupa aceea le luam cu bine, asa si acum, frica ne va fi pana in momentul zero. Dupa aceea, vei vedea ca totul ne va veni reflex si ne vom descurca si chiar vom da sfaturi altora crezand ca noi suntem supermame cu superexperienta!
Poze cu noi
Mamica de octombrie-noiembrie, sper
Minnie spune:
Ceau,fetelor
In primul rand un sincer URAAAAAAAA pt.cele si-au gasit bebicii.In sfarsit a fost ieri la noi as.soc,acum va mai veni vineri cu psihologul,apoi inca vreo 2 vizite.Nu inteleg de ce la noi in oras e mai complicat,i-am zis de voi,si bineinteles mi-a zis ca asta-i procedura,si ca spera sa intram la comisie mai repede de cele 60 de zile.Doamne simt ca innebunesc dar tot singura ma consolez ca poate asa trebuie sa fie de la Doamne-Doamne.Nici macar analizele a zis sa nu le facem pana nu ne zice ea si nici cazierul.Apropo cum merge cu cazierul cat dureaza pana-l scoti,mai ales daca nu esti din orasul rspectiv?
Sa stiti ca si mie mi-e tare frica ,de cum va fi cu bb-ul ,si chiar ne-a zis ieri as. ca ar fi indicat sa ne luam amandoi concediu cand vom aduce bb-ul acasa.E dar cand ma gandesc cat mai e pana atunci,sau... Va pup pe tote,si ma bucur mult ca v-am gasit.Vorba ceea ,e ca un drog.
Gianni spune:
Minnie , cazierul se elibereaza in aceiasi zi (cu taxa de urgenta).
Catalina
Silvia_Pui spune:
Felicitari praospetelor mamici . Nu stiu daca sa rad sau sa plang de atata bucurie pentru voi . Sper sa reusesc si eu cat mai repede sa-mi gasesc sufletelul . Deoacamdata iau o pauza caci tocmai mi-am accidentat piciorul si abia ma misc . In schimb am intins mai multe ,, antene ,, si sper ca intr-o luna sa-l gasesc . Nici nu vrea sa ma gandesc ca sub pomul de Craciun nu vor fi jucarii .
Ce ma mira foarte mult este cat de diferite sunt procedurile pentru atestat in functie de regiune . La noi nu s-a solicita test psihologic ci doar pentru fisa de analize am avut nevoie de o banala stampila de la un specialist de acest gen . E drept ca fisa nu a fost foarte ieftina , dar ce mai conteaza , cand vrem un lucru asa de mare .
mimsi spune:
De ce nu apari, Aissa, sa ne spui ce ai facut azi? V-ati hotarat? Noi avem joi vizita de la DPC. Sper sa fie OK. Mai greu cu serviciul, ca acum e o situatie mai incalcita si e destul de mult de treaba, sa vad cum ma descurc sa-mi reduc joi programul.
claudia_a spune:
Felicitari proaspetelor mamici...ma bucur ca toamna este plina de roade pe aici!!
Aissa ce ati facut? l-ati mai vazut pe Alex??? v-ati hotarat? este puiutul vostru???Asteptam detalii...
Despre noi...mai nimic nou...joi o vor cauta pe mama naturala sa daca va fi de acord sa semneze, vor merge la notar...daca nu...nici nu vreau sa ma gandesc inca cam ce ar putea urma!! Oricum conditii in care sa o creasca nu au... macar atata stiu si nici o instanta nu ar putea sa incredinteze un copil in ceea ce am citit eu in dosar..!
Speram ca Sfanta Paraschiva de joi sa ne aduca fericirea implinita de a o lua acasa fara sa avem sufletul strans de indoieli!!!
Am vizitat-o zilnic...este superba...azi am mers si cu parintii mei...a fost mai rezervata, dar cu siguranta se va invata si cu ei!!! Nu ne mai saturam de ea ...abia asteptam sa o luam acasa!! Este un ingeras trimis pentru noi!
Liliana ce faci? nu ne mai scrii nici un mesaj??? as vrea sa ne zici daca poti cam care sunt urmarile in cazul in care mama nu vrea sa semneze la notar ca renunta la ea??? ce urmeaza pentru noi? banuiesc ca un proces lung? in perioada asta o putem lua acasa???
Pupici
Ioana nasturica
si mami
aissa spune:
Sunt daramata total.....
Am fost azi la Alex, me-am jucat, ne-am facut poze... ne-am apropiat un pic mai mult. Am plecat de acolo facand planuri pt.weekend sa luam patutul, carut, tarc, haine... Am convenit cu maternala ca maine ma duc sa depun cererea de incredintare si o sun sa ii spun cum sa ne intalnim sa mergem la doctor... Am intrebat-o ce stie de mama naturala si a zis ca motivul pt.care l-a abandonat este saracia (ca nu are curent, apa...)
Am venit acasa euforici. Am sunat-o pe asistenta in grija caruia este Alex sa ii spun ca vin maine la ea si...bomba! Ma intreaba daca stiu exact situatia copilului. Moment in care am inlemnit. Ma asteptam la orice, probleme cu actele, ceva de genul asta oricum. Si zic: stiu ce am aflat de la voi si de la maternala. Si ea atunci imi zice ca ea e obligata sa imi spuna, ca oricum e in dosar, ca mama are probleme psihice, retard, tulburari de comportament, ca nu prea e pe "lumea asta", sa ne sfatuim cu medici de specialitate etc.
Sunt turbata!!! Nu inteleg de ce nu mi s-a spus de la inceput! Mai ales ca eu am ales 2 din album si la ei mi-au spus ca au probleme, iar pe Alex chiar tipa de acolo mi l-a aratat. Am dedus deci ca nu e nimic in neregula cu el.
