Cum vi se pare viata in Japonia (21)
Raspunsuri - Pagina 14
Lia spune:
mi-am amintit ceva.
Acum doua nopti am vazut la TV un fragmentel dintr-un interviu luat celor de la Beastie Boys de catre o actrita japoneza,nu foarte fluenta in engleza(asta e clar intentia realizatorului,fragmentelul a aparut prezentat in contextul unei emisiuni de invatare a limbii engleze).
Inceputul dialogului m-a binedispus,am sa-ncerc sa-l redau mai jos:
Beastie Boys o intreaba pe fatuca(nu stiu cum o keama,scuze):"who are you?",la care fata raspunde hotarata:"a famous Japanese actress":P.
Beastie Boys candid,zambind amabil:"Famous?...you mean famous like Robert de Niro?..or famous like Robin Williams?"..
Dan_jp spune:
quote:
Originally posted by Lia
Dan_jp,da de o postare in care sa exprimi cum vezi tu lucrurile pe tema deschisa de nshiro,ce zici?
Lia&Andrew
Cum sa nu ,Lia .
Exemple avem cu totii ....toate nu-s decat diferente intre modul de a intelege western culture si cea japoneza ,chiar saptamana trecuta am dat de un articol interesant " Analysis of Rational Japanese Behavior " http://www2b.biglobe.ne.jp/~shohei/contents.htm
Tantika aia statea asa infinta in scaun ca asa a facut 50ani ,nu o schimbi tu acum asa usor .Probabil daca ar fi fost sa fi stat putin afara din Japonia ar fi fost mai flexibila cumva .Vad asta acum la o parte din colegi si colegele mele ceva mai multa flexibilitate ,sunt si mai tineri ,incearca sa iasa putin din sabloanele impuse :nu mai vorbim cu -san,nu trebuie sa ne intoarcem cu ultimul tren acasa ...
Pe la inceputurile mele aici stateam si ma uitam la ei cat de umili pareau sa fie cate unii ,mai ales in fata customerului si nu gandeam decat ca tare chinuita natie mai sunt astia.Acum pot sa zic ca am devenit imun la toate aspectele astea ,de multe ori ma trezesc si eu ca dau din cap mai mult decat trebuie cand vorbesc la telefon sau ma aplec usor cand ma salut cu cineva sau ma enervez cand o vad pe nevasta-mea ca isi tine geanta pe mana ca o japa .Cum n-am de gand sa fac prea mult compromisuri prea mari asta e doar un semn ca ma stat prea mult in Japonia.
Totul se face dupa reguli si legi scrise ,nu exista ceva improvizat multe chestii care par idioate la inceput devin logice dupa ce le analizezi mai bine .De exemplu ,cand au ceva de lucrat pe strada undeva si este afectat traficul ,partial ,ai observat cati tataiti cu castile pe cap la 30grade afara si cu bastoanele in maini stau sa dirijeje circulatia chiar daca lucrarea respectiva e bine semnalizata sau la intrarile din parcarile mari ...stateam sa ma gandesc chiar e nevoie de voi toti aici ?
Cat despre tanara generatie ,nu interectionez aproape deloc cu ei ...sunt doar ciudati pentru mine,cel putin daca apuci sa te plimbi mai pe seara prin Shibuya sunt o groaza de 'exemplare'...
Eu am carduri de motociclisti ( nu cu scutere...) fac un zgomot infernal ambalandu-le in gol noaptea pe la 2-3am .
O zi buna.
//Dan.
Lia spune:
N-am cand sa citesc in liniste acum,da' din ce-am "frunzarit",pare interesant link-ul.mercic.
nshiro spune:
Henna gaijin.... mmm... bine tzintit. E apelativul care l-am acceptat, l-am adoptat si il folosesc cu succes la persoana intai singular. De fapt e mai mult decat acceptare si insushire, ma defineshte practic... la fel cum ma defineste cuvantul gaijin. Si astfel printr-o deductie logica hen = gaijin iar henna gaijin devine pleonasm. In fazele de inceput eram indignata si tremura tot nervul in mine cand il auzeam. Pana cand chiar propriul sotz a scos porumbelul.... povestind ceva despre noi doi zice pe tonul cel mai firesc posibil "henna nihonjin cu henna gaijin dupa el...." 
