vine.....tata!!!!!!!!!!!!!!!

gianina-alina spune:

si va mai rog ceva :voi ce credeti? am facut bine?o parte din mine spune ca da dar exista si multe indoieli.daca nu va fi in stare sa se tina de promisiuni?daca vom trece din nou prin acelasi calvar?
dar poate totusi nu va fi asa ...
cu drag,
Andreea si eu

helbi spune:

Eu cred ca ai facut bine. In primul rind andreea e clar ca avea nevoie de el, i-i ducea dorul....asa, s-a mai linistit...........In al doilea rind, cred ca i-ai oferit lui o a doua sansa. Sper sa stie sa o foloseasca. Daca nu, va fi pacatul lui. Tu nu ai ce sa-ti reprosezi. Ai incercat tot ce ai crezut ca e mai bine, astfel incit el sa aibe contact cu copilu, si copilul cu el.

Sa de-a Dumnezeu si sa se tina de promisiune...pt. Andreea.

Va pupam

Ralu

Fiquelle spune:

Gianina, imi pare tare bine pt micuta ta, ca si-a vazut taticul si a fost fericita. Va doresc din tot sufletul ca elsa se tina de promisiune si sa vina la ea saptamanal. In privinta sfaturilor date, ti-am spus si eu cum am gandit ca as face eu, poate e bine, poate e rau, nu stiu...Tu probabil stii cum e mai bine pt voi.
Pupici si sa auzim numai de bine, ca de rau...duca-se pe pustii!

Mada si Sofi, 2 luni

annablue spune:

Draga Gianina, m-am ingrozit citind toate cele care vi se intampla tie si fetitei tale. E ceva complet inuman si probabil de nesuportat si de aceea nu iti pot oferi decat suportul meu psihic prin intermediul acestor cuvinte scrise. Am incercat in timp ce citeam raspunsurile sa ma "vad" intr-o postura ca a ta si a multor mame si chiar m-am ingrozit. Si eu am avut acea reactie initiala gandindu-ma ca as incerca sa mentin acea imagine de "TATA" in ochii copilului meu, doar pebtru ca este un lucru bine stiut ca la aceasta varsta copii, si as spune ca o fetita mai ales, au nevoie de stabilitatea reprezentata de un tata, o persoana de sex masculin, in viata lor. Insa, dupa o clipa, mi-am dat seama ca fetele aveau dreptate spunand ca nu trebuie sa-i ascunzi copilului - chiar daca are numai 3 ani - adevarul despre situatia si "convingerile" de parinte inexistente in cazul lui. Asta pentru ca tot asa am auzit ca la aceasta varsta, datorita lipsei resimtite de copil a prezentei parintelui, acesta are tendinta de a-i infrumuseta imaginea si, cu varsta, se poate transforma in ceva foarte periculos pentru psihicul sensibil al unui copil. Am auzit de cazuri de copii care si-au "acuzat" parintele care ii intretinea de a le fi deteriorat relatia cu acel parinte care, oricum, nu se deranjase sa participe la cresterea lor. Ma gandesc in special la perioada aceea a adolescentei unei fetite care isi poate pierde increderea in capacitatile ei, poate deveni introvertita sau neprietenoasa, si totul datorita relatiei din copilarie cu parintele care se indepartase.
Oare ea cand va fi mai maricica nu isi va da seama ca situatia nu era atat de roza cum o prezentai tu ? Poate ca nu va aprecia aceasta modalitate. Asa cum zisese cineva, cu siguranta ea va gasi o modalitate sa inteleaga si realitatea, astfel ca tu vei fi scutita de neplacerile "cosmetizarii" adevarului trist.
Si totusi, cred ca ideea de a-l scoate definitiv din viata ei, in sensul ca nici nu se mai vorbeste de el, la aceasta varsta. Cred ca ar fi mult mai dureros pentru ea acum si sa lase chiar sechele importante in viata psihica a pustoaicei, mai tarziu.
Bineinteles ca eu acum am facut niste supozitii, tu vei stii cel mai bine cum sa procedezi, dar cred ca unei astfel de persoane cum se dovedeste a fi ex-ul tau nu i se poate cere nimic si nici nu ar trebui sa te bazezi pe intelegerea sau atasamentul lui fata de copil. E clar ca nu face parte din asa o categorie care stie si vrea sa fie parinte. Va doresc tot binele din lume si sper sa razbiti cu bine din toata situatia asta. Faptul ca tu esti trup si suflet alaturi de fetita ta cred ca ii va face si ei mult bine si te va ajuta si pe tine sa gasesti resurse sa o protejezi de astfel de "insi".
Ma opresc acum pentru ca simt cum fac tensiune numai gandindu-ma la ce vi se intampla. Mult curaj !

gianina-alina spune:

iti multumesc frumos pentru ginduri si pentru faptul ca esti linga noi!
sa stii ca de multe ori m-am tot gindit:sint atit de multe(cel putin asa am sesizat eu)mamici singure pe site-ul asta si am vazut putine pe clubul mamicilor...
din acest motiv am renuntat sa mai postez pe-aici.
intr-un fel situatia este mai buna1de ce?pentru ca Andreea cred eu ,refuza sa mai "tinjeasca"dupa el...e tare,tare dureros!dupa perioada aceea zbuciumata in care era mereu pebuzele si in gindurile ei acum e absent aproape total.
in plus a facut o faza de toata pomina:untima data cind a venit(desigur ca toate promisiunile facute mie ca va veni cel puti la doua saptamini si va sta cu ea mai mult de jumatate de ora nu s-au concretizat!!!!)dupa 10 minute i-a spus cael trebuie sa plece sa are ffff multa de lucru la care puiul mic a raspuns cu toata gingasia de care pota da dovada un copil :"da' du-te linistit. si eu trebuie sa ma joc acum si mai trebuie sa-mi vad de treba"nu-mi dau seama de unde a "venit"chestia asta...
oricum sint si eu mai linistita ...poate ca ...ce sa spun?ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa o cresc frumos si sa ajunga mare fara traume si sigura pe ea!
te pupacim cu drag,
Andreea si eu