Mamici de septembrie-octombrie 2004 (34)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 14

cali spune:

Buna la toate mamicile si bebeii.

Luni 27 septembrie, ora 9.35 a venit pe lume baietelul nostru, Mennan, prin cezariana. A avut la nastere 3,1 kg, si 51 cm..
Suntem de vineri acasa, dar nu am avut cum sa va anunt, ptr ca bebele imi rapeste tot timpul..are un program cam pe invers, ziua doarme si noaptea se trezeste din 30 in 30 de minute, in rest e cumintel, mananca... sughita foarte des, este oare normal?? sughita asa mult si cand era in burtica! Eu sunt bine, in afara durerilor de cap, restul e ok..

Felicitari tuturor noilor mamici, sa va traiasca bebeii, sa creasca mari, sanatosi ..

o intrebare: cam ce este voie sa mananc si ce nu?

Numai bine
Cali si bb Mennan

cybip spune:

Marlen ma bucur pentru tine si iti doresc nastere usoara si bebe sanatos si mancacios.
Lorena iti multumesc inca odata, inseamna mult pentru mine sa stiu ca nu sunt singura. Ce bine de tine ca-ti vine mamica...
Azi nu am avut nici o durere fizica, doar bebita ma mai facea atenta din cand in cand cu cate o lovitura discreta. As vrea sa treaca cat mai repede zilele astea, mai ales cand vad ca aproape toate mamicile au nascut. De abia astept sa ma intalnesc cu micuta mea .
Pupici tutror si bafta multa celor care urmeaza sa nasteti.

Monica 37 sapt.

Andreea_si_Doru spune:

Salutare dragele mele... am putin timp liber si am sa va mai scriu despre mine si bebelina. In primul rand vreau sa va povestesc si eu cum a fost nasterea la mine, chiar daca a fost cezariana... Fiecare cu experienta lui, dar daca ar fi sa aleg din nou, tot asa as alege.
La 7:30 dimineata m-a sunat dr-ita mea si mi-a zis sa vin la spital ca la 9 incepem. Tata nici nu se trezise, el trebuia sa ma duca cu masina, si am inceput agitatia... am avut niste contractii foarte misto :) am zis, ca daca nu nasteam atunci cu cezariana, as fi nascut fara :D. Ok. Am plecat la spital, pe la 8:45 am ajuns, cam tarziu, trebuia sa-mi ia si sange si sa-mi faca aranjarile. Dr-ita zice hai repede la pregatire. Ma duc intr-o sala, ma imbrac in camasa aia a lor, imi ia sange, imi pune perfuzii... de fiecare data intrebam - o sa ma doara? :) si ele ziceau nu, deloc. Asa a fost, pana la sonda urinara, la care am zis ca ma urc pe pereti de durere. In cateva minute a trecut si durerea aia. In 15 min eram in sala de operatii, toate asistentele in jurul meu. Mi se facuse frig, tremuram toata, am zis ca sigur am sa-mi misc spatele, si o sa fie naspa, ca nu o sa gaseasca anestezistul locul potrivit pentru spinala (am facut anestezie spinala ca-si facea mai repede efectul si scapam de ea repede, dupa nastere). Ok. Cu atatea temeri in cap, parca mai tare tremuram... in alte 15 min a venit si anestezistul, se facuse 10:15. Imi zice ce am sa simt, o caldura in picioare, si cand imi zice el, sa ma intorc de pe o parte, pe spate, ca anestezia isi face efectul in 10 sec :). Asa a fost. In 10 sec nu am mai simtit nimic de la jumatate in jos, decat apasari, si miscari pe burta, dar nu durere. Dr-ita a aparut la cateva minute dupa, Sabina nu ajunsese inca in sala de nasteri... dar a venit si ea in 5 min. Mi-au pus masca de oxigen si paravanul ala sa nu vad nimic. Sora-mea era langa mine, si o intreb la un moment dat, crezi ca au inceput operatia? :) Si ea zice... dar te taiau cand am intrat eu, ceea ce era cu 5 min inainte sa o intreb. Totul decurgea cu viteza foarte mare. In alte 10 min, la 10:45 i-am auzit pe dr spunandu-i Sabinei sa faca poza, repede :) Fetitza se nascuse, o minune... Apoi mi-au cantarit-o, masurat-o, imbracat-o... si mi-au dat-o in brate. Nu stiti ce am simtit atunci, am inceput sa plang... era asa frumoasa(ptiu,sa nu fie de deochi :P) nici nu credeam ca e chiar a mea... ca am putut face un lucru atat de minunat! Peste inca vreun sfert de ora o alaptam. Apoi m-au mutat in salon la mine, unde am stat singura, chiar daca erau 2 paturi. Nu am putut deloc sa dorm, doar cu gandul, ca cine stie ce se intampla, cand eu inchid ochii :)). Asa ca 3 nopti am avut albe, dar a meritat, ca fetitza mi-a vomat la un moment dat, si am intrat in panica, si am zis, ca ce bine ca nu am dormit. In a 3 zi seara, am dormit cu ea in patul mare, din spital... mai mult iepureste, dar am prins cateva ore de somn. Anestezia mi-a trecut, a 2-a zi mi-a scos si sonda aia, si apoi am inceput sa mananc mancare solida... sa ma misca, ma cam durea, dar era suportabil. Imi aduceau medicamente de calmare a durerilor din 6 in 6 ore, asa ca nu prea simteam nimic. Copila s-a adaptat extrem de repede la viata din afara, facea kk, pipi, manca sanatos... O singura data a trebuit sa ii dam lapte praf, sau formula cum zis astia aici... pentru ca colostrul nu era gras... si fetitza imi scazuse in greutate... cica. Pana in a 4-a zi, si-au dat si aia seama ca era stricat cantarul :((. Of ce m-am speriat. Pai ziceti si voi... la nastere avea 3425g, a 2-a zi avea 3205g, a 3-a zi avea... 3025g :(( si cand am iesit... 3210g. M-au speriat aia degeaba. Oricum cand am iesit, tot ce ma mai durea era locul imi facuse injectia, in spate, dar era suportabil. Asistentele au fost tare dragute cu mine, am avut si o romanca, la un moment dat... Ce sa va mai zic? Am sa mai scriu un mail, sa va spun si primele zile acasa... si sa mai aflu pareri de la voi... daca va fi cazul. Cam asta a fost povestea nasterii Nathaliei... o mandrete de papusa... va urez la toate copii asa ... sper sa nu laud prea mult acum :). Va mai scriu! Sanatate!

Andreea, Doru si bebelina