greselile noastre- invatatura pt copii nostri

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ionela-roxana spune:

Doamne cat de rele a-ti fost mai fetelor!
Eu nu as vrea ca bb meu sa-si faca casa in copac si sa-mi care tot ce se poate din casa acolo!Nu ma refer la casa de lemn ci la o casuta intre crengi cu paturi legate cu sarme.....cand ma gandesc...
Si nici nu mi-as dorii ca fetita mea(daca oi avea-o) sa-mi taie toate rochiile sa faca haine la papusi!
Tre sa recunoasteti ca am fost copil cuminte!

Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pucku spune:

quote:
Originally posted by ionela-roxana

Doamne cat de rele a-ti fost mai fetelor!
Si nici nu mi-as dorii ca fetita mea(daca oi avea-o) sa-mi taie toate rochiile sa faca haine la papusi!


Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela



Ah ca de asta uitasem

mai am multe de scris dar timp putin

Intr-o zi tot cu vara mea ne trece prin cap sa plecam in susul raului care trecea pe la biunica la tara sa vedem de unde izvoraste. Am 2 bunici una care sta mai langa oras, la vreo 3 km, si una care sta la vreo 11, si pe la care trece acelas rau/parau. Asa ca ne luam ceva de mancare si plecam de la prima bunica, si mergem si ne mai jucam, si iar mergem....aveam vreo 6 ani cred ca nu-mi mai aduc aminte.. Spre seara ne-au vazut oameni care se intorceau de la camp de la cealalta bunica si ne-au dus la mamaia 2. Cand au sunat la ai mei sa le spuna de unda sa vina sa ne culeaga

NU as vrea sa fiu in locul lor

Data viitoare va povestesc cum am plecat sa facem autostopul catre orasul natal, la 5 ani





Corina si Stephanie- 18.04.04

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns spic de grau spune:

Si eu am facut-o lata odata!
Fratele meu e mai mic decat mine cu sase ani si un pic.
Cred ca aveam vreo 9 ani cnd mi-a venit ideea geniala sa ii fac injectii . I-am spus ca e bolnavior, si ca ma voi ocupa sa se faca bine. Am luat seringa din trusa de "doctor" pe care tocmai mi-o cumparasera ai mei, am infipt un ac de cusut in varful ei, si da-i si inteapa bietu copil . Bineee..puneam spirt inainte de intepatura.
A doua zi fratele meu avea numai bubite cu "varf de apa" pe picioruse si pe funduletz. Cand l-a vazut mama a fugit cu el la spital, ca a crezut ca a facut cine stie ce boala.
Doctoru a intrebat-o imediat prin ce maracini a tarat bietu copil..la care mama a ramas interzisa! A luat-o pe dadaca la intrebari (dadaca era o vecina de bloc si care in ziua cu pricina plecase putin pana la ea crezand ca noi dormim). Saraca femeie se jura pe toate alea ca ea nu a bagat copilul prin nici o tufa.
Ei si dupa 2 zile ce gaseste mama sub pat? seringa mea cu ac de cusut in varf.
Urmarea..cred ca v-o imaginati


Lumy si David


"Il y a des fleurs partout, pour qui veut bien les voir" (Henri Matise)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancuta06 spune:

Eu, pe la 11 ani, cand locuiam in Vitan, langa actualul Mall, m-am urcat, impreuna cu niste baieti si surorile mele, pana in varful Mall-ului, pe schele, iar apoi ne-am dat pe "topogan" pe cupola. Imi amintesc si acum senzatia ca "ma ia vantul", pe care am avut-o mergand pe marginile cladirii, la ultimul etaj,pe o bordura de ciment lata de vreo 20 cm si fara sa am de ce sa ma tin. Dar ce mult mi-a placut!!!

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns an-k spune:

eu...ha
pe la vreo 4 ani aveam un taaare prost obicei, imi placea sa fac pisu dupa usa din dormitor, dupa care ma duceam si ii spuneam bunicii mele "mamaica stii ca ancutica a facut pisulica pe covor", (stateam cu bunica si strabunica mea), de fiecare data mi-o luam, si de fiecare data se intampla iar(nu ma batea tare ci mai mult de joaca) intr-o zii a prins-o bunica mea ca ma batea, si ii zice sa nu mai bata bietul copchil, ca va creste si ii va intra in cap, da bine ca am auzit asa a doua zii faceam cunstiincioasa la olita si... imi turnam in cap. "ce faci anca?" "pai nu trebuie sa-mi intre in cap" ce repede invatam cand trebuia sa fie o prostie
eram mai mica si am taiat cearceaful sa ii fac "cacosa" lu' mama cadou
eu stateam in crangasi si cu mai multi copii am plecat in parc la giulesti sa ne dam in leagane, toti copii plecau acasa dar anca mot zice ca ea mai sta, un baietel ajuns acasa de frica ca ce s-o intampla cu mine ii spune maicasii(el fiind mai mare eu aveam vreo6 el cam 8,), maicasa de frica sa nu afle mama a venit sa ma ia,eu eram... tot in leagan, deabia dupa ce mi-a zis ca-mi ia inghetata am plecat cu ea, sisa vedeti circ pe drum ca nu mi-a luat
ar mai fi....
si felicitari pt subiect

