unde e tata? unde e mama?

O intrebare fireasca pe buzele unui copil care "vede" la gradinitza ca pe copilul X il iau doi oameni si afla ca unul e mama (poate are si el acasa una a lui) si .. tata , fiintza misterioasa (asta in cazul in care vorbim de mamici singure, ca mine, de exemplu) in jurul caruia X se incolaceste la fel ca la mama. Cine e ? De unde a aparut? Eu (in ipostaza copilului meu) nu am?

Intrebari firesti nu e asa? Dar noi, ca parinti singuri, ce le spunem copiilor? Cum le explicam?

In umbra catorva subiecte, acest lucru a mai fost discutat, valabil si pt copii adoptati, de ce mami si tati nu sunt cei care le-au dat viatza, de ce nu sunt ei acolo langa ei?

Eu mi-a pus problema de nenumarate ori, la un moment am dat un raspuns potrivit gandurilor si sentimentelor mele, acum simt ca timpul nu imi mai este favorabil, desi fetitza mea nu are decat 13 luni (implinite azi, La Multi Ani iubita mea Capsunika) si vreau sa cautam impreuna un raspuns "perfect", o explicatie pe intelesul lor.



Freia si Alexa


http://community.webshots.com/user/freia_ro
http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika

bebetica spune:

Din pacate sunt TOTAL neputincioasa cand trebuie sa dau un astfel de raspuns MAI ALES CA IN FIECARE ZI TREBUIE SA RASPUND.

Este cea mai grea pedeapsa a mea.



Ioana si al ei STEFAN DIMITRI
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b371605805da

ralualexandrei spune:

Grea intrebare Freia,nu as stii ce sa raspund daca as fi in situatia ta.

Andra ,mamica lui Robert si a Mariei http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/ralualexandrei/album?.dir=/2037&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//f2.pg.photo

alma spune:

Intr-o zi vine fata mea suparata de afara ca un copil din vecini i-a vorbit urat si trage ea concluzia:"din cauza ca mama lui lucreaza pana seara tarziu, iar tata nu are, nu-l supravegheaza nimeni". I-am spus ca toti copiii au tata, numai ca unii nu sunt langa ei pentru ca lucreaza in alta tara, parintii au divortat sau, in cel mai rau caz, tata a murit.
Unui copil mai mic este greu sa-i explici, ii poti spune ca tati locuieste in alta parte si vine sa o vada cand are timp (asta daca o viziteaza), iar cand va mai creste ii vei putea spune adevarul.
Diana era deja marisoara cand am divortat, acum locuim tot cu el, iar ea imi spune uneori ca ne descurcam mai bine singure.

http://community.webshots.com/user/freediaro

Mik spune:

Draga Freia,

Eu cred ca adevarul trebuie spus copiilor folosind cuvinte simple pe care sa le inteleaga. Parintii sunt sigurii care trebuie sa le explice cum vine treaba cu taticul/mamica plecat/a. Altfel nu va intelege o multime de lucruri sau i se va parea ca toata lumea il minte si mi se pare mai grav.

Succes si la multi ani pentru Alexa.



Mik.

Freia spune:

Mik eu nu mi-am pus problema asa cum zice tu cu mintzitul. Nici nu intentionez sa fac asta. E o mare prostie, parerea mea. Imi pare rau ca nu mai gasesc prin arhive subiectele unde s-a discutat asta.

Eu cautam sa vad cum imi raspund multi din cei care au raspuns la subiectul Sticky.

Si cei care sunt pt adoptie, cei care au copii adoptati.

Freia si Alexa


http://community.webshots.com/user/freia_ro
http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika

MariaM spune:

Ce sa pot sa-ti spun...decat sa aveti copii sanatosi si fericiti toata viata...
Vlad are si mama si tata...
Vreau sa va spun din persectiva mea..care am crescut fara tata...
Ai mei au divortat cand eu eram clasa a IIa, si la momentul ala nu stiam decat ca imi era foarte fica de taica-miu...foarte sever...dar nu m-a batut niciodata...