. Hai eu ca eu dar el de ce se considera hen? Pai de ce oare? Cum poate fi catalogat de societate un japonez casatorit cu un strain altfel decat hen, kawatte iru, hentai sau mai stiu eu cum.... Si a propos de faza asta imi aduc aminte acum aproape un an la o petrecere de sayonara a unui canadian care tocmai isi incheiase activitatea " didactica" pe aceste meleaguri un nene a zis ceva asemanator. Incalzit de sake-ul si de berea pe care a dat-o pe gat fara masura intr-un timp ingrijorator de scurt si dupa o zi de munca plina si obositoare, nenea, aflat la a doua tineretze, se aproprie de tanarul canadian. Tanarul se simte si conform legilor de conduita japoneza se grabeste sa faca niscaiva plecaciuni, sa-i multumeasca ca l-a tratat bine de-a lungul sederii lui aici si sa-i toarne bere in paharutzul minuscul iar apoi sa inmaneze sticla de bere lui nenea ca acesta sa-i toarne la randul lui , apoi dintr-o sorbitura sa dea pe gat amandoi respectivul pahatutz... ( de unde au invatzat japonezii ca asa s-ar bea berea nu prea pot pricepe...). Tanarul considera ca e nimerit sa-si spuna bunele pareri despre bunele parti ale Japoniei insa este intrerupt de nene care il "complimenteaza" ca vorbeste japoneza ca un moshneag... Tanarul incearca sa se scuze spunand ca atunci cand vorbeste japoneza devine o alta persoana, si aici simt nevoia de a deschide o alta paranteza, la vremea respectiva mi-am zis ca bate campii, cum adica sa devina alta persoana cand vorbeste japoneza... s-o fi credezand vreun cameleon ceva "iacaaaa, ce sa-ti spun" (vorba mamei).. insa acum... ma cam indoiesc de indoielile de atunci... Dupa care nenea ii zice pe nepusa masa fara a avea vreo legatura , ceva intr-o japoneza informal care ar suna cam asa " Gagica-ta aia a ta cre` ca e vreo nebuna, pai ce femeie japoneaza intreaga la minte ar umbla cu un gaijin si unul care vorbeste ca un moshneag pe deasupra... Tot asa vorbeshti si cu ea? Nu-ti zice ca esti hen? " Si da-i rasete si buf o palma in spinare bietului canadian de era sa-i sara unagi-ul afara din el... I-am multzumit si eu in gand lui Dumnezeu ca-s femeie si ca beneficiez de unele avantaje sa zicem... da asta e deja betsu no hanashii
rocsana
Irimell spune:
Eu cred ca este de inteles faptul ca japonezii inca sint in perioada de acceptare si invatare a ceea ce inseamna Vest....Pe linga faptul ca au o istorie impresionanta (primii oameni pe teritoriul Japoniei se aflau in anul 13000 i.e.n), au fost o natiune izolata si influentata doar de civilizatii asiatice. Iar putinele influente vestice pe care le-au avut de la portughezi, englezi si olandezi (care oricum aveau loc doar in marile porturi si nicidecum in interiorul tarii), s-au risipit intre anii 1600-1868 cind Japonia a fost o tara inchisa. Mi se pare evident ca orice natiune in conditiile acestea, ar fi mult mai rigida si mai reticenta la tot ce inseamna 'outsider'...Dar pentru cei aproape 140 de ani de 'deschidere', eu zic ca japonezii au absorbit multe de la civilizatiile vestice si continua sa o faca in ritmul lor specific.
Si ca sa revin la topic
....Pentru prima data cind am venit in Japonia, primul lucru care m-a incintat a fost politetea oamenilor (reala, sincera sau nu, ea totusi exista). Si continua sa ma incinte...Mi se pare esential intr-o societate ca oamenii sa fie politicosi unul cu celalalt, indiferent de statut sau de rasa...
In legatura cu comportamentul japonezilor, nu pot generaliza doar de la persoanele pe care le cunosc, dar pot sa va spun ce am observat la ei de-a lungul timpului. Majoritatea celor pe care i-am cunoscut sint studenti la limbi straine si sint o combinatie reusita, zic eu, intre est si vest. Si-au pastrat baza educatiei japoneze, dar au mintea deschisa, flexibila...In discutiile noastre, nu m-am simtit diferita sau ciudata, chiar mi s-a parut ca in afara infatisarii, sint ca si cei de acasa.