Copilul este intr-adevar dezvoltat normal, dar exact de asta imi era cel mai teama. Nu cred ca ma pot aventura sa risc asa ceva. Nu stiu daca voi mai avea curaj sa mai vad vreun copil. Sunt intr-o stare cumplita. Nu stiu de ce trebuie sa trec prin asta. Destul imi asumam riscul de a lua un copil care nu era al meu. De ce ma testeaza atat Dumnezeu? Chiar nu merit si eu un sufletel?
Nu stiu daca am scris un mesaj coerent. Am vrut sa stau pana dimineata dar trebuia sa spun cuiva ce simt. Tony nu vorbeste, nu vrea sa spuna nimic. Nu stiu ce o sa facem mai departe. Ma scuzati ca scad starea de spirit a comunitatii, dar in momentul de fata nu mai vad culori. Totul e negru. Noapte buna!
mimsi spune:
Imi pare rau pentru ce vi s-a intamplat. Poate maine vei vedea lucrurile altfel si poate nu e totul atat de negru. Nu spun ca trebuie sa sari intr-un picior, dar poate ca discutand cu un medic specialist te-ar putea lamuri daca sunt riscuri si care sunt acelea. Nu peste mult timp (sper) voi incepe si eu cautarile si nu ma astept deloc ca lucrurile sa fie usoare. Ma gandeam la ce ziceai tu de mama copilului... Socuri psihice pot exista la orice varsta, poate ca vazand istoricul acelei femei vei gasi cauza nebunelii ei. Din cate stiu eu (nu am nici o legatura cu domeniul) exista si cauze mecanice de declansare a nebuniei (disperare, saracie...) Nu vad de ce asistenta maternala ti-ar fi ascuns acest lucru daca ar fi fost atat de grav. Fruntea sus si iti tin pumnii in continuare.
liliana csaki spune:
Buna fetelor,
Vesti bune si mai putin bune, ma bucur si-mi pare rau.
Claudia, ce sa-ti spun, sper din tot sufletul ca ea sa accepte sa semneze, ar fi calea cea mai simpla si sigura. Altfel, alternativa ramane decaderea din drepturi intrucat legea privind declararea abandonului a fost abrogata. Problema care se pune e urmatoarea, daca pt. declararea abandonului conditia era ca mama sa nu fi avut nici un fel de legaturi cu copilul pe o perioada mai mare de 6 luni, in cazul decaderii legea enumera cazurile in care se poate pronunta instanta cu privire la aceasta masura. Mai exact, daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului a fost primejduita prin felul in care s-au exercitat drepturile parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor parintesti, ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se fac cu respectarea ordinii de drept sau moralei. Dupa parerea mea pt. decadere ar trebui ca parintii firesti sa aiba legaturi cu copilul dar sa nu-si respecte indatoririle, incadrandu-se in unul sa mai multe din cazurile citate. Oricum aprecierea o face instanta si probabil ca practica in astfel de cazuri va fi aceea de a considera ca o neglijenta grava faptul ca nu a avut nici un fel de legaturi cu minorul o perioada atat de indelungata de timp. Ideal ar fi sa nu se ajunga aici. Si nu vreau sa te necajesc dar sa stii ca daca ea si-ar exprima dorinta de a lua copilul acasa acesta i-ar fi incredintat. Iti amintesti ca Oana povestea de o fetita crescuta de maternala pana la 4 ani(mi se pare) si care i-a fost incredintata mamei, la cererea acesteia, in niste conditii mizerabile? Revoltator, stiu, dar cica e dreptul ei.
Referitor la cealalta intrebare, da, ati putea avea copilul in plasament, la fel cum se afla acum la maternala, dar dupa parerea mea ar trebui sa fiti cel putin 51% siguri ca se clarifica situatia juridica si asta va pot spune cei de la DPC. Eu va tin pumnii si sper din tot sufletul ca cei din DPC sa obtina consimtamantul ei iar tu sa ne scrii maine un mesaj mai otimist.
Pozele noastre
aissa spune:
Nu stiu ce as putea face. O colega a emis chiar o teorie "a conspiratiei" bazata pe faptul ca tipa care mi-a spus astea aseara, atunci cand am intrebat-o de ce nu mi-a spus de la inceput a zis ca ea a crezut ca merg doar asa, sa il vad nu ca.... Ca si cum eu ma jucam de-a mama si de-a tata si nu stiam cu ce papusa.
Toata noaptea m-am gandit. Nu cred ca pot sa imi asum acest risc. O sa merg sa vad dosarul, sa vad diagnosticele si sa ma sfatuiesc cu un medic specialist. Cert e ca maternala mi-a zis ca mama este foarte saraca, ca nici pat nu avea si ca i-au dat unul de la DPC. Ca i-a fost adus Alex la 2 saptamani si pana atunci nu ii facuse nimeni nici o baie. Ca ea l-a vizitat pana in mai cand a fost decazuta din drepturi. Deci, ea l-a vrut asa ca aia nu o decadeau daca nu erau probleme. In plus, daca ma gandesc si la tata... Ce barbat se incurca cu una ca asta care nici nu se spala si care e dusa cu pluta. E adevarat ca si din 2 oameni normali, prin jocul destinului, poate iesi un copil cu probleme. Dar ce sanse sunt ca din 2 oameni sariti, bolnavi, sa iasa unul intreg???? E aiurea rau, pentru ca ne facusem deja atatea planuri. Il vom avea in gand toata viata, sau cel putin o perioada foarte lunga de timp.
Poze cu noi
Cristina, dezamagita rau