Pana acum cativa ani ..nici macar nu am stiut de ce au divortat...mama mea nu a deschis subiectul niciodata...dar imi aduc aminte ca am simtit o mare bucurie si usurare cand s-a intamplat...

apoi am aflat..cata bataie isi lua mama mea...cum a batut-o cand era cu mine insarcinata..si multe altele...in afara de bautura avea toate defectele..
Am aflat totul de la bunica mea...

ce vreau sa spun...

Vreau sa va asigur..ca am trait foarte linistite de atunci...nu am simtit niciodata lipsa lui...si mai ales....AM INTELES...cand AM CRESCUT motivele mamei mele...


Nu vreau decat sa va urez o viata frumoasa..si linistita..si sa fiti sanatosi cu totii...

VA pup


Maria&Vladut

Mih spune:

Draga Freia,

Subscriu la ce a zis MariaM. Si eu am crescut fara tata. Parintii mei au divortat cand eu aveam doar 2 ani. Mama avea pe atunci 24 de ani. Pot sa spun ca s-a descurcat si a facut fatza cu brio dublului rol si de mama si de tata. Ei i-a fost greu, mie nu. Eu, pot sa-ti spun, ca nu mi-a lipsit tatal, chiar daca nu l-am cunoscut (nu a venit niciodata sa ma vada). Cand am crescut mi s-au explicat motivele divortului si am inteles (bataie, alcool, s.a.m.d.). Niciodata nu m-am simtit marginalizata ca parintii mei sunt divortati si eu am crescut fara tata. Fiind si foarte mica cand au divortat mie mi se parea perfect normala situatia mea, aceea de a avea doar mama.

Va pup.

Mih si bb Matei
http://community.webshots.com/user/bogux1973b
http://community.webshots.com/user/mateiutz

Freia spune:

eu daca tot rumeg am sa trec aici rodul.

pt inceput am sa-i explic ca fiecare familie e diferita, unele au doi copii, altele unul, unele au doi parinti altele unul. Ma gandesc ca explicandu-i asta va intelega ca exista si alte familii ca a ei.

daca mai rumeg cate ceva editez si scriu in continuare.

Freia si Alexa


http://community.webshots.com/user/freia_ro
http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika

lai spune:

Freia, exact explicatia pe care ai scris-o tu am observat ca este folosita in multe familii aici - in zona in care stau eu exista foarte multe modele de familii, mama si tata, doar mama, doar tata, doua mame, doi tati - si mie mi se pare buna explicatia in sensul ca previne sau macar reduce un posibil complex de inferioritate la copil (toata lumea are mama si tata, eu de ce nu am). O explicatie asemanatoare cred ca se poate da copiilor adoptati (unii copii vin astfel in familiile lor, altii vin astfel..) tot in ideea de a nu se simti "anormali." Si bineinteles asigurati in ambele cazuri ca, indiferent de cum au venit in familiile lor sau de modelul familiei, sunt iubiti mult mult mult.

Legat de explicatia despartirii parintilor, verisoara mea, ai carei parinti au divortat si care a crescut cu mama ei, are o poveste romantico-idilica despre relatia parintilor ei: s-au iubit nebuneste, s-au casatorit tineri, si-au urmat impulsul si dragostea, dar asa spirite independente, rebele, impulsive, nebunatice cum au fost parintii ei nu s-au inteles la drum lung si s-au despartit. Nu stiu cat de aproape de adevar este in cazul ei, si probabil ca in multe situatii partea a doua cel putin este atat de departe de adevar incat ar deveni o minciuna, dar ceea ce am observat eu la ea - este aproape mandra de povestea asta in care parintii sunt doi eroi romantici, este mandra de ea ca a fost rodul unei iubiri nebune si rebele. Poate asta ar fi de retinut, ideea asta ca atunci cand a fost conceput/a, a fost din foarte multa dragoste, chiar daca mai tarziu lucrurile au luat o alta intorsatura.

pentru toate mamicile si toti taticii care isi cresc puii singurei

Lai

Freia spune:

Vreau sa clarific ceva, pt ca am impresia ca nu s-a inteles bine. Eu nu fac referire strict la mine ca parinte singur ci la toti aceia dintre noi care ne confruntam cu aceasta situatie.



Freia si Alexa


http://community.webshots.com/user/freia_ro
http://community.webshots.com/user/freia_ro_capsunika