Multi oameni cu care am vorbit, mi-au spus un lucru care cred ca e valabil si la noi in tara...Oamenii din nordul Japoniei sint mult diferiti de cei din sud...Spre exemplu, cei din Tokyo cu cei din Osaka. In Osaka, oamenii sint mult mai calzi, mai deschisi la vorba, mai primitori...Si cred ca asa e si acasa. In Bucuresti, poate pentru ca e capitala si se impune un ritm mai alert, oamenii sint grabiti, nervosi, individualisti, etc....Cum ajungi in Ardeal sau Banat, ritmul vietii se schimba, oamenii sint mai calmi, mai vorbareti, mai deschisi...
Insa asta e parerea unui 'outsider', eu nefiind membra a unei familii japoneze si nevazind lucrurile 'din interior'...Voi puteti povesti cum sint japonezii acasa la ei...
Numai bine,
Irimell
Sorina-Alexa spune:
quote:
Originally posted by Lia
Acum doua nopti am vazut la TV un fragmentel dintr-un interviu luat celor de la Beastie Boys de catre o actrita japoneza,nu foarte fluenta in engleza(asta e clar intentia realizatorului,fragmentelul a aparut prezentat in contextul unei emisiuni de invatare a limbii engleze).
Inceputul dialogului m-a binedispus,am sa-ncerc sa-l redau mai jos:
Beastie Boys o intreaba pe fatuca(nu stiu cum o keama,scuze):"who are you?",la care fata raspunde hotarata:"a famous Japanese actress":P.
Beastie Boys candid,zambind amabil:"Famous?...you mean famous like Robert de Niro?..or famous like Robin Williams?"..
Ce faza de milioane!!
Ce rau imi pare c-am ratat-o!
Sorina.
"The heart is the most essential human quality"
Pozici
Andrada spune:
Lia merci de lamuriri!!
Irimell vorbeai de izolationismul traditional al japonezilor si reticentza cu care accepta inflentza vestului. Citeodata, din afara, lucrurile par diametral opus. De ex usurintza cu care au acceptat crestinismul (in doar 10 ani de "crestinare" au construit 130 de biserici, e adevarat ca au ramas numai citeva dupa ce crestinismul a trecut in "ilegalitate") si mai sint citeva exemple.
Dar vroiam sa va intreb la venirea in Japonia, in relatie cu ce ati trait socul cel mai mare: mincare, cultura, traditie, serviciu, relatii sociale, relatii familiale?
Va
si in curind va fac casutza noua sa postati,
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
nshiro spune:
Sorina, eu chiar am prins exact faza de care vorbeste Lia , in schimb eram mai mult adormita decat treaza.... Referitor la conceptul de famous = yumei, imi vine sa-mi dau pumni in cap , sau ma rog ciocane..
. Am devenit alergica la acest cuvant! Cred ca marea majoritate stiti deja despre ce este vorba . Ti se face cunoshtintza cu o anumita persoana, ca e nene sau tanti nu conteaza si dupa ce itzi zici frumushel numele tare si clar si apoi il mai repetzi de cel putzin 2, 3 ori caci persoana respectiva intampina dificultatzi de pronuntzare si te face sa te simti ca vii de pe alta planeta iar propriul nume pe care l-ai considerat pana atunci destul de popular si banal devine o chinezarie de neintzeles de ajungi sa-ti zici in gand " da-l incolo de nume si hai sa intram in subiect", urmeaza inevitabila intrebare de unde esti. "Ruumania" vine raspunsul insa deja acest cuvant trage dupa el si raspunsul pentru urmatoarea intrebare, ce urmeaza inevitabil dupa o serie cantata de cate 3 ooo-uri si repetarea inca o data cu o mina ganditoare a cuvantului "Ruuuumaniaaa...." "Ce e repezentativ/ renumit/ faimos in Romania"? Si aici tine-te bine si pune-te pe povestit:" Aaa pai de unde sa incep? Hai sa incepem cu literatura si arta , un Eminescu.. poate... poetul neamului... luceafarul poeziei romanesti?" " A... nuu"
"Ok, sa incercam ceva mai nou, poate un Eliade, un Cioran, un Ionesco..?!" " A nu... " "Ok, inseamna ca mai incolo de Franta nu au trecut.... nu-i nimic sa vedem mai departe.... Brancusi da, asta e, el a ajuns pana in America... " "Sorry, dar nu...!" "Mmmm... sa incercam cu pictura ... Grigorescu, sau cu muzica, un Enescu, sau poate o soprana ceva ... sunt cateva renumite... " " ... Nu....".In domeniul asta vad ca nu am succes, hai sa incerc cu sporturile, si apuca-te de zis nume de tenismeni, fotbalisti, atletzi, boxeuri... in zadar... Las capul in jos si ma incearca un sentiment de rusine si frustrare. Insa interlocutorul meu vine cu o replica salvatoare " Stai asa, romancele nu cumva sunt tari la gimnastica? Cum ii zice..? Cum ii zice?... Aaaaaaa COMANECI! " " Asta e , da, Comaneci" (imi zic eu in gand! si ma mustruluiesc ca nu mi-a trecut mie prima prin minte). Apoi tot interlocutorul meu zice " Ceaucesucu!" "Da, da... e faimos..." replica mea...si in intr-o ultima fortzare de memorie ii mai iese de prin nu-s ce coltz al cerebelului "Dorakyula!" Pai domle, dar tot stii atat de bine romani celebri, la ce ma mai intrebi pe mine??????? 