anca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

Aha,
s-a deschis in orasul meu un parc al copiilor care avea si o piscina mare. Eu aveam pe atunci vreo 8 ani, si tare vreoiam sa merg cu inca 2 prietene la parc si bineanteles la piscaina cu pricina. Mama mea nu vroia sa ma lase, dar atata am insistat incat ne-a lasat pana la urma cu promisiunea ca nu mergem la piscina ci doar sa ne jucam in parc. VAzute plecate de acasa, am uitat de promisiune si odata ajunse in parc , am trecut golnt pe langa leagane si celelalte si ne-am oprit direct la piscina interzisa. Acolo veneai si adulti , multi parinti cu copii lor, dar noi singure ca deh,eram fete mari. Piscina era destul de adanca , dar alturi era una mica pentru copii doar. Noi am vrut sa ne bagam in aia mare, dar am zis ca ma tin de marine pentru ca nu stiam sa innot, dar o prietena de a mea zice ca ea stie sa inoate si isi da drumul. Bineinteles ca nu stia sa innoate, si incepuse sa dea din maini ca se inneaca. noi credeam ca glumeste si noroc ca niste barbati au prins-o si ne-au scos de acolo ca pe niste mite plouate. Ghinionul meu a fost ca acolo la soare era o vecina de a mea(pe care au nu am vazut-o), si cat am mai stat noi pe acolo sa ne uscam si ne-am mai jucat ea a mers intre timp acasa, si da nas in nas cu mama mea, si ii zice ce s-a intamplat acolo. Vin si eu acasa, ma i-a mama la intrebari daca am fost la piscina, eu bineanteles ca zic ca nu si atunci a fost prima data cand am incasat-o si am fost pedepsita sa nu ies la joaca afara 2 zile. Sa ma fii vazut cum ma uitam pe geam si ma rugam macar sa ploua sa nu mai vad copii cum se joaca. Sunt sigura ca si mamei i se rupea inima, dar putea sa iasa din aceasta joaca a noastra ceva extrem de trist.
Si eu ca voi, imi doresc ca fetitei mele sa ii treaca cat mai putine prostii prin cap.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns spic de grau spune:

Mi-am adus aminte de alta boroboata (de fapt era o "boroboata-obicei):
Aveam 5 ani cand mama a decis sa ma dea la gradinita. Dar mie nu-mi placea deloc ideea. Asa ca dupa multe plansete si insistente pe langa mama sa nu ma mai lase la "nesuferitii" aia si sa ma ia cu ea la servicii, daca am vazut ca ea "nu se misca" am trecut eu la actiune. Asa ca atunci cnd se facea ora de iesit in curte cu copii, eu ramaneam ultima in shir, si imi luam saculetzu pe care il ascundeam sub scara (daca puteam, daca nu - il abandonam acolo in clasa). La intoarcerea din curte, ramaneam tot ultima si ma ascundeam sub scara pana dispareau toti. Apoi fuga pe usa gradinitei si directia la mama la servici.
Dar mi-era teama sa intru direct la ea in birou..ca stiam ca ma cearta, asa ca treceam intai pe la sefu ei prin birou (ii placeau tare mult copii si eu prinsesem faza). Asa ca, cu "avocatu" de mana mergeam apoi la mama in birou sa "negociem".
Asta nu ar fi fst tot dar, fascinatzi de felul in care evadam ceilalti copii au inceput sa bage si ei la cap si care nu reusea apelau la "maestra".
Oricum nu am mers decat cateva luni acolo, ca au cedat psihic si mama si educatoarele.

Lumy si David


"Il y a des fleurs partout, pour qui veut bien les voir" (Henri Matise)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxi spune:

Eram prin clasa a treia si parintii m-au trimis intr-o tabara la munte, nu mai stiu pe unde. Eram data in grija unui profesor, coleg cu matusa mea la scoala. Adica pe maini bune. Am plecat cu o vara de-a mea ( indepartata ), ea mai mare cu vreo 4-5 ani decat mine. Ni s-a spus ca vom sta singure in camera si ca vom avea si TV. Ajunse acolo, totul bine si frumos, peisaje, profesorul, dar... nu stateam nici singure in camerasi nici televizor nu aveam, asa ca eram tare suparate. Ne bagasera in camera inca o fetisoara care cam mirosea, si trebuia sa dormim toate trei intr-un pat dublu. Am rabdat noi cateva zile , si vara-mea a pus la cale un plan prin care sa fugim din tabara. Eu, si mai mica, am fost de acord. Asa ca intr-o dimineata la 5, ne-am luat valijoarele si am plecat. Bani aveam, ne-am dus la gara si acolo o tanti ne-a spus ca nu avem tren direct acasa si ca trebuie sa schimbam 2 trenuri. Nu-mi mai aduc aminte decat ca am mers cu niste trenuri, ziua, noaptea, am stat prin gari, toate mi se involbureaza in minte. Insa nu am uitat fata parintilor mei, cand dupa mai mult de 14-16 ore am ajuns acasa, cat erau de disperati si de terminati. Nimeni nu stia nimic de noi, din tabara sunasera sa spuna ca disparuseram, nu stiau unde sa ne caute, unde plecaseram. Nu mai tin minte ce mi s-a intamplat, daca am luat sau nu bataie, dar n-am sa uit disperarea si apoi bucuria din ochii parintilor mei atunci cand m-au vazut. Doamne, sper sa nu patesc asa ceva cu Clara, as lua-o razna de grija si de spaima. Doamne fereste!!!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurajr spune:

Draga fetelor, eu nu vreau sa povestesc " Amintiri din copilarie " ca stam pana maine sa va povestesc mai multe din ceea ce facea sotul meu, dar daca imi este rusine de ceva este de o poveste de-a mea si pe care as vrea sa o indrept cumva .In ultimul an de facultate , spre sfarsit, eram prietena cu sotul meu(M)dar intamplarea a facut sa ma reintalnesc cu un fost coleg de facultate (C);povestea cu M inca nu era f.serioasa, eu terminam facultatea, el mai avea si nu dadea semne ca ar vrea sa mai fim impreuna dupa ce plecam acasa.Asa ca am inceput sa ma intalnesc cu C , mai ales pe timpul vacantei de vara si dupa ce m-am angajat, el baiat bun, extraordinar de atent si indragostit pana peste urechi de mine, dar eu nu mai eram asa aprinsa , asta este , sa ma ierte D-zeu.El isi facea planuri de viitor cu mine, dar eu ca o ingrata am mentinut telefonic legatura cu M si pana la urma cu el m-am casatorit si nu-mi pare rau ( de cand atunci cand ma enerveaza tare ).Cert este ca C a fost devastat cand am intrerupt legatura , dupa cativa ani ne-am reintalnit sa-i inapoiez niste carti si am aflat ca ne-am casatorit la diferenta de 2 saptamani...sper tare mult sa fie fericit si o sa-mi regret toata viata duplicitatea de care am dat dovada...nu pot uita durerea lui atunci cand l-am anuntat ca totul s-a sfarsit. Sper ca m-a iertat, ca stiu ca avea nevoie de o persoana care sa-l iubeasca ca tare a mai fost chinuit...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

quote:
Originally posted by ruxi

Eram prin clasa a treia si parintii m-au trimis intr-o tabara la munte, nu mai stiu pe unde. Eram data in grija unui profesor, coleg cu matusa mea la scoala. Adica pe maini bune. Am plecat cu o vara de-a mea ( indepartata ), ea mai mare cu vreo 4-5 ani decat mine. Ni s-a spus ca vom sta singure in camera si ca vom avea si TV. Ajunse acolo, totul bine si frumos, peisaje, profesorul, dar... nu stateam nici singure in camerasi nici televizor nu aveam, asa ca eram tare suparate. Ne bagasera in camera inca o fetisoara care cam mirosea, si trebuia sa dormim toate trei intr-un pat dublu. Am rabdat noi cateva zile , si vara-mea a pus la cale un plan prin care sa fugim din tabara. Eu, si mai mica, am fost de acord. Asa ca intr-o dimineata la 5, ne-am luat valijoarele si am plecat. Bani aveam, ne-am dus la gara si acolo o tanti ne-a spus ca nu avem tren direct acasa si ca trebuie sa schimbam 2 trenuri. Nu-mi mai aduc aminte decat ca am mers cu niste trenuri, ziua, noaptea, am stat prin gari, toate mi se involbureaza in minte. Insa nu am uitat fata parintilor mei, cand dupa mai mult de 14-16 ore am ajuns acasa, cat erau de disperati si de terminati. Nimeni nu stia nimic de noi, din tabara sunasera sa spuna ca disparuseram, nu stiau unde sa ne caute, unde plecaseram. Nu mai tin minte ce mi s-a intamplat, daca am luat sau nu bataie, dar n-am sa uit disperarea si apoi bucuria din ochii parintilor mei atunci cand m-au vazut. Doamne, sper sa nu patesc asa ceva cu Clara, as lua-o razna de grija si de spaima. Doamne fereste!!!


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 8 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA





Ruxi,
dar o facusi lata de tot.Au avut parintii vostrii inimile tari ca e altfel nu se stia finalul. Bine ca a-ti ajuns cu bine acasa in final. Dar eu ma intreb cum de v-a data casiera aia bilete , voi doua fetite!

Mergi la inceput