. Si astfel dupa multe, multe incercari eshuate de a purta renumele Romaniei pe alte plaiuri, m-am resemnat si raspund la intrebarea tabu cu un zambet vesel si tamp: "Comaneci, Ceaucesucu, Dorakyula" si toata lumea e fericita....
rocsana
Dan_jp spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Dar vroiam sa va intreb la venirea in Japonia, in relatie cu ce ati trait socul cel mai mare: mincare, cultura, traditie, serviciu, relatii sociale, relatii familiale?
1.Serviciu ,job-ul unde 'pierzi' in medie 10ore/zi ...,atmosfera incarcata si stresanta ,o alta modalitate de a lucra cu customerul ...in fine ,te simti mai obosit decat ar trebui si in plus cam uiti de viata de familie in timpul saptamanii
2.Relatiile sociale nu le faci de la inceput ...in grupul nostru de prieteni de familie majoritatea romani si non-japanese.
3.Cultura/traditii ,nu pot zice ca e un soc ,totul pare foarte interesant chiar daca nu le intelegi in amanunt in prima faza
4.La mancare te adaptezi usor ,nu-ti plac astea locale gasesti aproape orice altceva dar ca orice gaijin care descopera sushi/sashimi o sa-ti devina necesitate ...
Si totusi socul cel mai mare ,pentru mine, a fost sa ma adaptez la commuting-ul local ,trenurile si metrourile astea in care cateodata te simti ca un animal dus la taiat .Asta dupa ce 12ani zi de zi nu ti-ai dat fundu' jos din masina ...
//Dan.
Julie spune:
quote:
Originally posted by Dan_jp
1.Serviciu ,job-ul unde 'pierzi' in medie 10ore/zi ...,atmosfera incarcata si stresanta ,o alta modalitate de a lucra cu customerul ...in fine ,te simti mai obosit decat ar trebui si in plus cam uiti de viata de familie in timpul saptamanii
Nu e obligatoriu si universal valabil, asta e in functie de serviciul pe care il ai, de sef, de colegi, de cat de mult iti place ceea ce faci la job - si, daca e sa se lucreze 10 ore pe zi sau mai mult, asta se practica si in Ro, din cate stiu.
quote:
2.Relatiile sociale nu le faci de la inceput ...in grupul nostru de prieteni de familie majoritatea romani si non-japanese.
Si asta depinde de persoana si de mediul in care cazi, odata venit in Japonia. Poti avea, iti garantez, relatii de prietenie si cu japonezi. Evident, nu imediat, avand in vedere faptul ca o asemenea relatie se cladeste in timp (oriunde, nu numai in Japonia).
quote:
Si totusi socul cel mai mare ,pentru mine, a fost sa ma adaptez la commuting-ul local ,trenurile si metrourile astea in care cateodata te simti ca un animal dus la taiat .Asta dupa ce 12ani zi de zi nu ti-ai dat fundu' jos din masina ...
Hihihi, mie nu-mi displac trenurile si commutingul (pe vremea cand faceam treaba asta in Tokyo, chiar daca stateam intr-un picior, aveam ceva interesant de citit, cursuri de repetat, casete/md-uri de ascultat - daca nu cu lectii de japo, atunci cu muzica, conversatii de tras cu urechea la, oameni de studiat).
La mine socul cel mare l-am suferit cand ne-am mutat din Tokyo - la tara. Desi, la drept vorbind, as fi avut probabil acelasi soc daca, obligati fiind, ne-am fi mutat din Iasi la Cernavoda :P
J.